Al optulea păcat de moarte

CORNEL CODIŢĂ
Ziarul BURSA #Editorial / 1 noiembrie 2017

CORNEL CODIŢĂ

Despre moartea sufletului este vorba, desigur, dar acesta este un subiect care, în lumea creştină, cu excepţia cîtorva prăfuiţi slujnicari ai cercetărilor de doctrină, nu mai preocupă pe nimeni din cale afară, nici măcar pe cei cocoţaţi în vîrful ierarhiilor bisericeşti. Dacă ar conta, atunci, de la înălţimea acelor responsabilităţi lumeşti şi spirituale, nici unul nu ar trebui să se lase pradă acestui al optulea păcat de moarte.

Nu este pentru nimeni un secret, Biserica Catolică are o contribuţie istorică la fundarea şi dezvoltarea "Proiectului european", de la încheierea celui de al doilea război mondial şi pînă astăzi. Problema este că el, în loc de finalizarea care ar fi trebuit să încoroneze opera, se îndreaptă grabnic spre ruină. Întrebarea este legitimă: în ce ar putea consta contribuţia creştină la viitorul Proiectului European? Astfel a fost pusă chiar de către înaltele feţe bisericeşti din inima Europei catolice, reunite cu înalţi demnitari şi responsabili politici ai instituţiilor europene, într-o conferinţă destinată să primească sămînţa de înţelepciune chiar de la Papa Francis. Sîmbătă, 28 octombrie, 2017.

Unul dintre pilonii contribuţiei creştine la fundarea lumii europene, post elino-romane, ne reaminteşte discursul Papei Francis, este afirmarea (aş spune chiar re-inventarea) universalului uman, contribuţie esenţială nu doar pentru destinul bisericii catolice, ci şi pentru dezvoltarea umanismului renascentist şi post-renascentist. Oamenii sunt şi vor fi mereu diferiţi prin tot felul de atribute sociale, de funcţii şi ranguri; chemarea valorilor creştine se adresează, însă, Omului şi esenţei sale universale care derivă direct din filiaţia sa divină: a fost creat de Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui. Spre deosebire de vremurile Sfîntului Benedict, pe care Papa îl citează, "omul" lumii de astăzi, cu care operează nu doar instituţiile europene, ci toate birocraţiile lumii, inclusiv cea a bisericii, este "omul statistică", omul procent, omul cotă, omul impozitabil, omul incorporabil, omul angajabil sau disponibilizabil, omul contribuabil, omul care depune votul, omul instrumentalizat, redus la una sau alta dintre abstracţiile care ne ajută să ne închipuim că stăpînim lumea. Soluţia? Să ne întoarcem la viziunea originară! Uşor de zis! Să fi uitat Papa Francis, însuşi, că Biserica ridicată în Europa, în numele lui Hristos, a fost departe de a se ridica la înălţimea acestei viziuni? Şi, unde se află astăzi, din acest punct de vedere? Este aceasta practica curentă în sînul Bisericii? Nici pe departe! Desigur, există excepţii care ţin aprinsă candela speranţei, dar ele nu fac decît să accentueze contrastul cu ceea ce este, de fapt, regula! Povestea este valabilă nu doar în ţinutul catolicismului, ci şi al ortodoxiei şi protestantismelor. Măcar acum, la incidenţa celor 500 de ani de la fractura protestantă, Papa Francis ar fi fost dator să îşi aducă aminte şi să recunoască eşecul tragic şi încărcat de consecinţe ruinătoare pentru creştinătate, care constă tocmai în a ţine această promisiune. Care a fost temeiul rupturii, dacă nu refuzul mai marilor bisericii catolice de a recunoaşte şi accepta nevoia de a trata oamenii ca persoane, ca Oameni cu Flacăra Divină în ei, iar nu doar ca "supuşi" sau "turmă". Care a fost motivul rupturii, dacă nu pretenţia unui cler, decăzut din vocaţia sa spirituală, de a deţine monopolul absolut asupra dialogului Omului cu Dumnezeu, în numele unei autorităţi bazată doar pe "puterea instituţiei". Modelul se regăseşte astăzi în instituţiile Uniunii Europene şi de aceea sunt şi ele zguduite de criză! Nu poţi să ignori toate acestea şi să faci loc pioaselor apeluri la temele şi soluţiile originare, fără să te faci vinovat ori de ignoranţă cruntă, ori de făţărnicie, ori... dar să mai lăsăm un pic loc, înainte de a numi acest al optulea păcat mortal.

