Strategia pentru hidrogen a Germaniei este nerealistă şi are nevoie de o revizuire fundamentală

Curtea Federală de Conturi a Germaniei

Curtea Federală de Conturi din Germania (CFC) a publicat un raport de evaluare a strategiei de adoptare şi utilizare a hidrogenului, sub titlul "Umsetzung der Wasserstoffstrategie des Bundes", în care arată că aceasta reprezintă un mare eşec.

În deschidere se arată că hidrogenul trebuie să joace un rol cheie în tranziţia energetică. Cu toate acestea, "există o lipsă de ofertă, cerere şi infrastructură", în ciuda subvenţiilor federale de ordinul miliardelor de euro anual, bani cheltuiţi "în cadrul unei abordări de planificare centralizată".

Raportul mai subliniază că "hidrogenul este semnificativ mai scump decât vectorii energetici utilizaţi în prezent". Acesta este şi unul dintre motivele pentru care "guvernul german este departe de a-şi atinge obiectivul de a stabili o economie bazată pe hidrogen până în 2030".

Evaluarea de la CFC subliniază că reţeaua de transport şi distribuţie a fost "planificată prea ambiţios", în condiţiile în care trebuie să aibă o lungime de 9.040 de kilometri până în 2032, din care 56% sunt conducte de gaze naturale care urmează să fie convertite şi 44% sunt conducte noi care urmează să fie construite. Circa două treimi din reţeaua centrală ar trebui să fie operaţională până în 2030, conform planurilor guvernamentale.

În capitolul dedicat accesibilităţii aprovizionării cu hidrogen se precizează că "hidrogenul verde nu este un vector energetic competitiv - nici în comparaţie cu gazele naturale, nici cu hidrogenul produs din alte surse".

De asemenea, nu s-au realizat nici aşteptările privind costurile de producţie şi preţurile de livrare, în condiţiile în care "în timp ce în 2021 costurile de producţie din Europa Centrală erau estimate a fi sub 90 de euro/MWh pentru 2030, studiile actuale presupun o valoare de două până la trei ori mai mare".

Fiecare capitol din raport include şi răspunsul Ministerului pentru Economie şi Energie (BMWE) la observaţiile CFC.

Astfel, în ceea ce priveşte hidrogenul verde şi albastru BMWE este de acord cu analiza Curţii Federale de Conturi, conform căreia nu vor fi competitive în viitorul previzibil.

Hidrogenul verde este cel obţinut prin electroliză cu ajutorul energiei electrice produse din surse regenerabile, în timp ce hidrogenul albastru se obţine din gaze naturale, în cadrul unui proces care presupune şi captarea şi stocarea emisiilor de carbon.

În concluziile capitolului dedicat accesibilităţii, CFC arată că "guvernul german nu poate garanta o aprovizionare cu hidrogen la preţuri accesibile cu măsurile sale actuale". Mai mult, "evaluarea BMWE, conform căreia preţurile hidrogenului vor evolua pozitiv, nu este convingătoare", deoarece "studiile actuale prevăd o creştere, mai degrabă decât o scădere, a costurilor de producţie până în 2030".

Un obstacol semnificativ în calea creşterii accesibilităţii hidrogenului îl reprezintă şi dinamica nesatisfăcătoare a producţiei de echipamente de electroliză, în condiţiile în care "previziunile anterioare privind economiile de scară în producţia de electrolizoare s-au dovedit prea optimiste".

Consumul mare de apă pentru producţia hidrogenului şi efectele asupra biodiversităţii sunt evidenţiate în capitolul dedicat neutralităţii climatice şi compatibilităţii ecologice.

Aici se subliniază că "hidrogenul eliberat în atmosferă acţionează ca un gaz cu efect de seră indirect, extrem de dăunător", fenomen care trebuie luat în considerare ca urmare a importurilor masive planificate.

"Două treimi din emisiile potenţiale de gaze cu efect de seră sunt atribuite lanţului de import", iar aceasta înseamnă că "economia bazată pe hidrogen în sine ameninţă să devină un pericol pentru climă".

Concluzia capitolului este că "guvernul federal german nu poate garanta în prezent că furnizarea de hidrogen va fi ecologică şi neutră din punct de vedere climatic", mai ales în condiţiile în care "intenţionează să acopere cel puţin jumătate din cererea anticipată de hidrogen prin importuri".

"Guvernul german a luat măsuri ample, utilizând o abordare planificată centralizat, pentru a dezvolta oferta, cererea şi infrastructura pentru dezvoltarea unei economii bazate pe hidrogen", se subliniază în partea finală a analizei de la Curtea Federală de Conturi, însă "creşterea producţiei nu a avut succes", iar "obiectivele cheie pentru 2030 vor fi cel mai probabil ratate".

Concluzia finală a raportului CFC este că "obiectivul legal de a asigura o aprovizionare cu hidrogen cât mai sigură, ieftină, ecologică şi neutră din punct de vedere climatic este încă departe" şi "nu se poate prevedea dacă şi când faza de creştere susţinută de stat va putea fi finalizată cu succes".

Aceste aspect este deosebit de important, deoarece "continuarea dezvoltării economiei hidrogenului riscă să pună şi mai multă presiune pe finanţele federale, care sunt deja în criză".

În aceste condiţii, CFC recomandă guvernului federal să reevalueze strategia privind hidrogenul din punct de vedere al opţiunilor realiste de implementare şi să treacă la revizuirea sa fundamentală.

Revizuirea trebuie să includă o nouă examinare a contribuţiei pe care economia hidrogenului o poate aduce la tranziţia energetică în ansamblu, dar şi o evaluare a modului în care noi tehnologii pot fi utilizate pentru decarbonizare în locul hidrogenului.

De asemenea, "guvernul federal trebuie să urmărească dacă, cum şi în ce măsură alte state membre ale UE vor stabili o economie bazată pe hidrogen" şi "ar trebui să evite să urmeze o cale specială care nu este coordonată cu Uniunea Europeană şi statele sale membre şi care implică mari incertitudini".

Toate aceste măsuri înaintate de CFC ar trebui să asigure atingerea obiectivului neutralităţii climatice până în 2025, dar prin menţinerea viabilităţii Germaniei ca locaţie industrială şi prin evitarea suprasolicitării bugetului federal.

Probabil că astfel de evaluări ale strategiei de adoptare şi utilizare a hidrogenului sunt necesare pentru toate statele Uniunii Europene, mai ales pe fondul accelerării programelor de renunţare la utilizarea hidrocarburilor şi a întârzierilor semnificative în ceea ce priveşte extinderea, dezvoltarea şi interconectarea reţelelor electrice la nivel continental.