Republica Legionară România

A lăsat serviciile secrete de mai bine de un an fără şefi numiţi. Nu a numit nici un ambasador. Nu a participat la nici o şedinţă a CSM. A anulat recepţia de Ziua Europei. Nu a aderat la nici un grup politic european - Socialiştii sau Renew ar fi fost alegeri logice - ceea ce îi reduce considerabil capacitatea de negociere în Uniunea Europeană. A ratat evenimente majore: Davos, Munchen, ONU. A renunţat să mai desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru, aruncând ţara în criză politică.

Nicuşor Dan nu a făcut mai nimic, aşadar, în mai mult de un an de când este Preşedinte al României. Îmi este imposibil să găsesc un alt Preşedinte cu un bilanţ atât de catastrofal. Emil Constantinescu nici nu se apropie. Cu a sa expresie "Urmăresc cu atenţie!”, Klaus Iohannis pare un maniac al implicării politice pe lângă Nicuşor Da, care nici măcar asta nu face.

Totuşi, aparenţele înşeală. Există un lucru - un singur lucru - pe care Nicuşor Dan l-a urmărit conştient şi sistematic de când a devenit Preşedinte. Apărarea legionarismului.

A respins, de două ori, legea care urmărea pedepsirea extremismului. A negociat cu politicieni anti-semiţi o nouă majoritate parlamentară. A decorat un fost militar a cărui unitate a participat la pogromul de la Iaşi şi la masacrul de la Odessa. În mandatul lui Nicuşor Dan legionarii fac salutul fascist la troiţa lui Corneliu Zelea Codreanu, iar partidele extremiste si-au sporit popularitatea la cote inimaginabile in Europa.

Zilele trecute, Nicuşor Dan a "comis-o” din nou. Într-un editorial publicat pe un site dubios american, al mişcării MAGA, el scrie: "După cel de-Al Doilea Război Mondial, România a cunoscut una dintre cele mai îndelungate mişcări de rezistenţă armată anticomunistă din spatele Cortinei de Fier. Luptătorii din Munţii Carpaţi au continuat rezistenţa până la începutul anilor 1960”.

Asta este, direct spus, o gogoaşă propagandistică. Bănuiesc că asta a livrat SIE şi s-a publicat în contul acelui contract scandalos de lobby plătit cu bani grei de Administraţia Prezidenţială. Însă istoricii au o cu totul altă idee decât actualul Preşedinte. Dennis Deletant afirmă că rezistenţa din munţi se încheie, în esenţă, în 1950-1952. Marius Oprea arată că ultimele grupuri organizate sunt destructurate în 1957-1958. Pentru Armin Heinen, rezistenţa nu a avut capacitate militară după 1950, iar termenul „până în anii 1960” este „istoric imprecis”.

Au existat câteva cazuri izolate în care unii foşti luptători au fost prinşi pe la începutul anilor 60. Unul chiar în 1976. Dar aceştia nu mai erau de mult "în munţi”, se ascundeau prin sate, prin gospodării. Realitatea este că rezistenţa organizată încetase de mult, în jurul anului 1949 de fapt. Chiar şi aceea nu a cunoscut niciodată operaţiuni majore, în care un teritoriu semnificativ să fie controlat şi administrat de insurgenţi.

Atunci de ce Nicuşor Dan spune asemenea "prăpăstii”? Pentru că vrea să pună pe un piedestal nişte personaje răzleţe şi toxice. Hai să îi luăm de rând, cu nume şi prenume. Doamnelor şi domnilor, vă prezint Rezistenţa din Carpaţi.

Gheorghe Haşu, capturat în 1955 şi executat la Jilava în 1957. Fratele lui, Andrei Haşu, fusese liderul organizaţiei legionare de la CFR Arad. Gheorghe a făcut parte dintr-un mic grup înarmat care stătea ascuns sau umbla de colo-colo prin pădure. Nu sunt documentate nici un fel de victorii militare împotriva Securităţii. Alt membru al grupului a fost Ioan Chiujdea, capturat şi el în 1955. Fost membru al Frăţiilor de Cruce.

Nicolae Purcărea este unul dintre cei mai problematici membri ai acestei "rezistenţe”. Legionar sadea, născut în satul Şercăiţa, zona Făgăraş. A fost capturat, a făcut puşcărie. A murit în 2015. În scrierile şi interviurile sale a făcut apologia Mişcării Legionare. A fost capturat în oraş, în Făgăraş, nefăcât parte de fapt din "rezistenţa din munţi”.

Alt legionar din acest "pachet” era Nicolae Mazilu. Făgărăşan, este ultimul fugar capturat de Securitate în munţi, în 1961, unde a trăit 6 ani ascuns. El este pretextul folosit de cei care spun că "rezistenţa” a continuat până "la începutul anilor 1960”. În realitate, el se ascundea prin şuri de fân şi prin bordeie, nu a avut o activitate militară.

Asta e situaţia. Cum zice românul: "Ăştia sunt oamenii, cu ăştia defilăm!”. Să ne întoarcem la Nicuşor Dan. De ce insistă Preşedintele că a existat o "rezistenţă armată” semnificativă, care ar fi fosta activă aproape două decenii? Şi de ce trece sub tăcere faptul că aceste mici grupuri erau, adesea, formate din legionari?

Ce face Nicuşor Dan este exact ce au făcut grupuri de extremă-dreapta precum asociaţiile de foşti veterani Waffen-SS precum HIAG, grupările ustaşe croate din exil, sau asociaţii ucrainene care perpetuează mişcări gen OUN/UPA. Trecutul fascist devine trecut "anti-comunist”, iar elementele toxice (legionarism, nazism, genocid) sunt eliminate sau minimizate. Rezultatul? Grupuri compromise sunt spălate şi reciclate în „luptători pentru libertate” şi modele politice pentru o societate şi un guvern - speră actualul Preşedinte în adresele sale către americani - pe placul MAGA. Acesta este proiectul politic al lui Nicuşor Dan, fost elev la liceul unde a învăţat şi Horia Sima. Singurul căruia i-a acordat atenţia sa constantă.