Churchill, noua ţintă a revizionismului istoric promovat de dreapta radicală din SUA

O rescriere periculoasă a istoriei se propagă cu viteză în Statele Unite, sub impulsul unor voci din ce în ce mai influente ale curentului conservator radical din jurul preşedintelui Donald Trump, conform unei analize publicate de Le Monde, care afirmă cele ce urmează. Într-o întorsătură ideologică greu de imaginat în urmă cu doar un deceniu,- figura emblematică a rezistenţei împotriva nazismului şi simbol al leadershipului occidental în faţa totalitarismului - este prezentat tot mai des drept „adevăratul vinovat” al izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.

Această retorică, care în urmă cu câţiva ani era specifică unor colţuri obscure ale internetului şi forumurilor radicale, precum 4chan sau Reddit, a ajuns acum în prim-planul discursului mediatic american. Gazde precum Joe Rogan, al cărui podcast este cel mai ascultat din lume, sau Tucker Carlson, fost jurnalist-vedetă la Fox News şi voce marcantă a mişcării „Make America Great Again” (MAGA), promovează direct sau indirect teorii revizioniste şi negaţioniste despre cel de-al Doilea Război Mondial.

În septembrie 2024, Carlson l-a invitat în emisiunea sa pe Darryl Cooper, creatorul podcastului „Martyr Made”, autodefinit „istoric amator”, pentru o discuţie în care acesta a afirmat că „Churchill a fost adevăratul personaj negativ al războiului mondial”, susţinând că lagărele de exterminare naziste ar fi rezultat din „probleme logistice”, nu dintr-un plan genocidar. Moderatorul nu a contrazis afirmaţiile, ba chiar a încurajat ideea că „istoria oficială” a conflictului este un mit impus de învingători.

Controversa a declanşat reacţii dure din partea instituţiilor oficiale, de la memorialul Yad Vashem din Ierusalim, până la administraţia Biden. În tabăra republicană, însă, opiniile sunt mai nuanţate: o parte dintre conservatori resping aceste afirmaţii, în timp ce alţii le tolerează tacit sau chiar le amplifică, considerându-le o provocare legitimă la adresa „corectitudinii politice”.

Succesul acestui tip de conţinut este notabil. După interviul cu Carlson, numărul abonaţilor la podcastul lui Darryl Cooper a crescut cu peste 250.000. Printre cei care îl urmăresc se numără şi vicepreşedintele american J. D. Vance, ceea ce arată influenţa crescândă a acestor idei în cercurile puterii.

Universitatea Hillsdale din Michigan, prin „Churchill Project”, a publicat o demontare punctuală a afirmaţiilor lui Cooper, subliniind că în momentul în care Marea Britanie a declarat război Germaniei, premier era Neville Chamberlain, nu Churchill. Însă pentru adepţii noii ortodoxii istorice, astfel de detalii par irelevante, conform sursei citate.

Campaniile de reabilitare a imaginii Germaniei naziste sau de demonizare a lui Churchill au fost, de-a lungul deceniilor, apanajul unor curente marginale sau al cercurilor negaţioniste. Astăzi, ele sunt promovate la scară largă de personalităţi precum Andrew Tate, influencer masculinist şi supremacist autodeclarat, care consideră că „învinsul” Hitler este prezentat negativ doar pentru că a pierdut războiul, şi că acest fapt ar fi o piedică pentru afirmarea identităţii „albilor”.

În paralel, Trump însuşi adoptă o atitudine nonşalantă faţă de istorie. În trecut, l-a ironizat pe senatorul John McCain - veteran de război şi fost prizonier în Vietnam - numindu-l „ratat” pentru că „a fost prins”. În timpul mandatului său prezidenţial anterior, a refuzat să viziteze cimitirul militar american din Bois-Belleau, afirmând, potrivit jurnaliştilor, că locul e „plin de rataţi”.

Pe 27 martie 2025, Trump a semnat un decret intitulat „Restabilirea adevărului şi a raţiunii în istoria americană”, care vizează eliminarea din educaţie a ceea ce este considerat „ideologie antiamericană”. În esenţă, acest document oferă acoperire pentru rescrierea unor pasaje esenţiale ale istoriei secolului XX, inclusiv reevaluarea rolului Americii în războaiele mondiale şi reconfigurarea vinovăţiilor istorice.

Potrivit istoricului german Thomas Weber, aceste atacuri asupra figurii lui Churchill reprezintă, simbolic, sacrificarea unei icoane a conservatorismului clasic. Dacă generaţiile anterioare de republicani - cum a fost cazul lui George W. Bush, care păstra un bust al lui Churchill în Biroul Oval - venerau liderul britanic ca întruchipare a curajului şi fermităţii occidentale, noua dreaptă radicală îl respinge ca simbol al intervenţionismului, alianţelor internaţionale şi liberalismului occidental.

În această ecuaţie, Churchill devine ţap ispăşitor pentru frustrările dreptei populiste din SUA, care vede în mitologia postbelică a „păcii prin alianţe” o sursă a decăderii Americii şi un obstacol în faţa afirmării suveranităţii naţionale. Sub această lumină, revizionismul devine nu doar o reconfigurare a trecutului, ci şi o armă politică în lupta pentru redefinirea ordinii internaţionale şi a valorilor americane.

Astfel, ceea ce părea până de curând o periferie ideologică devine tot mai mult o linie de discurs tolerată - dacă nu chiar încurajată - la nivelul leadershipului republican. Iar în acest climat, istoria nu mai este o reflecţie lucidă asupra trecutului, ci o platformă de propagandă în războaiele culturale ale prezentului.