Companiile germane se revoltă împotriva noului sistem de tranzacţionare a certificatelor de carbon

Foşti şi actuali manageri de top din Germania au lăudat, timp de un deceniu şi jumătate, programul tranziţiei energetice (Energiewende), prezentat de guvern în 2010.

În cadrul conferinţelor şi la prezentarea rezultatelor financiare ale companiilor era deseori subliniată susţinerea mediului de afaceri pentru acest program şi erau prezentate planuri ambiţioase de investiţii.

Acum situaţia s-a schimbat radical, iar presa din Germania acordă spaţii tot mai largi criticilor tranziţiei energetice, în condiţiile în care efectele economice devastatoare încep să se acumuleze rapid.

Directorul gigantului chimic Evonik, Christian Kullmann, a declarat recent pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) că tranziţia energetică este scandaloasă şi a cerut eliminarea certificatelor pentru emisiile de carbon, dar şi a birocraţiei de la Bruxelles.

Compania Evonik are 20.000 de angajaţi, o cifră de afaceri de circa 15 miliarde de euro şi este specializată în aditivi şi polimeri, catalizatori pentru eficienţa energetică, materiale avansate pentru electronică şi industria auto, produse pentru sănătate şi nutriţie, dar şi produse utilizate direct în tranziţia energetică sau protecţia mediului.

Kullmann a avertizat ca noul sistem de tranzacţionare a certificatelor de carbon, ETS2 (Emissions Trading System 2), care va intra în vigoare din 2027, "ameninţă existenţa multor companii şi a cel puţin 200 de mii de locuri de muncă bine plătite în Germania".

Una dintre cele mai mari diferenţe între ETS1 şi ETS2 este aceea că în noul sistem nu vor mai exista cote gratuite alocate marilor poluatori. Toate certificatele vor fi cumpărate în cadrul licitaţiilor, iar astfel costurile companiilor din sectoarele energointensive vor creşte puternic. De asemenea, va fi extins numărul sectoarelor care vor plăti certificatele, fiind incluse transporturile şi clădirile.

Directorul executiv de la Evonik a mai subliniat că industria din Europa este puternic dezavantajată de sistemul ETS, deoarece nu există astfel de certificate în China sau SUA.

"Există o concurenţă între statele naţionale pentru cele mai atractive tehnologii. Dacă vedem că taxa pe CO2 nu îi afectează pe concurenţii noştri din Asia şi din SUA, atunci situaţia este deosebit de dificilă pentru noi, aici, în Germania", a declarat Christian Kullmann în cadrul unei emisiuni a postului de televiziune ARD.

Un scenariu deosebit de pesimist a prezentat şi directorul general de la BASF la raportarea rezultatelor financiare din T3 2025.

Markus Kamieth a declarat că tendinţa de închidere a fabricilor din Europa se va accelera odată cu lansarea sistemului ETS2 şi a adus în discuţie şi preţurile mari ale energiei, care au o influenţă deosebită pentru scăderea competitivităţii companiilor europene în faţa celor din China, India sau Statele Unite. Directorul executiv de la BASF a mai comparat sistemul ETS2 cu "un atac împotriva fundaţiei industriale a Europei".

Criticile nu au venit doar de la companiile din sectoare energointensive.

"Am impresia că suntem pe Titanic. Formaţia mai cântă pentru ultima dată, dar nava se înclină şi nimeni nu face nimic", a declarat Sebastian Ebel, directorul executiv al TUI Group, una dintre cele mai mari companii de turism din lume, pentru FAZ.

Optimismul a părăsit până şi companiile energetice. "Am creat o economie planificată curată. Acum realizăm că realitatea nu se conformează planurilor noastre, dar rămânem la aceste planuri, iar acest lucru este extrem de scump", a declarat recent Leonhard Birnbaum, directorul general EON.

