O restanţă din 1941

Dimineaţa ies pe întuneric să plec spre facultate. Sunt obligat de starea traficului. Problema este că de vreo două săptămâni drumul pe care o iau s-a stricat. Probabil a fost făcut cu asfalt de proastă calitate. Au apărut nişte gropi în care poţi să arunci un scaun - literalmente.

Bizar este că de câteva zile au început să cârpească gropile. Trei sau patru au fost umplute cu asfalt, cât să nu îţi rupi roţile la maşină. Cele mai multe stau aşa, iar lumea face slalom. Spun că este bizar pentru că nu îmi pot imagina de ce nu le-au umplut pe toate. În fond, unele sunt la un metru de altele. Îmi imaginez ca dacă a venit un muncitor şi a pus câteva lopeţi de bitum aici, putea foarte bine să pună trei lopeţi şi în groapa care se căsca la trei paşi de el, nu?

Cam aşa se petrec lucrurile cu Iranul. Sper că de data asta regimul din Iran va fi îngropat cu totul. Cea mai mare greşeală ar fi ca Statele Unite şi Israelul să se oprească după o săptămână sau două. Chestiunea trebuia rezolvată "dintr-o bucată” în 1941.

Pentru a înţelege de ce, trebuie să ne întoarcem puţin în istorie. În 1925 ultimul şah al Persiei dinastiei Qajar este înlăturat. În locul lui vine un anume Reza, din familia Pahlavi, un ofiţer brutal şi ultra-naţionalist.

Odată căţărat pe tron, Reza Pahlavi s-a uitat în jur pentru a se inspira în proiectele sale nebune de "modernizare” a ţării. Şi ce i-a plăcut a fost fascismul european. În 1935 el scrie misiunilor străine de la Teheran să înceteze să mai folosească termenul "Persia” şi, în schimb, să folosească termenul "Iran”.

El o făcea din două motive. Mai întâi, pentru că Persia era mai curând un termen ce descria poporul vorbitor de farsi din provinciile centrale. Lui Reza Pahlavi îi trebuia un termen nou, imperial, care să sugereze toate teritoriile de sub autoritatea sa, inclusiv cele locuite de minorităţi precum cea din Baluchistan. Altfel spus, un fel de Reich. Al doilea motiv era cel rasial. Reza Pahlavi era fascinat de nazismul profesat de regimul de la Berlin. Iran înseamnă, literal, "ţara arienilor”.

Drept este că şi regimului de la Berlin îi plăcea de Reza Pahlavi. Germania a devenit repede principalul partener comercial al Iranului. Mii de specialişti germani au venit în Iran. Spionajul german a infiltrat masiv ţara. Berlinul a finanţat publicaţii rasiste în persană, iar Hitler a declarat că iranienii sunt "arieni”. Propaganda nazistă chiar a sugerat că Hitler este al doisprezecelea imam al Islamului şiit, care s-a întors miraculos să îi lichideze pe comunişti şi pe evrei. În 1938 a apărut, cu binecuvântarea şahului, un fel de Mein Kampf persan.

În 1941, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică i-au cerut lui Reza Pahlavi să expulzeze specialiştii germani. Temerea acestor ţări era că Iranul va bloca tranzitul de materiale de război vitale pentru URSS, care fusese atacată de Germania nazistă în luna Iunie a acelui an. Şahul a refuzat.

Exact care era planul lui Reza Pahlavi nu era clar. Posibil ca el să fi fost conştient că avansul Germaniei către Caucaz nu era de fapt în avantajul Iranului. Fapt este că el a declarat Iranul ţară neutră. Şi britanicii şi sovieticii au înţeles că era vorba doar de o manevră.

În August 1941, trupele sovietice şi britanice au invadat ţara. Rezistenţa trupelor iraniene a fost slabă. În Septembrie 1941, ambasadorul britanic la Teheran i-a pus în vedere lui Reza Pahlavi să abdice în favoarea fiului său. Britanicii şi sovieticii aveau toate motivele să scape de Reza Pahlavi. Chiar şi cu un picior în groapa politică, acesta a încercat să îi păcălească, dând ordinul ca rezidenţii germani să fie evacuaţi în secret.

Până la finalul războiului, Iranul a jucat apoi după cum i-au cântat britanicii şi sovieticii. Însă în 1946 cele două puteri s-au retras. Lăsând în urmă un regim care a devenit din ce în ce mai autoritar şi mai corupt.

În 1979, Iranul a căzut din lac în puţ. La putere a venit o clică de clerici fanatizaţi, care s-au pus pe spânzurat oameni pe stradă, ridicându-i în ştreang cu macaraua. Pe străzi au fost afişate sloganuri gen "Moarte Americii!” Sau "Moarte Israelului!”. Iranul a devenit principalul exportator de terorism.

Mai grav pentru noi, în Europa, Iranul a intervenit direct într-un teatru de război european, ceea ce Persia nu mai făcuse din Antichitate. Iranul este unul dintre principalii aliaţi ai lui Vladimir Putin în invazia ilegală şi criminală a Ucrainei.

Pentru România, atacul american şi israelian asupra Iranului este o ocazie nesperată de a scăpa de unul intre inamicii înverşunaţi ai valorilor occidentale şi ai lumii creştine. Scutul de la Deveselu în fond a fost construit, acum mai bine de zece ani, exact pentru a face faţă ameninţării iraniene.

Într-un fel, Statele Unite termină ceea ce britanicii şi sovieticii nu au dus la bun sfârşit în 1941. În loc să înlocuiască conducerea de la Teheran cu moderaţi pro-occidentali, sovieticii şi americanii nu au reuşit să se înţeleagă - sovieticii pentru că doreau instaurarea unui regim comunist în Iran, iar britanicii pentru că vroiau doar petrolul iranian - aşa că regimul local a rămas în picioare. Pentru a deveni apoi o durere de cap pentru întreaga lume. Poate de data aceasta se merge până la capăt şi regimul din "ţara arienilor” va fi eliminat definitiv.