Tratatul global împotriva poluării cu plastic, în impas

Negocierile internaţionale pentru limitarea poluării cu plastic se confruntă cu noi obstacole, pe fondul opoziţiei faţă de restricţionarea producţiei şi al presiunilor industriei petrochimice. Un acord ar putea fi încheiat în martie, însă organizaţiile de mediu se tem că rezultatul va fi un compromis fără măsuri ferme, în timp ce producţia mondială de plastic ar urma să se tripleze până în 2060. Negocierile pentru un tratat internaţional menit să combată poluarea cu plastic, aflate în impas din 2022, au fost reluate, dar perspectivele unui acord ambiţios rămân incerte, relatează AFP. Diplomatul chilian Julio Cordano, care prezidează discuţiile, a declarat că un acord ar putea fi încheiat în martie.

Contextul negocierilor este însă nefavorabil adoptării unui document care să impună restricţii ferme asupra producţiei şi utilizării plasticului. Ministerul francez al Tranziţiei Ecologice afirmă că rămâne ataşat obiectivului unui tratat ambiţios, în timp ce alte state susţin o abordare care să le lase libertatea de a decide dacă limitează producţia sau utilizarea anumitor aditivi. Această poziţie a fost susţinută în luna mai de Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), potrivit informaţiilor citate de AFP.

• Industria petrochimică, în centrul disputei

Miza negocierilor depăşeşte gestionarea deşeurilor. Plasticul reprezintă o piaţă tot mai importantă pentru industria hidrocarburilor, în condiţiile în care transporturile, principalul sector consumator de petrol, trec treptat la electrificare. Printre companiile cu interese în acest domeniu se numără giganţi petrolieri precum ExxonMobil şi Saudi Aramco, grupuri din industria chimică precum Borealis, Dow şi LyondellBasell, dar şi companii din agroindustrie şi mari lanţuri de distribuţie, care utilizează cantităţi importante de materiale plastice. Beth Gardiner, autoarea cărţii „Plastic Inc.”, consideră că Uniunea Europeană şi-a diminuat ambiţiile în domeniul climei şi al combaterii poluării cu plastic după pandemia de COVID-19, izbucnirea războiului dintre Rusia şi Ucraina şi intensificarea preocupărilor legate de costul vieţii. În opinia sa, aceste evoluţii au determinat responsabilii europeni să acorde o atenţie mai mare presiunilor economice, în detrimentul obiectivelor de mediu.

• Proiectul Ineos din Belgia, un test pentru ambiţiile europene

Un exemplu al tensiunilor dintre obiectivele climatice şi interesele industriale este proiectul companiei britanice Ineos, care intenţionează să lanseze în a doua jumătate a anului 2027 o instalaţie de cracare a etilenei în Belgia. Instalaţia va produce materii prime destinate, în special, fabricării pungilor şi sticlelor din plastic. Deşi proiectul este prezentat ca având emisii de gaze cu efect de seră mai reduse decât instalaţiile europene similare, organizaţia de mediu ClientEarth avertizează că acesta ar putea consolida, pentru decenii, producţia de materii prime destinate plasticului de unică folosinţă.

Criticii proiectului consideră că investiţiile în noi capacităţi de producţie riscă să contrazică obiectivele de reducere a poluării, în special dacă nu sunt însoţite de măsuri care să limiteze utilizarea produselor de unică folosinţă.

• SUA, Rusia, China şi statele petroliere se opun limitării producţiei

Potrivit AFP, Statele Unite conduse de Donald Trump, Rusia şi monarhiile petroliere din Golf se opun categoric limitării producţiei de plastic. China, unul dintre marii producători mondiali, se opune, de asemenea, unor restricţii asupra producţiei. În schimb, susţinătorii unui tratat ambiţios consideră că reducerea cantităţilor de plastic produse este esenţială pentru combaterea poluării. Organizaţiile de mediu avertizează că un acord care lasă deciziile exclusiv la latitudinea statelor ar putea să nu genereze schimbările necesare.

ONG-ul Surfrider estimează că un compromis lipsit de măsuri ferme nu va reuşi să răspundă în mod real problemei şi să protejeze sănătatea umană şi mediul. Miza este amplificată de impactul climatic al producţiei de plastic, provenită în mare parte din hidrocarburi, precum şi de persistenţa deşeurilor, care se degradează foarte lent. Efectele asupra sănătăţii umane sunt, de asemenea, documentate tot mai amplu, potrivit informaţiilor prezentate în materialul AFP.

• Un acord slab sau măsuri naţionale independente

În cadrul discuţiilor informale desfăşurate la sfârşitul lunii septembrie, aproximativ 70 de ţări emergente, conduse de Mexic, au declarat că nu doresc un tratat construit pe baza celui mai mic numitor comun, potrivit ONG-ului Center for International Environmental Law (CIEL). Lista statelor care au semnat această poziţie nu a fost făcută publică, pe fondul temerilor privind eventuale represalii din partea unor ţări influente, relatează AFP.

În acest context, unele organizaţii şi observatori se întreabă dacă adoptarea unui acord slab ar fi preferabilă eşecului negocierilor şi reluării discuţiilor într-un context politic mai favorabil. ONG-ul Environmental Investigation Agency (EIA) a subliniat în luna mai că statele care doresc să reducă poluarea pot lua măsuri chiar şi în absenţa unui tratat internaţional. Potrivit estimărilor citate de AFP, dacă Uniunea Europeană, Canada şi numeroase ţări din Africa şi America Latină ar decide să reducă producţia şi consumul de plastic, producţia mondială ar putea fi cu 16% până la 18% mai mică în 2040 faţă de tendinţele actuale. Această perspectivă contrastează cu estimările potrivit cărora producţia mondială de plastic ar urma să se tripleze până în 2060. Evoluţia negocierilor internaţionale şi măsurile adoptate individual de state vor influenţa, astfel, amploarea viitoare a producţiei şi capacitatea comunităţii internaţionale de a limita poluarea.