Raport ECA: Aplicarea sancţiunilor economice la adresa Rusiei, frânată de legislaţiile naţionale

Implementarea sancţiunilor economice la adresa Federaţiei Ruse este diluată de normele ambigue şi controalele diferite de la o ţară la alta, arată raportul de audit publicat ieri de Curtea de Conturi Europeană (ECA), care constată că, după aplicarea sancţiunilor, schimburile de mărfuri dintre UE şi Rusia au scăzut cu 77% în ultimii patru ani.

„Sancţiunile comerciale ale UE pot avea efectul dorit doar dacă sunt aplicate în mod uniform şi coordonat de toate statele membre. Comisia a depus eforturi considerabile pentru a crea cadrul necesar şi pentru a coordona aplicarea sancţiunilor, dar normele neclare şi deficienţele în asigurarea respectării sancţiunilor diminuează impactul acestora şi facilitează eludarea lor”, a declarat ieri, cu prilejul lansării raportului, Mihails Kozlovs, membru al Curţii de Conturi Europene, responsabil de auditul publicat.

Întrebat de ziarul BURSA câte state membre ale UE au instituit mecanisme naţionale pentru monitorizarea aplicării şi respectării sancţiunilor economice, în condiţiile în care autorităţile vamale nu pot acoperi singure toate atribuţiile în acest domeniu (mai ales că Guvernul de la Bucureşti a stabilit abia în primăvara acestui an atribuţiile pentru ministere şi alte instituţii publice privind respectarea sancţiunilor), Mihails Kozlovs a răspuns: „Nu am făcut verificări în România. Am avut un eşantion de cinci state membre UE, printre care nu s-a aflat şi ţara dumneavoastră. Revenind la întrebarea adresată, cred că este foarte important să avem o analiză din partea Comisiei Europene privind punerea în aplicare a sancţiunilor economice în statele membre. De altfel, aceasta este recomandarea noastră numărul doi la finalul raportului de audit. Cred că acest efort va fi util, deoarece se pare că vom trăi cu regimuri de sancţiuni economice în anii următori. Orice investiţie în consolidarea acestui instrument politic al Uniunii Europene va da cu siguranţă roade printr-o mai bună punere în aplicare. Din păcate, în cadrul acestui raport nu am analizat şi alte state membre, dacă sau cum monitorizează acestea aplicarea sancţiunilor sau dacă fac alte evaluări cu privire la acest subiect”.

Potrivit raportului întocmit de ECA, sancţiunile se decid în unanimitate la nivelul UE. La frontieră, însă, vameşul trebuie să hotărască dacă marfa din faţa lui intră sub incidenţa lor şi dacă documentele îi permit să o lase să treacă. Regulamentele privind sancţiunile şi legislaţia vamală folosesc uneori termeni diferiţi. Contează, de pildă, dacă o marfă beneficiază de o scutire, caz în care tranzacţia poate avea loc fără aprobare prealabilă, sau de o derogare, pentru care operatorul are nevoie de autorizare.

Autorii raportului oferă mai multe exemple în sensul celor de mai sus. Astfel, pentru autorităţile italiene, transportul cu destinaţia Rusia poate să plece fără autorizaţie de export. La ieşirea din UE, vameşii polonezi au oprit un transport cu destinaţia Rusia. Marfa s-a întors în Italia, declaraţia iniţială de export a fost anulată, iar autorităţile italiene au acceptat din nou transportul. De data aceasta, marfa a plecat printr-un port italian spre Rusia. Auditorii au găsit un al doilea caz, în Lituania, unde vama a oprit mărfuri pentru care Italia acordase aceeaşi scutire. Comisia le-a spus auditorilor că aplicarea sancţiunilor ţine de statele membre şi că ea nu are mandat să intervină în asemenea decizii.

În statele baltice, vameşii cer în anumite situaţii şi o declaraţie a producătorului. Alte ţări nu cer acest document. Diferenţa se vede şi în ce ajunge să fie consemnat. Potrivit datelor publicate de ECA, din 2022 Bulgaria nu a înregistrat niciun caz de nerespectare a sancţiunilor pentru mărfuri originare din alte state membre şi scoase din UE prin vămile sale. În Letonia, aproximativ 2.100 de transporturi au intrat în această categorie numai în 2024, adică trei sferturi din încălcările semnalate de autorităţile letone în acel an. Cifrele arată ce au consemnat cele două administraţii, iar felul în care acestea verifică şi raportează transporturile contează în comparaţie.

„Practicile naţionale divergente în materie de controale vamale creează riscul ca întreprinderile să aleagă în mod deliberat birouri de autorizare sau puncte vamale situate în state membre care aplică controale mai puţin stricte. Această practică este cunoscută sub denumirea de «alegere a unei jurisdicţii mai favorabile». În opinia Curţii, ea reprezintă un risc major care subminează aplicarea eficace a sancţiunilor comerciale ale UE, printre altele, din cauza potenţialului de a facilita eludarea sancţiunilor”, arată autorii raportului de audit al Curţii Europene de Conturi.

Auditul priveşte comerţul cu bunuri, cu excepţia energiei, şi acoperă perioada februarie 2022-sfârşitul anului 2025, cu unele actualizări din 2026. Auditorii au făcut vizite de informare în Bulgaria, Germania, Letonia, Ţările de Jos şi Polonia.

• Rusia apelează la alţi furnizori

În 2021, UE era cel mai mare partener comercial al Rusiei. În 2025 ajunsese pe locul al treilea, cu 10,2% din comerţul rusesc cu mărfuri. În patru ani, valoarea schimburilor bilaterale a coborât de la 252,8 la 58,3 miliarde euro. Separat, Comisia a estimat valoarea restricţiilor şi a interdicţiilor la 49 miliarde euro pentru exporturi şi la 110 miliarde pentru importuri, echivalentul a 56%, respectiv 75% din nivelurile de dinaintea războiului din Ucraina.

Din 2023, UE aproape că a încetat să mai exporte direct către Rusia bunurile din cele două categorii sensibile urmărite de Curte, care cuprind produse cu dublă utilizare, tehnologii avansate şi produse industriale critice. Între timp, Rusia a cumpărat şi a vândut mai mult în alte părţi. În 2024, comerţul ei cu China era cu 82% peste cel din 2021, iar schimburile cu India depăşeau de peste şase ori nivelul de dinaintea războiului, în principal datorită achiziţiilor indiene de petrol rusesc. Noile surse de aprovizionare au venit şi cu preţuri mai mari. Potrivit unui studiu citat de Curte, Rusia a plătit pentru bunurile cu dublă utilizare cumpărate din alte ţări cu 39% mai mult decât le cereau aceiaşi furnizori clienţilor din restul lumii pentru aceleaşi produse.

Urmele se văd şi în rachetele şi dronele ruseşti. Dintre cele 202 componente identificate într-o analiză a Comisiei bazată pe date externe, opt proveneau direct din UE. Aproximativ 72% proveneau din lanţul occidental de aprovizionare în sens larg. Pentru auditori, ponderea mică a componentelor venite direct din UE arată că restricţiile funcţionează pe această rută. Ponderea componentelor din lanţul occidental arată cât de greu este să controlezi traseul lor până la destinaţia finală.

Auditorii au urmărit şi ce s-a întâmplat cu un eşantion de produse sensibile în Turcia, Armenia şi Kazahstan. După invazie, comerţul acestor ţări cu produsele analizate a crescut atât cu UE, cât şi cu Rusia şi Belarus. În majoritatea cazurilor, fluxurile au revenit până în 2025 la nivelurile de dinaintea războiului. „Aceste statistici oferă indicii cu privire la tendinţele în materie de eludare a sancţiunilor. Ele nu oferă însă o imagine precisă a volumelor comerciale, întrucât nu există informaţii complete şi fiabile privind comerţul dintre Rusia şi ţările terţe. De asemenea, nu toate formele de eludare a sancţiunilor sunt vizibile în statisticile comerciale”, arată Curtea.

Într-un caz, anchetatorii au putut urmări marfa până la capăt. Peste 760 de vehicule exportate din UE figurau în documente cu destinaţii în ţări terţe. În urma unor alerte venite din Polonia, Oficiul European de Luptă Antifraudă a coordonat o anchetă care a confirmat că vehiculele ajunseseră în Rusia. Mai multe state membre au deschis anchete penale.

• Ce poate măsura Bruxelles-ul

Din 2022 încoace, vămile au emis peste 12.000 de formulare de informare asupra riscurilor pentru proceduri legate de sancţiuni. Jumătate dintre formularele care priveau Rusia şi Belarus semnalau situaţii în care vama de ieşire a respins mărfuri pe care un birou din alt stat membru le acceptase la export. Nici verificarea unei derogări acordate în altă ţară nu e întotdeauna simplă. Din registrul european pot lipsi codul mărfii, cantitatea autorizată, numele părţilor sau data expirării, iar unele autorităţi vamale nici nu au acces la el.

Comisia poate urmări cât s-a redus comerţul direct şi cum s-au schimbat rutele. Îi este mai greu să spună cât au slăbit aceste măsuri capacitatea Rusiei de a purta războiul. Evaluările din 2023 şi 2024 s-au bazat în principal pe fluxurile comerciale şi pe evoluţia economiei ruse. Curtea nu a avut la dispoziţie date despre efectele asupra unor producători militari ruşi, exportatori europeni ori regiuni din UE. Potrivit raportului de audit, Comisia Europeană nu a evaluat nici măcar resursele administrative necesare pentru aplicarea sancţiunilor.

„Încă de la început, orientările Consiliului European nu au prevăzut obligaţia ca statele membre să convină asupra unor criterii comune pentru măsurarea eficacităţii sancţiunilor comerciale ale UE. Nici Comisia nu a propus astfel de criterii. Curtea consideră că existenţa unor criterii comune este esenţială pentru ca statele membre şi instituţiile UE să evalueze în mod consecvent eficacitatea sancţiunilor comerciale ale UE, în conformitate cu orientările Consiliului”, precizează în raport experţii ECA.

De aceea, Curtea cere Comisiei ca până în 2027 să clarifice regulile şi să analizeze cum diferă controalele şi autorizaţiile de la o ţară la alta. Pentru 2028, auditorii cer ca autorităţile să folosească pe deplin sistemele de schimb de informaţii, iar Comisia să strângă datele într-un mod coerent şi să evalueze periodic rezultatele pe baza unor criterii comune.