Primăvara vrajbei noastre

Niciodată ca acum, românii sunt divizaţi. Nici măcar nu suntem singurii. Dar spre deosebire de alţii, noi avem o problemă suplimentară. Nu doar că ţara s-a împărţit în două tabere opuse. Mai grav este că una dintre acestea spune şi face lucruri profund inacceptabile.

Shakespeare, în "Richard al III-lea”, foloseşte o expresie care a făcut carieră: "Iarna vrajbei noastre”. Noi am avut momentul nostru de învrăjbire în iarnă, la primul tur al alegerilor prezidenţiale, când un extremist cu privirea fixă a ieşit din subsolurile sondajelor de opinie şi s-a clasat pe primul loc.

Partidele politice parlamentare au avut apoi câteva zile în care au spus lucruri rezonabile. Că au înţeles mesajul societăţii, că trebuie să ia măsuri, să schimbe linia politică etc. Şi apoi... Dezastru. Klaus Iohannis, sfidând Constituţia, a rămas la Cotroceni peste termenul de cinci ani al mandatului prezidenţial. Marcel Ciolacu, sfidând opinia publică, a rămas la Palatul Victoria în funcţia de Prim-ministru pentru a distruge în continuare Bugetul.

Aceşti indivizi îşi făceau o socoteală, desigur. Doar nu credeaţi că se mistuiau de grija noastră... Îşi făceau calculul că aveau suficienţi primari pentru a forţa victoria unui candidat de-al lor, dintre ei, exact ca ei.

Şi aşa l-au găsit pe Crin Antonescu. Când l-au anunţat, am realizat imediat că Iohannis şi Ciolacu încearcă din nou schema pe care au încercat-o şi în Decembrie. "Împingem în turul II un extremist şi majoritatea electoratului va fi obligată să voteze candidatul nostru”.

Aşa că Crin Antonescu s-a pus pe treabă. (Vorba vine). Omul l-a atacat furibund pe Nicuşor Dan şi l-a menajat pe noul candidat al extremiştilor. El îşi imagina că acum avea, din start, şi voturile UDMR, ale minorităţilor, plus greutatea combinată a PNL şi PSD.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Aici vedem deja o falie profundă: între administraţia locală, reprezentată de primari lacomi şi corpupţi, şi cetăţeni, care s-au săturat până la exasperare ca aceştia să le mai dicteze cum să voteze. Ce este de făcut? - presupunând că partidele din arcul guvernamental chiar vor să facă reforme în ţara aceasta? La modul minimal, să se revină la sistemul de vot în două tururi în alegerea primarilor. Cel într-un singur tur a dat naştere la adevăraţi despoţi locali, certaţi cu legea şi cu logica elementară.

Revin însă la primăvara de coşmar care tocmai s-a încheiat. Ceilalţi, extremiştii, au turnat gaz pe foc. Ai fi zis că eliminarea din cursă a Dianei Şoşoacă va calma puţin lucrurile. Femeia era scandalul pe două picioare. În Parlament, la televizor, pe Facebook şi TikTok, în faţa ambulanţelor... Oricunde, nu contează, scandal să iasă...

Ei bine... nu. George Simion a recurs la o retorică ce a făcut-o până şi pe madame Şoşoacă să îi bată obrazul. Insul a spus lucruri de necrezut şi de negândit într-o democraţie. Suporterii lui au sărit la bătaie cu jandarmii. Reţelele sociale au fost pompate - pe banii cui? - cu propagandă extremistă.

Ca de obicei, totul s-a petrecut cu complicitatea autorităţilor. Călin Georgescu face salutul nazist pe treptele Parchetului General fără ca măcar un poliţist să îl tragă de mânecă. Abia după ce, în direct, la televiziune, citează aprobator din Zelea Codreanu, procurorii au o reacţie anemică.

Să spunem lucrurilor pe nume. Criza prin care trecem este în bună măsură fabricată. În condiţii normale, aceste grupuri gen AUR sau POT ar fi fost la coada tuturor sondajelor, cu unul sau două procente, însumate. Torni zeci de milioane de euro în reţelele sociale şi iată că acum sunt la 40 la sută.

Să mai observăm ceva. În 1932 au avut loc două rânduri de alegeri în Germania. Exact ca în România anilor 2024-2025. Partidul nazist al lui Adolf Hitler a obţinut 37% din voturi în Iulie şi 34% în Noiembrie. Acum AUR, în ultimul sondaj de opinie, este creditat cu 35%.

Ambele partide - naziştii şi AUR - sunt asemănătoare. Anti-democratice, anti-parlamentare, ultra-naţionaliste, adepte ale violenţei politice. Ambele propăvăduiesc o versiune de socialism: naţional-socialismul în cazul naziştilor şi ceauşismul în cazul AUR.

Naziştii şi AUR mai au ceva în comun: liderii lor stau şi pescuiesc în apa tulbure a crizei economice. Fără criza economică din Germania din 1929-1933, naziştii nu s-ar fi apropiat de putere. Acum, George Simion stă şi face live pe TikTok în speranţa că Bugetul se va prăbuşi.

Altă asemnănare: fără complicitatea partidelor "sistemului”, naziştii nu şi-ar fi impus un cancelar. (În primul guvern Hitler partidul nazist era minoritar). Acum, fără complicitatea PSD şi PNL, extremiştii din Parlament nu ar fi avut nici o perspectivă să intre la guvernare. Majoritatea românilor în 2025, ca şi majoritatea germanilor în 1933, era ostilă ideii ca asemenea partide să le decidă soarta.

În sfârşit, mai este rolul Diasporei. Desigur, Diaspora este foarte diversă. Dar este clar că unele comunităţi au votat masiv cu extremiştii. Iarăşi, istoria se repetă. Naziştii aveau o susţinere puternică în diaspora germană. Tot felul de comunităţi din Argentina, din Africa de Sud-Vest (actuala Namibie), din Polonia sau din Cehia, care se simţeau ameninţate şi înstrăinate, au susţinut puternic naţional-socialiştii lui Hitler. Ceea ce ne arată că ne trebuie un program naţional de de-radicalizare dacă vrem să mai avem o şansă să ne refacem la minte, ca popor.