America: închis pentru renovare

Chiar dacă actualitatea ”strigă”, nu despre blocajul financiar, artificial creat, la care este suspus guvernul şi, mai larg, întregul sistem al instituţiilor federale americane, am să vorbesc astăzi. Tabloul este mult mai cuprinzător, problemele mult mai grave, rădăcinile răului mult mai adînci, iar soluţiile de fond, de structură, mai necesare ca oricînd. Vitale! Trump şi Administraţia sa, varianta 2.0, nu au plecat la drum cu vreun bagaj special de ”idei nobile” despre ”Binele” Americii şi al Poporului American, ori cu o agendă în paginile căreia ar sta frumos ordonate, pe categorii, promisiunile de campanie ale actualului Preşedinte. Există, în schimb, un ”Proiect vector” şi un portofoliu de acţiuni specifice pentru realizarea sa. Acestea nu au nimic de a face cu interesele milioanelor de cetăţeni ai Statelor Unite, ci doar cu obiectivele politice ale unei plutocraţii a cărei putere în lumea reală, nu doar a economiei, ci şi a politicii, a atins pragul critic care i-a dat imboldul şi ambiţia de a nu mai lăsa din mîini, în voia valurilor democraţiei electorale, hăţurile guvernării. Drumul este urmat cu consecvenţă, cu toată energia, chiar dacă şi cu dificultăţi, cu suişuri şi coborîşuri, cu ezitări sau chiar cu mici paşi înapoi, din cînd în cînd. Un proiect care nu are de a face decît cu un singur obiectiv: acapararea totală şi pe termen lung (nelimitat!) a guvernării în America. Indiferent de preţ, indiferent de metode, indiferent de consecinţe. Dacă asta presupune şi duce în cele din urmă la distrugerea Democraţiei şi a instituţiilor pe care s-a construit în ultimii 200 de ani istoria politică a Americii, atunci cu atît mai rău pentru Democraţie şi pentru America cea depăşită de istorie! Dacă asta înseamnă instaurarea unui sistem de guvernare autoritar-oligarhic, atunci ”Bun venit!” în ”Noua Lume” a autocraţiei maga-trumpiste! Este adevărat, mica oaste de guvernare a lui Trump, în frunte cu liderul ei, adună împreună mai multă prostie, inadecvare, nepricepere, pafarism, amatorism, ignoraţă crasă şi nepăsare pentru consecinţele sociale ale acţiunilor lor, decît toate administraţiile care o preced, de la Nixon încoace. Nu-i nimic, compensează prin tupeu obraznic, minciună folosită sistematic şi generalizat ca unealtă de guvernare şi manipulare a populaţiei, prin acapararea spaţiului de comunicare socială, prin valuri peste valuri de propagandă toxică revărsată pe toate canalele de comunicare în masă, prin exploatarea la sînge a temerilor şi a slăbiciunilor opoziţiei politice şi, mai ales, a unei bune părţi din masa electorală. Dar, mai presus de toate, prin folosirea mecanismelor instituţionale, a autorităţii prezidenţiale, a justiţiei, poliţiei, a serviciilor de informaţii, pentru descurajarea, blocarea, penalizarea şi eliminarea celor mai corozivi dintre opozanţii politici ai proiectului Trump. Acum doar cîteva zile, Preşedintele SUA a făcut ţăndări o altă componentă a fundaţiei democraţiei: relaţia armatei cu puterea de guvernare. Totul, pentru a susţine şi a realiza obiectivele ”Proiectul”. Dacă cineva nu mă crede pe mine, pe cuvînt, puteţi cerceta oricare dintre monografiile autocraţiilor şi veţi regăsi această trăsătură, esenţială, constitutivă tuturor: teza inamicului intern. La rîndul ei, ea legitimează ceea ce nici o formulă democratică nu permite, folosirea forţelor armate împotriva populaţiei propriei ţări. Toate formulele ideologice, mai vechi sau mai noi, ale fascismului şi bolşevismului leninist, precum şi ale derivatelor lor istorice, incorporează structural această aberaţie. Pentru a livra public mesajul, Trump a adunat într-un singur loc peste 800 de generali şi amirali ai Armatei Americane cărora le-a transmis hotărîrea sa: sunt obligaţi să redeseneze teatrele lor de acţiuni militare pentru a include, cu prioritate, oraşele şi mai larg întreg teritoriul Statelor Unite. Inamicul? Oricine este desemnat de Trump şi Administraţia sa drept forţă ostilă, rezistentă, parazitară, dăunătoare etc. Pe scurt, inamic oricine este sau ar putea fi un obstacol în calea realizării proiectului Trump! Fără bază juridică, fără judecată, fără nimic altceva decît autoritatea autoasumată şi de nimic îngrădită a Preşedintelui, aceea de a hotărî şi ordona orice şi oricui pe teritoriul Statelor Unite. Fără limite şi cu totală impunitate. Dacă nu ştiaţi, Trump a stabilit deja oficial că SUA se află în ”război”. Cu toată lumea, dar şi cu cetăţenii săi, legal şi ilegal stabiliţi pe teritoriul ţării. În virtutea acestei declaraţii, directivă prezidenţială, Trump se joacă după bunul plac cu impunerea de tarife vamale cui şi cît vrea, de la o zi la alta. În numele acestei ”stări speciale” declarate pe o bază legală mai şubredă decît ”Podul Prieteniei” de Giurgiu, Trump a suspendat cetăţenilor americani drepturi constituţionale fundamentale, supunîndu-i expulzării forţate, arestării, încarcerării sau altor forme de limitare prin forţă a libertăţii, în lipsa oricărei acţiuni sau hotărîri judecătoreşti. În virtutea aceleiaşi ”stări speciale”, Trump se străduieşte din răsputeri să permanentizeze dreptul său discreţionar de a ordona prezenţa pe străzile oraşelor americane a forţelor militare. Deocamdată cele aparţinînd National Guard, dar, după recentul discurs adresat Armatei, în curînd şi a forţelor militare regulate!

Reacţiile sociale şi politice care ar fi trebuit să stea stavilă parcursului pe care Trump a angajat America sunt, pînă acum, slabe, ezitante, rău ţintite, superficiale. Partidul Democrat se agaţă cu disperare de chichiţele opoziţiei parlamentare, propaganda democraţilor trage cu scobitori şi ”invizibile” în dinozaurii puterii republicane, cu speranţa că vor cădea la pămînt....de ruşine! Adevărat, acţiunile rezistenţei anti-maga se află pe un curs ascendent ca vizibilitate, dar departe de a garanta eşuarea nefastului proiect care poartă eticheta ”Trump”. Pentru binele ei, America trebuie ”Închisă pentru renovare”. Temporar, desigur. Problema este care echipă politică ar putea căpăta mandatul popular pentru a pune la lucru această soluţie. Şi, în continuare: după ce proiect şi cu ce finalitate se va face schimbarea. Simpla ”restaurare” a Americii la situaţia şi standardele erei pre-Trump este nu doar complet nesatisfăcătoare, dar, în mare măsură, nerealizabilă. Se cere un nou proiect. O refondare a Statelor Unite. Un nou ”Pact social” al cetăţenilor cu cei pe care-i legitimează la putere. O nouă ”Tablă a legilor” pentru cei care exercită puterea. O reproiectare a marilor instituţii, de la Guvernul Federal şi magainstituţiile complexului său militaro-poliţienesc la cele ale puterii directe, a cetăţenilor, cu reformularea soluţiilor de controlului democratic eficient asupra întregului complex al puterii executive.

Teamă mi-e că ”renovarea” democraţiei americane nu mai reprezintă un obiectiv suficient. Vorba lui Lenin, personajul din bancul de la Radio Erevan despre eşecul construcţiei comunismului în Rusia şi în lume: eu cred că trebuie să o luăm din nou de la capăt, să ne întoarcem iar pe ”Aurora”! Cunoscătorii, ştiu de ce!