Ucraina, sub asediu juridic: miliarde de dolari cerute, prin arbitraj internaţional, de companii controlate de ruşi

Oligarhii ruşi apropiaţi de Kremlin au găsit o modalitate simplă să eludeze sancţiunile impuse de Ucraina asupra afacerilor lor: apelarea, prin companii afiliate pe care le controlează în statele Uniunii Europene, la sistemul de arbitraj internaţional ISDS (sistemul de soluţionare a litigiilor dintre investitori şi stat) pentru a cere despăgubiri chiar de la autorităţile de la Kiev, potrivit unei investigaţii efectuate de jurnaliştii site-ului Follow the Money. Ceea ce la prima vedere pare o chichiţă juridică se dovedeşte, în realitate, o vulnerabilitate majoră a arhitecturii economice globale, exploatată într-un moment în care Ucraina luptă nu doar pe frontul militar, ci şi pe cel financiar şi juridic.

Investigaţia realizată de jurnaliştii Follow the Money scoate la lumină un mecanism sofisticat prin care sancţiunile menite să izoleze economic Rusia sunt ocolite prin intermediul acordurilor internaţionale privind investiţiile. Practic, deşi relaţiile economice directe dintre Ucraina şi Rusia au fost suspendate după invazia din 2022, investitorii ruşi nu dispar din ecuaţie, ci îşi schimbă doar „naţionalitatea juridică”. Folosind entităţi înregistrate în Luxemburg, Olanda, Marea Britanie sau alte jurisdicţii europene cu tratate favorabile, aceştia revin pe uşa din spate şi dau în judecată Ucraina pentru profiturile pierdute.

Potrivit sursei citate, cel mai emblematic caz este cel al ABH Holdings, o companie înregistrată în Luxemburg, dar controlată de nucleul dur al Alfa Group, unul dintre cele mai influente conglomerate financiare ruseşti. Acţionariatul este dominat de Andrei Kosogov, cu aproximativ 41%, alături de miliardarii Mihail Fridman şi Petr Aven, toţi trei sancţionaţi de Ucraina şi de statele occidentale, după invazia Rusiei în ţara vecină. După ce Ucraina a naţionalizat Sense Bank (fostă Alfa Bank) în 2023, considerând-o un risc de securitate naţională, ABH Holdings a declanşat un arbitraj internaţional la ICSID, cerând peste un miliard de dolari despăgubiri, invocând tratatul bilateral dintre Ucraina şi Belgia-Luxemburg. Aceasta nu este o simplă dispută comercială, ci un test direct al capacităţii Ucrainei de a-şi apăra deciziile de securitate în faţa unui sistem juridic global conceput iniţial pentru protecţia investitorilor.

Tot în jurul aceleiaşi bănci apare şi E.M.I.S. Finance, o entitate înregistrată în Olanda, care a finanţat achiziţia Sense Bank şi care pretinde că naţionalizarea i-a blocat recuperarea unui împrumut de sute de milioane de dolari. Aceasta cere aproximativ 400 de milioane de dolari despăgubiri, ridicând expunerea totală a Ucrainei în acest dosar bancar la circa 1,4 miliarde de dolari. Practic, aceeaşi operaţiune financiară generează două procese distincte, prin două jurisdicţii europene diferite, ambele folosite ca platforme legale împotriva Kievului.

Un alt exemplu relevant vine din Germania, unde, conform sursei citate, compania AEROC Investment Deutschland GmbH a deschis un arbitraj împotriva Ucrainei după confiscarea fabricilor sale de BCA. Deşi formal este o companie germană, AEROC este controlată de grupul rus LSR şi de oligarhul Andrey Molchanov, un apropiat al Kremlinului sancţionat de Ucraina pentru contribuţii indirecte la efortul de război, inclusiv prin plata de taxe către statul rus şi implicarea în proiecte pentru armata rusă. Litigiul vizează exact efectele sancţiunilor: statul ucrainean a confiscat activele, iar investitorul cere acum despăgubiri în baza tratatului bilateral Germania-Ucraina.

Austria apare şi ea în această hartă juridică, concepută de cei de la Follow the Money. O companie austriacă, al cărei nume nu a fost dat publicităţii de instanţa de arbitraj, a iniţiat o acţiune după ce a fost inclusă pe lista de sancţiuni a Ucrainei, autorităţile susţinând că fondatorul său ucrainean ar fi continuat să plătească taxe în Rusia după invazie. Deşi cazul este mai puţin transparent, el confirmă aceeaşi schemă: sancţiunile devin punctul de plecare pentru litigii ISDS, iar companiile folosesc jurisdicţii occidentale pentru a contesta deciziile Kievului.

Lista nu se opreşte aici. Analizele recente arată că mai multe companii cu legături directe sau indirecte cu Rusia au lansat sau pregătesc acţiuni similare. CTF Holdings, o companie de băuturi înregistrată în Luxemburg şi asociată cu reţeaua lui Mihail Fridman, a dat în judecată Ucraina după ce a fost sancţionată. Smart Energy şi Enwell Energy, companii din sectorul gazelor, contestă suspendarea licenţelor lor pe motiv că ar avea legături cu omul de afaceri Vadym Novynskyi, considerat apropiat de Rusia. Chiar şi gigantul petrolier rus Tatneft a iniţiat paşii pentru un litigiu, invocând îngheţarea activelor sale şi transferul acestora către statul ucrainean, cu pretenţii estimate la sute de milioane de dolari.

Toate aceste cazuri au un element comun: nu sunt intentate direct de companii ruseşti în baza tratatelor Rusia-Ucraina, ci prin intermediul unor vehicule juridice din Uniunea Europeană sau din alte jurisdicţii protejate de tratate favorabile. Această inginerie juridică permite investitorilor sancţionaţi să evite blocajele politice şi să folosească mecanismele ISDS împotriva unui stat aflat în război.

Practic, Ucraina se confruntă cu o dublă presiune. Pe de o parte, este obligată să aplice sancţiuni şi să preia controlul asupra unor active considerate riscante pentru securitatea naţională. Pe de altă parte, aceste acţiuni declanşează litigii internaţionale în care aceleaşi decizii sunt reinterpretate ca exproprieri ilegale sau tratamente discriminatorii. Sistemul ISDS devine astfel un instrument prin care interesele economice ale unor actori conectaţi la Rusia continuă să exercite presiune financiară asupra Kievului.

Impactul potenţial este uriaş. Doar cazurile deja cuantificate depăşesc 1,4 miliarde de dolari, iar alte litigii ar putea ridica nota de plată la niveluri mult mai mari. În acelaşi timp, precedentul creat de aceste procese ar putea încuraja şi alţi investitori ruşi să urmeze acelaşi model, transformând Ucraina într-una dintre cele mai expuse ţări din lume la arbitraj internaţional. Într-un moment în care fiecare resursă contează pentru supravieţuire, bătălia juridică riscă să devină la fel de importantă ca cea de pe front.