Birnbaum a intrat apoi în teritoriul ereziei impardonabile: "Construim surse regenerabile de energie de care nu avem nevoie, într-o reţea care nu le poate tolera. Şi, ca urmare, plătim bani grei pentru faptul că această capacitate, pe care nu ar fi trebuit să o construim în primul rând, nu produce, deoarece supraîncarcă reţeaua".

Efectul incontestabil al politicilor "verzi" l-au determinat şi pe Matthias Muller, fost director executiv la Porsche şi VW, să arate că "dezindustrializarea este în plină desfăşurare şi în prezent asistăm la un masacru al locurilor de muncă, în special în rândul furnizorilor". Toate aceste probleme sunt puse de Muller pe seama "greşelilor politice, lipsei de voinţă pentru reforme şi acţiunilor excesiv de ideologice".

Opinii similare se regăsesc şi în Franţa. Fostul director general al companiei Airbus, Louis Gallois, a criticat recent extrem de dur Uniunea Europeană, după cum arată informaţiile din presa franceză. În opinia sa, "avem o problemă de guvernanţă în Europa", ceea ce "ne face cea mai slabă regiune din lume în privinţa creşterii economice". Gallois mai subliniază că "dacă nu schimbăm cursul, trebuie să ne pregătim pentru o lungă agonie".

Toate aceste probleme nu par să fie relevante pentru Bundestag, unde tocmai a trecut legea pentru reglementarea captării şi stocării de CO2.

Cotidianul financiar Handelsblatt scrie că noua lege va impune o povară suplimentară asupra companiilor, în condiţiile în care stocarea unei tone de CO2 costă aproximativ 200 de euro, valoare departe de a fi compensată de valoarea unui certificat pentru aceeaşi cantitate, care se tranzacţionează în prezent la circa 80 de euro.

Mai mult, autorităţile Germaniei au adoptat legea captării şi stocării CO2 într-un context nefavorabil acestei proceduri pe plan internaţional.

Tot mai multe proiecte de stocare a CO2 sunt abandonate în SUA, Franţa, Marea Britanie, Ţările de Jos şi chiar în Germania, pe fondul costurilor masive, lipsa viabilităţii economice în absenţa subvenţiilor sau a problemelor tehnice şi de mediu care au apărut.

O serie de studii din ultimii ani arată că, indiferent de metoda utilizată în cadrul procesului de captare şi stocare, emisiile nete sunt pozitive, adică se emite mai mult CO2 decât se stochează, pe fondul unui consum masiv de energie.

Organizaţia Geoengineering Monitor a publicat în 2022 o analiză a situaţiei stocării CO2 din SUA după 100 de ani de la primele încercări şi 25 de ani de subvenţii federal masive.

"În ciuda istoriei sale îndelungate, tehnologia de captare şi stocare a CO2 se află încă la început. În loc să scadă preţurile şi să crească eficienţa, CSC se confruntă cu costuri ridicate, în condiţiile în care proporţia de CO2 captată reprezintă doar o fracţiune din emisiile generate la siturile CSC, capacitatea reală de captare la unele situri este mai mică de 50% din capacitatea nominală, iar numărul proiectelor anulate este foarte mare", se arată în document, unde se mai subliniază că "pe lângă costurile ridicate, tehnologia se caracterizează şi printr-un consum energetic ridicat".

Faptul că o tehnologie "rafinată" timp de un secol se află încă în faza de început ar trebui să reprezinte un semnal clar pentru autorităţi că nu poate fi aplicată la scara prevăzută în programele oficiale. Singurul rezultat nu poate fi decât alocarea defectuoasă a resurselor financiare, materiale şi energetice.

Immanuel Kant spunea odată că "nu este niciodată prea târziu să devii raţional şi înţelept; însă este întotdeauna mai dificil să pui în practică această înţelegere atunci când ea vine târziu".

Oare este prea târziu ca accentul pus de autorităţile europene asupra emisiilor de CO2 să fie pus sub un mare semn de întrebare şi să fie supus unei dezbateri publice serioase, în care ideologia, indiferent de culoarea ei, nu ar trebui să joace nici măcar un rol secundar?