Comerţul global cu arme - concentrat în câteva ţări; SUA - cel mai mare furnizor

Comerţul global cu arme este puternic concentrat în câteva ţări, Statele Unite ale Americii plasându-se cu mult înaintea oricărui alt furnizor de profil, arată o analiză visualcapitalist.com, care menţionează că, între 2021 şi 2025, SUA au generat 42% din exporturile globale de arme, de peste patru ori mai mult decât al doilea mare exportator.

Sursa citată arată ponderea exporturilor globale de arme pe ţări, în perioada 2021-2025, în baza datelor SIPRI privind transferurile de arme.

Cei mai mari exportatori de arme din lume sunt, potrivit SIPRI: SUA, care se află cu mult înaintea tuturor competitorilor (42% din exporturile globale de arme); Franţa (10%); Rusia (7%); Germania (6%); China (6%); Italia (5%); Israel (4%); Marea Britanie (3%); Coreea de Sud (3%); Spania (2%).

• De ce domină SUA exporturile globale de arme

Statele Unite au fost mult timp cel mai mare exportator de arme din lume, dar dominaţia lor s-a extins în ultimii ani, notează sursa citată. Mai mulţi factori contribuie la această evoluţie, şi anume: superioritatea tehnologică în sisteme avansate, cum sunt avioanele de vânătoare, apărarea antirachetă şi tehnologiile de supraveghere; capacitatea de producţie de apărare la scară largă, susţinută de cheltuieli militare interne massive; reţele extinse de alianţe, inclusiv parteneri NATO şi acorduri de securitate în Asia şi Orientul Mijlociu.

Pe măsură ce tensiunile geopolitice cresc, multe ţări se orientează către SUA pentru sisteme avansate de arme. Cererea europeană, în special, a crescut în urma invaziei Rusiei în Ucraina, contribuind la o creştere cu aproape 10% a transferurilor globale de arme.

Aceste exporturi sunt, de asemenea, strâns legate de influenţa geopolitică mai largă, consolidând poziţia SUA ca furnizor central pentru naţiunile aliate.

• Germania depăşeşte China

O schimbare notabilă în clasament este depăşirea Chinei de către Germania ca al patrulea cel mai mare exportator de arme din lume. Germania reprezintă acum aproximativ 6% din exporturile globale, puţin înaintea Chinei. Schimbarea reflectă creşterea producţiei germane de apărare şi cererea tot mai mare de echipamente militare fabricate în Europa.

Furnizorii europeni de arme au beneficiat de pe urma temerilor sporite în materie de securitate de pe continent, ceea ce a accelerat achiziţiile în cadrul NATO şi al statelor vecine.

Între timp, China rămâne un exportator semnificativ, dar tinde să vândă mai mult la nivel regional, în special către ţări din Asia, Africa şi Orientul Mijlociu.

• Ascensiune rapidă a Coreei de Sud

Unul dintre jucătorii cu cea mai rapidă creştere pe piaţa globală de arme este Coreea de Sud. Cu aproximativ 3% din exporturile globale de arme, ţara asiatică şi-a extins rapid prezenţa, concentrându-se pe preţuri competitive, termene de producţie rapide şi sisteme moderne de armament. Firmele sud-coreene au obţinut contracte majore pentru tancuri, sisteme de artilerie şi avioane de vânătoare, în special în Europa de Est şi Asia de Sud-Est.

Această ţară a a făcut din exporturile de apărare o prioritate naţională strategică, urmărind să devină unul dintre principalii exportatori de arme din lume în următoarele decenii, conchide sursa citată.

• Industria europeană de apărare vrea mai multă claritate

Politicienii europeni trebuie să ofere mai multă claritate cu privire la cine ce ar trebui să facă pentru a consolida apărarea continentului, în caz contrar existând riscul irosirii banilor din cauza procesului decizional lent şi a suprapunerii proiectelor, a declarat pentru Reuters un reprezentant al companiilor europene de apărare, conform Agerpres.

Ţările europene s-au grăbit să majoreze cheltuielile pentru apărare după invazia rusească în Ucraina, iar preşedintele american Donald Trump a spus clar că europenii ar trebui să se aştepte la un sprijin mai mic din partea SUA prin intermediul NATO.

Alături de guvernele naţionale şi NATO, care de mult timp sunt principalii actori în elaborarea şi finanţarea politicilor de apărare europene, entităţi ale Uniunii Europene, precum Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Apărare, s-au implicat din ce în ce mai mult în acest sector în ultimii ani. Multe dintre iniţiativele lor urmăresc să umple lacunele din apărarea Europei, cum ar fi sistemele anti-drone, să reducă dependenţa de Statele Unite şi să încurajeze achiziţionarea comună de arme.

”Este un fel de amestec cu tot felul de organizaţii care au câte un rol”, a declarat, în luna februarie, Camille Grand, secretarul general al Asociaţiei Industriilor din Domeniul Aerospaţial, Securităţii şi Apărării din Europa, într-un interviu pentru Reuters, menţionând : ”Nu avem încă o guvernanţă clară pentru toate acestea, pentru a defini cine ce face şi cum se iau deciziile”.

Organizaţia reprezintă peste 4.000 de companii din 21 de ţări.

Printre iniţiativele recente ale UE se numără Acţiunea de Securitate pentru Europa, o schemă de împrumuturi de 150 de miliarde de euro pentru cheltuieli de apărare, Programul Industrial European de Apărare pentru a stimula sectorul şi o Foaie de parcurs pentru consolidarea capabilităţilor europene de apărare.

”Totul se reduce la a obţine puţin mai multă claritate cu privire la cum guvernăm acest efort colectiv necesar pentru a livra capabilităţi mai rapid”, a spus Grand, subliniind apărarea aeriană şi antirachetă ca un domeniu care ar beneficia de mai multă claritate, deoarece au apărut proiecte şi iniţiative din partea diferitelor organisme pentru a proteja împotriva rachetelor, dronelor şi a altor ameninţări.

Unii oficiali europeni văd, la rândul lor, că este nevoie de o intensificare a coordonării. Comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, a solicitat înfiinţarea unui Consiliu European de Securitate, care ar putea include ţări din afara UE, precum Marea Britanie, în unele decizii. Însă, şefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, şi-a exprimat scepticismul cu privire la această idee, precizând : ”Nu cred că o altă instituţie va facilita cu adevărat lucrurile”.