A doua temă oferită de Papa Francis pentru structurarea soluţiilor, pentru ceea ce ar putea fi o contribuţie creştină la viitorul proiectului european, este cea a comunităţii, mai precis a refacerii relaţiei esenţiale individ-comunitate. Cu tot respectul, nu cred că mai este de mult timpul şi locul pentru pioase apeluri şi îndemnuri care nu au nici o şansă să fie vreodată realizate. Lumea modernă este o uriaşă maşinărie care a distrus, pînă la ultimul sîmbure natural (familia), bazele economice, sociale şi chiar spirituale ale comunităţilor umane. Nu a făcut-o nici din neatenţie şi nici din nebăgare de seamă. Aşa a fost construită să facă, întrucît unitatea sa fundamentală necesară construcţiei "lumii noi" este individul rupt de orice alte legături şi dependenţe, altele decît cele generate de sistemele instituţionale complexe pe care modernitatea le-a construit, ea însăşi, în economie, administraţie, viaţa publică şi chiar spirituală etc. Degeaba bocim, acum, pe altare, şi ne plîngem împotriva "globalizării fără de suflet". Ea este copilul legămîntului strîmb pe care omul modern l-a făcut cu Diavolul, în sensul faustian! În schimbul sufletului, pe care l-a arvunit, omului i s-au oferit puteri mereu multiplicate de forţele ştiinţei şi tehnologiei asupra sa şi asupra lumii în care trăieşte. Ca să facă, ce? În cea mai mare parte, doar pentru ca să îşi satisfacă nevoile cultivate de celelalte şapte păcate de moarte: mîndria, lăcomia, plăcerea, invidia, nesaţietatea, mînia şi lenea. Unde era biserica creştină, atunci cînd s-a semnat acest pact şi ce a făcut de atunci pentru a-l abroga? NIMIC! Nu întîmplător, tema sufletului este centrală în lumea culturii laice (!!!) care dă piept cu modernitatea şi cu primele sale consecinţe în plan general uman şi nu în sînul bisericii. Ceea ce ar fi avut de făcut instituţia credinţei nu era să se pună de-a curmezişul ştiinţei şi tehnologiei, aşa cum a încercat, ridicol, o bucată de vreme, ci să apere sufletul omului, să-l înveţe şi să-l povăţuiască pe om să şi-l păzească, să apere şi să promoveze cultura, ipostazierea socială a valorilor umane care se adresează sufletului şi lumii sale spirituale. Sarăcirea spirituală a omului modern este proporţională cu creşterea avalanşei de informaţie şi capacitate ştiinţific-tehnologică. Rezultatul? Biserica creştină, însăşi, este astăzi la fel de săracă spiritual ca şi oamenii care îi trec pragul, infinit mai săracă, decît în vremea Sfîntului Benedict!

Singura speranţă în această lume nu este şi nu poate fi imposibila refacere a comunităţilor, ci înlocuirea lor prin ceea ce reprezintă, astăzi, embrioanele de reţele sociale. Nu de socializare! Cît despre inclusivitate, dezvoltare sau pace, teme prezente de asemenea în discursul Papei Francis, prefer să spun că nu pot fi asumate ca valori specifice doar creştinătăţii, decît să fac bilanţul dezastruos al deficitului pe care biserica creştinătăţii europene, în general, îl are la aceste capitole, cel puţin în ultimele trei secole.

