DNA reţine patru administratori de firme de transport alternativ, acuzaţi de evaziune fiscală de peste 30 de milioane de lei

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a anunţat reţinerea pentru 24 de ore a patru administratori de companii de transport alternativ din judeţele Arad şi Timiş, acuzaţi de evaziune fiscală în formă continuată. Potrivit procurorilor, aceştia ar fi creat un mecanism complex de fraudare a statului, prin neînregistrarea şi nedeclararea unor venituri de peste 110 milioane de lei în ultimii doi ani, prejudiciul estimat fiind de peste 30,5 milioane de lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit neachitate.

DNA susţine că suspecţii au înfiinţat firme care colaborau cu peste 800 de şoferi, cărora le ofereau posibilitatea de a fi plătiţi în numerar, fără contract de muncă, pentru a obţine venituri mai mari. Din sumele încasate de la platformele de ride-sharing, administratorii reţineau un comision de 10% şi o taxă fixă de 70 de lei pe şofer, pretinsă pentru servicii de contabilitate, dar folosită în interes personal.

Procurorii afirmă că sumele obţinute erau scoase din conturile firmelor şi împărţite între administratori, fiind utilizate pentru achiziţia de imobile şi maşini de lux. Schema era mutată periodic pe alte societăţi, atunci când cele folosite intrau în atenţia autorităţilor fiscale. Pentru a evita răspunderea penală, firmele erau înregistrate pe numele unor persoane interpuse sau cesionate ulterior către indivizi cu o situaţie socială precară, plătiţi pentru a prelua formal conducerea.

Ancheta face parte dintr-o serie mai amplă de dosare deschise de DNA în ultimele luni împotriva unor firme de ridesharing suspectate de fraude similare. Pe 15 septembrie, cinci persoane au fost trimise în judecată pentru evaziune fiscală, dare de mită şi spălare de bani, într-un dosar cu un prejudiciu de 67 de milioane de lei. Alte două persoane au fost plasate sub control judiciar pe 22 septembrie, într-o anchetă privind un prejudiciu de 18,6 milioane de lei.

Potrivit DNA, aproximativ 90% dintre şoferii implicaţi în aceste companii nu aveau contracte de muncă, iar contribuţiile fiscale aferente nu erau declarate şi achitate către bugetul de stat.