Preţurile gazelor forţează economiile din Asia să producă mai multă electricitate din cărbune

Economiştii din sectorul energetic prognozau un declin structural ireversibil pentru cel mai poluant combustibil fosil din lume cu mai puţin de un an în urmă.

Astăzi, realitatea de pe pieţele globale de energie arată diferit. Conform ultimului raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE), consumul mondial de cărbune va atinge un nou record istoric în 2026, de 8,94 miliarde de tone, în creştere cu 1,2% faţă de anul precedent, pe baza cererii din Asia.

Revenirea cărbunelui subliniază un adevăr incomod pentru tranziţia energetică: atunci când securitatea aprovizionării este ameninţată şi preţurile gazelor naturale cresc accelerat, pragmatismul economic primează în faţa ambiţiilor climatice.

Revizuirea semnificativă a prognozelor anterioare de la AIE a fost determinată de prelungirea conflictului din Golf, care a determinat creşterea masivă a preţului gazelor naturale.

Diferenţa de preţ dintre GNL şi cărbunele termic a reprezentat o motivaţie puternică pentru creşterea gradului de utilizare a centralelor pe cărbune, în special pentru economiile din Asia.

Mai mult, cererea ridicată de energie electrică, preţurile mai mari ale gazele naturale şi măsurile de sprijin politic au stimulat creşterea consumului de cărbune în Statele Unite, conform raportului AIE, unde se mai subliniază că avansul este susţinut şi de industriile mari consumatoare de cărbune, precum producţia de nichel din Indonezia şi fabricarea de produse chimice pe bază de cărbune în China.

Preţul de referinţă al cărbunelui termic din Australia (Newcastle 6.000 kcal/kg) a ajuns recent la circa 143 dolari pe tonă, echivalentul a 5,40 dolari pentru un milion de unităţi termice britanice (MMBtu), după cum arată datele preluate de Reuters. Pe de altă parte, cotaţiile spot pentru GNL livrat în Asia au urcat la circa 25 dolari/MMBtu (vezi graficul 1).

Diferenţa semnificativă dintre cele două preţuri oferă un stimulent puternic producătorilor de energie pentru a acorda prioritate cărbunelui înaintea iernii. Reuters mai arată că în Indonezia, cel mai mare exportator mondial de cărbune termic, preţurile sunt chiar mai mici decât cele australiene şi amplifică avantajul competitiv al cărbunelui.

Raportul de la AIE mai arată că peste şocul geopolitic s-a suprapus fenomenul meteorologic El Niño. Astfel, temperaturile extrem de ridicate din Asia au crescut exponenţial cererea de energie electrică pentru climatizare, în timp ce seceta a redus producţia hidroelectrică în ţări precum India şi Vietnam.

Consumul total al Chinei este este prognozat să crească cu 1% în 2026, atingând pragul de 5 miliarde de tone. Cererea puternică de electricitate, pe fondul unei performanţe mai slabe a sectorului eolian, şi avântul sectorului de convertire a cărbunelui în produse chimice, a susţinut cererea de cărbune.

Creşterea din India va fi de circa 4,2%, până la 1.353 milioane tone, în condiţiile unei dependenţe ridicate de cărbune, determinate de consumul din industria grea şi de lipsa alternativelor hidroelectrice.

AIE mai estimează o scădere a cererii de cărbune din SUA în 2026, cu 7%, după un avans de 9,5% în 2025, în timp ce declinul structural al consumului din UE va continua către 276 de milioane de tone, în condiţiile temperării ritmului de scădere de preţurile mari ale gazelor naturale.

Conform datelor de la Ember, apetitul Asiei pentru cărbunele termic nu se va reduce prea curând. În 2025 au fost date în funcţiune capacităţi cumulate de 83,4 GW, iar capacitatea totală în centralele electrice pe cărbune a ajuns la 1.773,1 GW, după o creştere de 1.412,3 GW în perioada 2001 - 2025 (vezi graficul 2).

Contribuţia Chinei la această creştere a fost de aproape 75%, respectiv 1.047 GW, iar capacitatea totală a ajuns la 1.243,3 GW, respectiv 55,4% din capacitatea instalată la nivel global şi 70,1% din capacitatea Asiei.

În aceeaşi perioadă, capacitatea instalată în centralele electrice pe cărbune din Europa a scăzut cu 102,8 GW, până la 178,2 GW în 2025, respectiv 7,9% din capacitatea globală.

Pentru ultimul trimestru din 2026, datele istorice indică o creştere sezonieră masivă a exporturilor din Indonezia şi Australia de până la 30 de milioane de tone faţă de trimestrul al treilea, pe măsură ce producătorii de energie din China, Japonia şi Coreea de Sud îşi refac stocurile de iarnă.

Proiecţiile AIE pentru 2027 depind direct de evoluţia conflictului din Orientul Mijlociu. În scenariul în care fluxurile de GNL prin Strâmtoarea Ormuz se normalizează şi preţurile gazelor scad, cererea globală de cărbune se va reduce cu 0,4%, până la 8,91 miliarde tone.

În caz contrar, cărbunele va continua să rămână o sursă de neînlocuit pentru producţia de electricitate din ţările în curs de dezvoltare la preţuri cât mai scăzute.