Al Treilea Război Mondial

Tonul l-a dat, nici nu se putea altfel, propaganda regimului de la Kremlin. În faţa camerelor de luat vederi, să-l vadă o lume întreagă, Putin a început să îşi smulgă părul din cap, compleşit de furie şi de supărare că prietenul lui, Trump, şi-a pierdut minţile şi a trecut la necugetate acţiuni militare de amploare împotriva Iranului. Aliatul Rusiei, nu?! Dacă nu e nebun de legat, atunci sigur, nu ştie ce face! Fitilul arde şi e doar o chestiune de timp pînă va ajunge la pulberea din butoi. Iar, cînd butoiul va sări în aer, lumea întreagă va fi ţăndări, pulbere şi praf! Timpul se scurge nemilos în clepsidră, azi...mîine, oricînd ne putem trezi că inevitabilul a devenit realitate. Lavrov, trezit la ordin din somnul cel de veci al raţiunii care l-a transformat în propagandist de doi bani, bleg şi îngălat, al regimului putinian, şi-a adus aminte brusc că există Drept Internaţional, că acesta interzice statelor să folosească forţa militară pentru a-şi rezolva diferendele cu alte state. Orice acţiune militară de amploare împotriva altui stat nu este justificată, în ordinea de drept internaţional, decît ca răspuns la o agresiune. Iar, faptul că s-a comis o agresiune este stabilit juridic doar de Consiliul de Securitate al ONU, printr-o rezoluţie aprobată de toţi membri săi permanenţi. (La ”pentru” contează şi abţinerile, dacă există). Nici măcar ameninţarea cu forţa nu este legală! Şi, poftim ce făcu Trump! Nu e cazul să mă întrebaţi cum stau lucrurile cu Rusia şi agresiunea ei militară din Ucraina care a împlinit deja patru anişori! Firesc, Consiliul de Securitate nu a putut să stabilească natura juridică a acţiunilor militare ale Rusiei, pentru că....simplu, Rusia opune dreptul său de veto oricărei rezoluţii care ar califica astfel acţiunile sale criminale împotriva Ucrainei şi a păcii internaţionale. Aceea este doar o ”Operaţiune specială”. Nu este dusă împotriva altei ţări, căci Ucraina nici nu există, susţine regimul putinian, este doar o parte din Rusia, nicidecum o ţară independentă, iar cei ce susţin că ar fi independentă se fac doar uneltele viclene ale Occidentului, marele duşman al Rusiei! Deci, nu se pune!

Acum, că s-a dat tonul, pe coarda aceasta, ”al treilea război mondial a început, deja”, au început să cînte pîlcuri, pîlcuri de răspîndaci ai Moscovei, aciuaţi prin mai toate locurile, orizonturile şi punctele cardinale. În cor s-au prins, însă, şi oameni de bună credinţă, fără nici o afiliere moscovită, dar cu Frica lui Dumnezeu şi cu teamă de răul cel mare care s-ar putea abate peste atîta omenire, dintr-o prostie. Dintr-un calcul greşit. Din folosirea războiului extern ca modulator şi atractor electoral. Din incapacitatea de a vedea, dincolo de lungul nasului, întreaga şi complexa ţesută a consecinţelor pe care le determină angajarea militară pe scară largă, mai ales atunci cînd ea implică una dintre super-puterile nucleare, Statele Unite, şi o putere regională, care aspiră la statutul nuclear, Iranul. Dacă, Doamne fereşte, scăpă vreunul hăţurile şi din ”conflict controlat” devine ”Războiul sfîrşitului lumii” (vorba lui Llosa!)!? Ce ne facem?! Iaca, nu mai mult decît ieri, se strîmtoră oleacă, mai să se închidă, Strîmtoarea Ormuz şi preţul petrolului la benzinăria din colţul Ferentari cu Rahova se şi duse spre 10 lei! Păi, cu aşa ger, într-o lună-două, se duce dracului nu doar rapiţa, ci întreaga economie globală. Praful se alege şi criza e cogeamite gaia, cît casa peste noi. Neantul, falimentul, sărăcia lucie, ori mai rău nimicirea atomică ne mănîncă, pe toţi! Nu trebuie să se îngrijoreze, omul?! Ba, bine că nu!

Ei bine, şi eu cred că ar trebui să ne îngrijoreze, serios, dar ceva mai aplicat. Două lucruri. Primul, instabilitatea psihologică şi emoţională a lui Trump. Cu un asemenea decident la Casa Albă, ”războiul din eroare” umană, nu tehnologică, devine o ameninţare serioasă. În plus şi conjugat, cercul celor care formulează deciziile pentru Trump, care îi suflă în ureche ”soluţia” este format din oameni cu o pregătire precară pentru înţelegerea şi lucrul cu complexităţile războiului, în particular, şi cu complexităţile de orice fel, în general. Oameni supra-drogaţi ideologic, cu capacitate redusă sau chiar nulă de a judeca critic sau, chiar dacă judecă, prea puţin sau deloc dispuşi să emită opinii critice, opuse ideologiei sau toanelor lui Trump. Acelaşi tablou se regăseşte şi la Moscova, ceea ce sporeşte volatilitatea situaţiei. Ca să înţelegeţi cum stau lucrurile o spune pe şleau nu vreun guru modern sau vreun filosof clasicizat, ci un militar de carieră, bazat pe propria experienţă de luptă în primul şi în al doilea război mondial: ”Omul este o creatură ilogică, mînat mult mai mult de impulsuri emoţionale, decît de judecăţi la rece. Omul are o minunată capacitate de a se auto-induce în eroare, de a suprima necritic orice fapte care nu îi convin, rămînînd capabil să creadă ceea ce vrea să creadă, în ciuda copleşitoarei evidenţe a contrariului. Într-adevăr, nu este cineva mai orb, decît cel ce nu vrea să vadă şi mai surd, decît cel ce nu vrea să audă.”

Ceea ce ar trebui să ne ”liniştească”, să ne hrănească încrederea că actualul episod de angajare militară într-un conflict de extensie regională, nu va deraia spre un conflict militar global, necontrolabil, punînd în postură antagonică marile puteri nucleare, sunt următoarele ”date de bază ale realităţii”:

Rusia, aliatul Iranului, în afara circului declaraţiilor oficiale publice nu a mişcat nici un deget, militar vorbind, în sprijinul regimului de la Teheran. La fel ca şi China.

În acest moment, mult mai probabil pare tîrgul Putin-Trump, cu Ucraina cedată la schimb pentru Iran.

Dereglările din economia mondială, generate de fluctuaţiile temporare ale preţului petrolului şi gazelor vor fi relativ repede aplatizate, din simplul motiv că erodează masiv interesele marilor producători: Statele Unite, Arabia Saudită, Rusia, Canada, Iran. Pe fondul iregularităţilor, dereglărilor şi incertitudinii semănate de ”delirul tarifar” al lui Trump, echilibrele economiei globale nu mai suportă alte dereglări majore. Iar, din prăbuşirea întregului sistem nimeni nu este în postura de a profita.

În afara agendei se securitate a Israelului, acţiunea militară a Statelor Unite în Iran serveşte mai degrabă intereselor electorale şi politice interne ale lui Trump, decît unor obiective strategice, capabile să producă tensiuni globale negestionabile la nivelul super puterilor nucleare.

Prin urmare, putem spera cu destule şanse că al treilea război mondial nu va avea loc. Încă!