Proiectele finanţate prin SAFE riscă să plătească preţul improvizaţiei politice

Derularea proiectelor finanţate prin mecanismul SAFE în România este pusă în pericol de conflictul constituţional constatat ieri de Curtea Constituţională a României (CCR) şi de perspectiva unei decizii de neconstituţionalitate asupra OUG 38/2026, adoptată într-o primă formă de Guvernul Bolojan cu puteri depline, pe 4 mai, şi modificată pe 5 mai, în ziua demiterii Executivului. În aceste condiţii, 16,68 miliarde euro destinate apărării şi infrastructurii strategice sunt expuse unui risc pe care PNL şi PSD l-au alimentat prin improvizaţie legislativă, confruntare politică şi blocaj parlamentar. Conform mecanismului SAFE, ţara noastră trebuie să transforme finanţarea în proiecte realizate până la finalul anului 2030, iar fiecare lună consumată pentru repararea legislaţiei reduce timpul disponibil pentru achiziţii, producţie şi livrare.

Termenul european nu se mută odată cu disputa de la Bucureşti. Regulamentul SAFE închide la 31 decembrie 2030 perioada în care pot fi aprobate plăţi către statele beneficiare, iar foaia de parcurs a Comisiei Europene urmăreşte recepţionarea achiziţiilor finanţate prin acest mecanism până la sfârşitul aceluiaşi an. Finanţarea şi livrarea au reguli distincte, dar ambele obligă autorităţile să lucreze într-un calendar strâns. Nicio victorie politică la CCR nu adaugă luni la termenul european.

Pentru PNL, problema începe la Palatul Victoria, în ultimele zile ale Guvernului Bolojan cu mandat deplin. O ordonanţă destinată iniţial exproprierilor şi investiţiilor în active strategice a fost extinsă cu încă 12 articole. Forma suplimentată a ajuns din nou la Consiliul Legislativ pe 5 mai, chiar în ziua moţiunii de cenzură, şi a fost publicată pe 8 mai. Guvernul a legat astfel prevederi importante pentru industria de apărare de un traseu procedural care a ajuns să fie sancţionat prin constatarea conflictului constituţional. Invocarea urgenţei nu absolvă Executivul de răspundere. Când pregăteşti investiţii de miliarde şi negociezi livrări de echipamente militare, soliditatea actelor normative face parte din obligaţia de a guverna. Fiecare vulnerabilitate juridică poate deveni ulterior o întârziere contractuală. Guvernul Bolojan a pretins că accelerează investiţiile, însă felul în care a definitivat ordonanţa a creat condiţiile unei dispute care durează de peste cinci luni şase luni.

În centrul acestei confruntări se află şi articolul III, cel care permite justificarea avansurilor acordate în industria de apărare în maximum 60 de luni. Prevederea admitea livrări de componente recepţionabile separat, inclusiv bunuri nefuncţionale parţial finalizate, şi se aplica şi contractelor aflate în derulare. Aşadar, disputa priveşte inclusiv mecanismul prin care statul plăteşte, iar furnizorul justifică banii primiţi.

PSD a atacat ordonanţa şi a obţinut o victorie împotriva fostului premier. Acum trebuie să arate ce face cu ea. Dreptul de a sesiza CCR este incontestabil, iar Constituţia trebuie respectată inclusiv când Guvernul invocă securitatea naţională. Responsabilitatea politică a social-democraţilor începe însă acolo unde se termină satisfacţia verdictului: la soluţia care permite continuarea investiţiilor pe un fundament legal. Să demonstrezi că adversarul a greşit nu este suficient când consecinţele pot lovi proiectele de înzestrare ale ţării.