Cu atîtea găuri în caşcavalul unui discurs care ar fi trebuit să fie istoric, te întrebi de ce s-a mai ostenit Înaltul Suveran Pontif? Teamă îmi este că îl paşte din aproape, ca pe mai toţi ceilalţi înalţi stătători ai bisericilor creştine şi înalţi ierarhi, cel de-al optulea păcat de moarte: setea de publicitate!

Opinia Cititorului ( 14 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. E vorba de putere,d-le Codita!

    Inainte de orice,chiar de bani,puterea domina ,de cand e lumea,relatiile dintre oameni.Nevoia de reclama a papei,e un semn al setei de putere.Uniunea Europeana,cu marile puteri la comanda,e ,de fapt,o manifestare a puterii in fata celorlalte tari mai mici. 

    ....Si daca puterea e o manifestare naturala a omului ,atunci sa lasam naturalul sa fie natural!

    1. Inteligent, documentat...

    articol scris din inima sa ne mearga la suflet , poate ne trezim din somnul asta pagubos si mai putem recladi ceva nou cu mai multa iubire fata de noi si de semenii nostri

    Foarte bun articol!

    Insusi faptul ca cineva se gandeste si scrie astfel despre moartea sufletului ne da o umbra de speranta... 

    Curajos, domnul Codita nu s-a sfiit sa folosesasca cuvintele "moartea sufletului", ceea ce singularizeaza ziarul BURSA in mass media.

    1. Fie sa nu lasam sufletul sa moara!

      Make,un singur articol al d- lui Codita e mai bun decat toata mass media la un loc,nu doar din acea zi,ci pe orice time frame am lua,ca tot se numeste Bursa.Dar mai sunt si alti jurnalisti foarte buni la Bursa.Multumesc!

    Sunt multe afirmatii riscante in acest text.De exemplu,vorbiti de saracia spirituala a omului modern comparativ cu contemporanii sf Benedict.Adica vi se pare ca niste oameni ce aveau tot felul de superstitii si cu doar o vaga cultura si educatie,cum erau majoritatea oamenilor pana la invatamantul obligatoriu si popularizarea descoperirilor stiintifice erau mai bogati spiritual decat noi?Daca frica de varcolaci,de eclipsa si de intuneric le considerati bogatie spirituala atunci da,va cred,dar...

    1. Ti-e si lene sa gandesti...

      Sau ti s-a atrofiat muschiul gandirii, luand totul de-a gata, rumegat de altii. 

      Amice, Aristotel a trait inainte de invatamintul obligatoriu.

      per global asa o fi.dar in mod individual exista crestini autentici,oamini care si ascund credinta si stiinta pt.a nu fi luati de prosti.

    cel mai bine era daca oamenii ramâneau la ferme si nu erau atâtea lucruri inutile si oameni inutili.

    Religia Bahai se revendica a fi o religie cu un caracter universal, in care si-ar gasi implinirea toate celelalte religii si curente istorico-religioase. In argumentatia lor pe aceasta linie, mentorii miscarii pornesc de la premisa ca viata lumii s-ar derula etapizat, in cadrul a diferite perioade sau cicluri istorice de dimensiuni impresionante.

    Atunci cand un anume ciclu se incheie, incepe un altul nou, iar cel precedent intra in desuetudine. In intervalul unui astfel de ciclu, Dumnezeu... 

    1. Baha Ulah nu este ultimul mesager al lui Dumnezeu asa cum srie in postarea anterioara...-articol gasit despre religia bahai. Ce deosebeste bahaismul de islamisc este chiar acest lucru..ca Mohamed sustine ca el este ultimul triimis al lui Dumnezeu pe pamant..ultmul profet-imam...iar bahaii sustinut ca ciclul continua, istoria nu se opreste la bahaism...si la Baha Ulah.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
veolia.ro
Apanova
danescu.ro
Mozart
Schlumberger
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

04 Noi. 2024
Euro (EUR)Euro4.9748
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5640
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2853
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.9164
Gram de aur (XAU)Gram de aur401.8405

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Mirosul Crăciunului
ccib.ro
thediplomat.ro
fleetconference.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb