China îşi consolidează controlul asupra pământurilor rare, în ciuda presiunilor occidentale

China continuă să domine lanţul global de aprovizionare cu pământuri rare, în pofida unor semnale privind posibile concesii faţă de Statele Unite şi Europa, relatează G4Media. Potrivit CNBC, citată de News.ro, deşi Beijingul a aprobat recent un număr restrâns de licenţe de export pentru companii chineze, industria consideră că aceste măsuri sunt simbolice şi nu reflectă o reală deschidere.

Licenţele acordate sunt valabile, de regulă, pentru un singur transport şi nu depăşesc şase luni, ceea ce alimentează incertitudinea şi accentuează tensiunile comerciale. Reprezentanţii sectorului auto european avertizează că dependenţa de China devine tot mai riscantă.

„Decuplarea de resursele chineze va fi extrem de dificilă şi, cel mult, o soluţie parţială pe termen lung”, spune economistul ING Rico Luman.

Potrivit sursei, China asigură 60% din producţia mondială de pământuri rare şi procesează circa 90% din acestea, elemente esenţiale pentru tehnologii precum vehiculele electrice, semiconductoarele şi echipamentele militare. În timp ce SUA au lansat timid producţia de neodim şi praseodim, Europa nu are, în prezent, nicio capacitate de producţie proprie.

Tensiunile s-au amplificat în aprilie, când Beijingul a introdus noi restricţii la export pentru şapte tipuri de pământuri rare. Negocierile recente de la Londra nu au dus la relaxarea acestor măsuri. Deşi autorităţile chineze au anunţat aprobarea „unui anumit număr” de licenţe, acestea sunt acordate cu precauţie şi supuse unor evaluări riguroase.

Conform G4Media, directorul general al Solvay, Philippe Kehren, care conduce cea mai mare uzină de procesare a pământurilor rare din afara Chinei (La Rochelle, Franţa), avertizează că piaţa este „volatilă”. Compania recurge la materiale reciclate şi caută surse alternative, vizând acoperirea a 30% din necesarul Europei pentru magneţi permanenţi până în 2030 - un obiectiv ambiţios, dar dificil de atins fără sprijin coordonat.

Analiştii susţin că regimul de licenţiere introdus de China a devenit un mecanism permanent de presiune geopolitică, menit să descurajeze stocarea de materii prime de către firmele occidentale şi să menţină avantajul strategic al Beijingului.

Statele occidentale caută alternative, dar provocările sunt structurale. China deţine şi controlul asupra altor materii critice: 68% din grafitul global, 60% din litiu şi 72% din cobalt - esenţiale pentru tranziţia verde şi industriile de înaltă tehnologie. Un raport al Congresului SUA avertizează că lanţurile de aprovizionare sunt extrem de vulnerabile, informează sursa citată.

Producători auto precum General Motors şi BMW dezvoltă modele fără pământuri rare, dar nu au reuşit să ajungă la un model eficient din punct de vedere al costurilor.

„Se conturează două ecosisteme industriale: unul pentru China şi altul pentru restul lumii”, explică analistul Lei Xing, sugerând o fragmentare tot mai accentuată a economiei globale.

Beijingul a extins recent restricţiile şi la alte minerale, inclusiv tungstenul, crucial pentru fabricarea de unelte de precizie şi echipamente militare. Unele companii europene au fost nevoite să îşi suspende activitatea din cauza lipsei de pulbere de tungsten, potrivit lui Oliver Kleinhempel, director la EQ Resources.

O posibilă soluţie vine de la Almonty Industries, care redeschide o importantă mină de tungsten în Coreea de Sud, cu scopul de a furniza materie primă pentru SUA, UE şi Coreea. Totuşi, CEO-ul companiei, Lewis Black, avertizează că impactul va fi limitat.

„Ştiam că va veni acest moment, dar tot ne-a prins nepregătiţi,” afirmă Black. El acuză China că şi-a consolidat dominaţia globală prin politici de preţuri artificial scăzute, care au forţat competiţia să iasă din piaţă. În opinia sa, Occidentul va avea nevoie de cel puţin doi ani pentru a-şi reconstrui capacităţile pierdute.

Criza actuală scoate în evidenţă o realitate inconfortabilă: dependenţa critică de China pentru resurse strategice pune în pericol securitatea economică şi tehnologică a Occidentului. Tranziţia către surse alternative - sigure, durabile şi independente - este mai urgentă ca niciodată, dar presupune eforturi mari, investiţii substanţiale şi timp, potrivit G4Media.