Raportul Draghi - un an de indiferenţă: zero reforme din partea UE

Semnalul de alarmă tras în urmă cu un an de Mario Draghi privind competitivitatea europeană se pare că nu a reuşit să trezească din inerţia imobilităţii instituţiile comunitare de la Bruxelles, arată site-ul Euractiv. În vara anului 2024, Mario Draghi, consilierul special al Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, diganostica în raportul prezentat o Uniune Europeană încremenită în lipsa de inovaţie, incapabilă să aibă companii globale de anvergură, blocată de pieţe de capital care refuză să finanţeze creşterea şi sufocată de un hăţiş birocratic care ucide agilitatea.

La douăsprezece luni de la publicarea raportului, promisiunile de acţiune s-au risipit, iar dintre cele 176 de propuneri, majoritatea zac încă în sertarele de la Bruxelles, potrivit sursei citate. Cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare ale Uniunii Europene au rămas la un nivel mediocru de 2,2% din PIB, mult sub cele ale SUA, Japoniei sau Coreei de Sud. Pieţele de capital preferă achiziţionarea de titluri de stat şi obligaţiuni, în loc să finanţeze companiilor inovatoare, iar în privinţa simplificării normative lucrurile stau la fel: legislaţia europeană a produs un nou val de reguli. Mai mult, deşi Mario Draghi avertiza împotriva unei curse a subvenţiilor între statele membre, Comisia a răspuns tocmai prin relaxarea regulilor privind ajutoarele de stat.

Între timp, decalajele se adâncesc. Dacă în anul 2011, economiile SUA şi UE erau aproape egale, fiecare la circa 16 trilioane dolari, în anul 2025 SUA, cu o populaţie mai mică, are o economie de 1,5 ori mai mare decât blocul comunitar european. Productivitatea muncii, cândva comparabilă, este acum în UE cu o treime mai mică decât aceea din Statele Unite. Diferenţa în cercetare şi dezvoltare este colosală: americanii investesc anual cu aproximativ 400 miliarde dolari mai mult decât întreaga Uniune Europeană. În timp ce datoriile publice şi deficitele cresc pe continent, investiţiile care ar putea genera creştere rămân la pământ.

Draghi a numit provocarea „existenţială”. Pretindem că avem timp, dar adevărul este că fereastra se închide rapid. În sectoare strategice precum inteligenţa artificială, tehnologiile cuantice sau tranziţia verde, Statele Unite şi China aleargă înainte cu o viteză imposibil de egalat prin politici întârziate. În acest timp, startup-urile europene din tehnologie atrag de zece ori mai puţin capital de risc decât rivalii americani, iar fiecare amânare lărgeşte prăpastia.

Sursa citată afirmă că, în aceste condiţii, consecinţele negative nu mai pot fi considerate teoretice: fără creştere a productivităţii, societăţi europene tot mai îmbătrânite nu vor putea menţine standarde de trai decente; fără companii capabile să concureze global, Europa nu va dicta standarde şi nu-şi va asigura tehnologiile proprii; fără o economie vibrantă, nici puterea geopolitică, nici democraţia nu vor rezista. Cometa a intrat deja în atmosferă.

Autorii analizei de pe site-ul Euractiv susţin că există soluţii, multe dintre ele fiind trasate clar în raportul Draghi: creşterea masivă a investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, mobilizarea economiilor private către capital de risc productiv, tăierea nodurilor birocratice care blochează extinderea pe Piaţa Unică. Agenda ar trebui completată de o agenţie europeană de tip ARPA pentru accelerarea inovaţiilor în inteligenţă artificială, cuantică şi biotehnologie, de o reformă a pieţei energiei care să reducă povara pentru industriile energofage, de o Autoritate Europeană pentru Industria de Apărare care să consolideze achiziţiile şi să creeze scară reală, precum şi de eliminarea barierelor rămase în calea afacerilor transfrontaliere.

Din păcate, lipseşte deocamdată voinţa politică pentru implementarea soluţiilor propuse în raportul întocmit de Mario Draghi, care avertiza că Europa nu-şi mai poate permite summituri declarative şi rapoarte bine scrise, ci are nevoie de acţiuni decisive. Numai că acestea întârzie, iar riscul majorării decalajului înregistrat de UE faţă de China şi SUA este din ce în ce mai prezent, ceea ce înseamnă un impact negativ major asupra competitivităţii industriei şi economiei blocului comunitar.