Social-democraţii cunoşteau de luni întregi dimensiunea problemei. Pe 26 mai, Senatul a adoptat proiectul de aprobare a OUG 38/2026 cu abrogarea articolelor III-XIV. Au fost eliminate din forma votată de prima Cameră toate cele 12 articole suplimentare, inclusiv cel privind avansurile pe 60 de luni. Cu alte cuvinte, Parlamentul avea deja pe masă intervenţia legislativă asupra pachetului controversat. Aceasta trebuia însă finalizată la Camera Deputaţilor.

Acolo, proiectul PL-x nr. 429/2026 s-a blocat. Pe 30 iunie, votul final a produs 110 voturi pentru, 16 împotrivă şi 107 abţineri, insuficiente pentru majoritatea absolută necesară. Textul s-a întors la Comisia pentru apărare, pentru un nou raport, iar soluţia legislativă a rămas suspendată politic între partidele care se acuză astăzi reciproc. Liberalii au contribuit prin abţinere la blocarea adoptării, în timp ce PSD şi-a continuat ofensiva constituţională, fără ca Parlamentul să livreze între timp o rezolvare definitivă.

Acum, fiecare tabără încearcă să iasă pozitiv din fotografie înainte să se vadă factura. Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionel Bogdan, trimite responsabilitatea găsirii soluţiilor către actualul premier şi ministrul Apărării. Guvernul Niculescu trebuie, evident, să intervină, dar această obligaţie nu şterge răspunderea guvernului Bolojan care a emis ordonanţa şi nici voturile liberalilor din Parlament. PNL nu poate prezenta salvarea finanţării drept sarcina exclusivă a succesorilor, după ce propria guvernare a contribuit la vulnerabilizarea cadrului legislativ.

Nici PSD nu poate închide discuţia cu formula „CCR ne-a dat dreptate”. Pentru proiectele SAFE, victoria constituţională trebuie urmată de legislaţie funcţională şi de un calendar realist. Altfel, partidul riscă să transforme succesul împotriva lui Bolojan într-un avantaj politic obţinut cu preţul unor întârzieri pe care statul trebuie să le suporte. Controlul constituţional protejează ordinea juridică; exploatarea lui politică, fără o soluţie rapidă pentru investiţii, poate prelungi blocajul.

Pericolul se vede cel mai bine în ipoteza reluării unor achiziţii. Refacerea documentaţiilor, obţinerea avizelor, renegocierea condiţiilor, evaluarea ofertelor şi eventualele contestaţii pot dura luni. După aceea începe sau se reconfigurează producţia. Un furnizor poate avea alte comenzi, alte costuri şi alte termene disponibile. România riscă astfel să revină la masa negocierilor cu mai puţin timp şi cu o poziţie mai slabă decât avea înaintea crizei.

Cu aproape două luni înainte de decizia CCR, Comisia Europeană a început deja să plătească. România a primit pe 26 august o prefinanţare SAFE de 2,5 miliarde de euro, iar Comisia Europeană a precizat că tranşele următoare depind de îndeplinirea jaloanelor şi de implementare. Banii reprezintă împrumuturi pentru investiţii, iar rezultatul trebuie să se vadă în capacităţi de apărare şi livrări.

Cele 16,68 miliarde de euro nu sunt automat pierdute prin decizia de ieri a CCR, dar sunt însă expuse unui risc de implementare pe care PNL şi PSD îl agravează dacă înlocuiesc reparaţia legislativă cu schimbul de acuzaţii. Guvernul Niculescu trebuie să identifice contractele afectate, Parlamentul trebuie să decidă rapid asupra cadrului legal, iar partidele trebuie să spună ce termene mai pot fi respectate. Până atunci, fiecare zi de triumfalism sau de pasare a răspunderii se scade din timpul rămas pentru producţie.

În 2030, România nu va putea recepţiona o victorie a lui Grindeanu, o justificare a lui Bolojan sau un comunicat al PNL. Va trebui să recepţioneze echipamentele pentru care s-a împrumutat. Dacă ele nu ajung la timp din cauza acestui război politic, factura va rămâne la stat, şi ne vom confrunta cu un deficit major de apărare a ţării.