Ce vrea PSD-ul?

Despre Freud se spune că a afirmat, spre sfârşitul carierei sale, că a petrecut peste 50 de ani dezvoltând domeniul psihologiei abisale, însă nici aşa nu a reuşit să afle răspunsul la o întrebare simplă - Ce vor femeile? Mi-am adus aminte de întâmplarea respectivă atunci când priveam, zilele trecute, o emisiune la televizor. Analiştii naţiunii se întreceau în a ghici răspunsul la întrebarea - Ce vrea PSD-ul? Altfel spus, mai vrea la guvernare? Vrea în Opoziţie?

Problema este că analogia cu situaţia descrisă de întrebarea lui Freud ne duce pe o pistă greşită. Şi Freud, ca atâţia alţii înaintea lui şi ca mulţi alţii după el, au considerat mintea femeilor drept o enigmă. (Dacă este aşa sau nu, aceasta nu e o chestiune relevantă aici). Dar comportamentul PSD-ului nu este deloc o enigmă. PSD ascultă de o logică foarte simplă. "Guvernare egal resurse”. După care, ca orice prădător politic, îşi caută un culcuş să îşi facă siesta.

Iată de ce greşesc cei care îşi imaginează că PSD vrea în Opoziţie. Doamne fereşte! Fiecare minut în afara guvernării este unul irosit din punctul de vedere al socialiştilor. Să facă ce anume în Opoziţie? "Opoziţie constructivă?”. Parcă aud hohotele de râs din sediul de pe Kiseleff. Când au făcut socialiştii aşa ceva în 35 de ani de când activiştii Partidului Comunist Român şi-au schimbat firma de la intrare?

Unii au presupus că PSD ar vrea să se alăture AUR în Opoziţie pentru a creşte, profitând de slăbiciunile guvernării. Poate că sunt doi-trei acolo care au planul acesta. Însă nici această interpretare nu este, pe fond, corectă. În România, partidele politice nu cresc pur şi simplu în Opoziţie. Dacă ar fi aşa, USR ar fi acum la 40 la sută. În România, cel puţin pentru un partid de baroni locali cum este PSD, creşti la guvernare. De acolo vine "mălaiul”.

PSD nici când a fost în Opoziţie nu a fost de fapt în Opoziţie. Am să explic. Vă aduceţi aminte guvernarea Tăriceanu? Pe hârtie, la guvernare era un PNL condus de un dealer de maşini. Însă acel Executiv depindea 100 la sută de voturile PSD-ului. Asta a însemnat că în "linia a 2-a”numise, peste tot, oamenii PSD-ului. Şi asta a mai însemnat că toate măsurile luate de PNL erau parcă scrise pe birou în grupul parlamentar PSD.

Dar asta era odată. PSD şi-a schimbat de atunci destul de mult tacticile şi pretenţiile. Priviţi spre ce s-a întâmplat la "negocierea” pentru actuala "coaliţie” (vorba vine, coaliţie...). PSD a obţinut postul de Prim-ministru pentru doi ani din cei patru ai actualului Parlament. Nu vă place Bolojan? Staţi să vedeţi când o să îi aveţi pe Grindeanu sau pe Olguţa Vasilescu. Sau pe Ciolacu. (Da, chiar pe el).

Mulţi analişti se întreabă ce i-a apucat pe cei de la PSD. Vezi-Doamne, ei ar face Opoziţie din interiorul guvernării. Absolut deloc. Ei guvernează din interiorul guvernării. Au obţinut tot ce au dorit până acum. I-au forţat pe cei de la PNL şi USR să îşi sape propria groapă. S-a mărit TVA-ul, impozitele pentru firmele mici, au sporit normele didactice, au tăiat bugetele instituţiilor "ne-prietene”. Primarii PSD, care evaporă bugete uriaşe, nu au fost atinşi nici cu o floare. În vreme ce în unele sectoare se pregătesc concedieri, la Craiova baroneasa locală a început să instaleze deja, în primele zile ale lunii Octombrie (!), luminiţele de Crăciun.

Atunci ce vrea PSD? Simplu. Să marginalizeze şi să dea afară de la guvernare celelalte partide. Prima parte e practic rezolvată. Dau o bere cititorului care dezleagă următorul mister: ce măsură liberală a luat acest guvern condus (teoretic), de un Prim-ministru liberal?

Cum rămâne atunci cu datul afară? PSD a mai exersat mişcarea. Ţineţi minte cum, din Opoziţie şi cu mâna lui Klaus Iohannis, a dat afară din guvern USR-ul? După care a dat afară toţi liberalii pe care nu îi suporta (Orban, Câţu, etc), PSD a instalat - din nou, cu complicitatea lui Klaus Iohannis - un om de paie în fruntea Executivului, pe Nicolae Ciucă. După care a aşteptat să se compromită. Cel mai uşor lucru din lume, pentru că Ciucă nu avea de-a face nici cu PNL şi nici cu lumea normală. Ce om serios ar accepta să umple ţara cu panouri care fac reclamă unei cărţi despre cât de mare general este respectivul?

După ce l-au lăsat pe Ciucă se ducă nervii românilor la stadiul de coarde de violoncel, PSD i-a dat brânci pe scări. Unul dublu: şi din postura de candidat la prezidenţiale şi din aceea de Prim-ministru. Asta în vreme ce acelaşi PSD l-a menţinut pe Ciolacu. E ceva, nu?

Şi acum? Acum e simplu. Încă două sau trei "pachete prin care tot electoratul de Dreapta plăteşte carnavalul doamnei Olguţa ot Craiova şi vă asigur că ceva se va schimba la guvernare. Nu PSD s-a apropiat, periculos din punctul de vedere al opiniei publice, de balconul răspunderii parlamentare.

Previziunea mea este că "coaliţia” (vorba vine, coaliţie...) va scăpa mai întâi de USR. Spuneţi că pierde majoritatea parlamentară? Ce credeţi că vor face extremiştii din actualul Parlament? Vor vota pentru alegeri anticipate? În condiţiile în care două dintre cele trei partide extremiste nu vor mai intra în Parlament? Şi în condiţiile în care AUR este pe cale să se scindeze?

Poate că PSD nu va da, formal, afară de la guvernare, PNL-ul şi UDMR-ul. Poate va ţine şi USR-ul, nominal, în scripte. Însă în România sunt şi alte forme, tradiţionale, de a scăpa de cineva. Îl ţii la uşă. Îl inviţi înăuntru şi îi spui să aştepte. Când ai puţin timp, ridici capul din hârtii şi ţipi la el. Vi se pare că vedem alt film?