Nicuşor Dan vede progrese în justiţie; realitatea din instanţe spune altceva

Preşedintele Nicuşor Dan le-a cerut, la Cotroceni, în prima zi a lunii septembrie, noilor magistraţi să aibă „curajul propriei opinii”. Şeful statului a mai spus că, în privinţa procurorilor, cea mai importantă aşteptare a societăţii priveşte combaterea corupţiei, „corupţia mare, corupţia mică”. Despre numirile la conducerea parchetelor, a precizat: „Aştept să treacă cele şase luni de la numirea procurorilor-şefi. Impresia, până în momentul ăsta, este că activitatea s-a dinamizat”. Preşedintele a indicat şi ceea ce consideră deja un progres: „Un lucru bun este că am separat cercetarea penală de televizor”. A explicat că faptul că acte importante din dosare nu mai ajung „pe surse” în spaţiul public reprezintă, în opinia sa, „un pas înainte”. Nu a prezentat atunci un bilanţ al dosarelor de corupţie; şi-a calificat aprecierea despre activitatea noilor şefi drept o „impresie”, urmând să aştepte împlinirea celor şase luni.

Două zile mai târziu, în şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, a spus că „imensa majoritate” a magistraţilor sunt oameni corecţi, dar că suspiciunile de infracţiuni din sistem trebuie cercetate. A adăugat că justiţia are nevoie de echilibru, nu de „cercetare de dragul cercetării”.

Numai că în timp ce preşedintele are o impresie pozitivă despre procurorii şefi şi despre majoritatea magistraţilor, realitatea din teren îl contrazice.

În decembrie 2025, documentarul Recorder „Justiţie capturată” a adus în atenţia publicului acuzaţii despre schimbarea completurilor, presiuni asupra judecătorilor şi procese importante împinse spre prescripţie. Au urmat proteste, mărturii ale altor magistraţi şi întâlniri la Cotroceni. Nouă luni mai târziu, mecanismele reclamate atunci nu au primit răspunsuri publice pe măsura gravităţii lor. Recorder a arătat, între altele, cum conducerea Curţii de Apel Bucureşti a justificat schimbări de completuri în dosare de corupţie, în timp ce magistraţii care au vorbit deschis despre funcţionarea instanţei au rămas expuşi.

Un caz recent arată de ce nu ajunge să discutăm despre justiţie doar în termeni de impresie şi încredere. Pe 22 septembrie, după ce DIICOT l-a reţinut pentru 24 de ore pe Călin Georgescu într-un nou dosar de înşelăciune, judecătorul Vlad Andriescu de la Tribunalul Bucureşti a respins cererea de arestare preventivă şi a dispus control judiciar pentru 60 de zile. Este vorba despre acelaşi magistrat care, în dosarul de abuz în serviciu al prim-vicepreşedintelui AUR, Dan Dungaciu, a pronunţat în septembrie 2024 o soluţie de cameră preliminară, dar motivarea a apărut abia în decembrie 2025, la aproximativ un an şi trei luni distanţă. G4Media a relatat, potrivit surselor sale judiciare, că răspunderea penală s-a prescris în acest interval. Tribunalul Bucureşti a precizat că prescripţia trebuie stabilită de instanţa care judecă dosarul. Întârzierea motivării rămâne însă un fapt documentat, cu efect direct asupra mersului cauzei.

Săptămâna trecută, o investigaţie a jurnaliştilor de la Centrul de Investigaţii Media a prezentat un alt caz. La Curtea de Apel Craiova, judecătoarea Sorina Marinaş intenţiona să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) într-o cauză pornită din plângerea unei petente împotriva unei soluţii de clasare. Înainte ca sesizarea să fie decisă, procurorul general Cristina Chiriac - cea despre care, la primă impresie, preşedintele Nicuşor Dan, care a numit-o în funcţie, are o părere bună, mai ales că este rudă îndepărtată a Mirabelei Grădinaru -, a cerut strămutarea dosarului.

Înalta Curte a admis cererea pe 15 septembrie, iar cauza a plecat la Curtea de Apel Bucureşti. Întrebările pregătite de judecătoarea Sorina Marinaş nu au mai fost trimise CJUE de completul său.

Cronologia relatată de Centrul de Investigaţii Media este greu de ignorat. Pe 14 septembrie, procurorul-şef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a abţinut de la analiza unei posibile cereri de strămutare sau recuzare, întrucât procurorul care dispusese clasarea era soţia sa. Adjuncta desemnată ulterior a consemnat că nu considera necesară nici recuzarea, nici strămutarea. Totuşi, procurorul general Cristina Chiriac a formulat cererea de strămutare. Termenul stabilit iniţial de Înalta Curte pentru 17 septembrie a fost mutat pe 15 septembrie, înaintea şedinţei de la Craiova în care urma să fie discutată sesizarea CJUE.

Curios este că, potrivit investigaţiei citate, într-un act al Parchetului General apare menţiunea că petenta ar fi solicitat strămutarea. Petenta a negat acest lucru. În declaraţia inclusă în documentul ataşat, judecătoarea Marinaş spune că în dosarul completului său nu a existat o asemenea cerere şi că petenta şi-a exprimat, dimpotrivă, opoziţia faţă de strămutare. În aceste condiţii, Parchetul General trebuia să explice de unde provine menţiunea şi ce document o susţine, dar nu a făcut-o.

În locul verificării unei posibile atingeri aduse independenţei procurorilor în formularea cererii de strămutare, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a decis pe 18 septembrie să nu sesizeze Inspecţia Judiciară. Votul a fost de patru la trei, conform documentului public al CSM. Decizia nu stabileşte că demersurile procurorului general Cristina Chiriac au fost legale în toate privinţele, dar arată că această sesizare pentru verificări nu a fost făcută. Tocmai de aceea rămân necesare răspunsuri despre traseul cererii, urgenţa schimbării termenului şi informaţia contestată din actele oficiale.

În acelaşi timp, CSM i-a refuzat accesul în sală unuia dintre jurnaliştii de la CIM la primul termen al procedurii disciplinare care îl priveşte pe judecătorul Laurenţiu Beşu, prezent în documentarul Recorder din decembrie 2025. Termenul a fost amânat la cererea Inspecţiei Judiciare. Disputa asupra caracterului public al acelei şedinţe este distinctă de dosarul de la Craiova, dar spune ceva despre climatul de după reportajul „Justiţie capturată”: cei care vorbesc şi cei care încearcă să urmărească reacţia instituţiilor întâlnesc, la rândul lor, bariere ce trebuie explicate public.

Preşedintele Nicuşor are dreptate să le ceară tinerilor magistraţi curaj. Dar curajul individual nu poate repara singur un sistem în care o motivare întârzie peste un an, o sesizare posibilă a CJUE este întreruptă de strămutarea dosarului, iar CSM refuză verificarea unui demers contestat. Dacă justiţia română vrea să recâştige încrederea publicului, răspunsul nu poate rămâne doar un discurs despre echilibru, ci este necesară o explicaţie verificabilă pentru fiecare decizie care schimbă cursul unui dosar.