Editorial

"S-a spart", este diagnosticul fără greş al lui Pristanda, căzut implacabil, ca o lamă grea de ghilotină peste gîtul fragil al condamnatului.

Zilele trecute, doamna Alina Mungiu-Pippidi a acordat un lung interviu unui cotidian central.

Cine are timp şi cui îi arde, pe vremuri ca acestea, de analize retrospective?

De ce societatea românească, chiar şi acum, după două decenii de exerciţii democratice, mai mult sau mai puţin reuşite, nu a introdus în "bunele sale practici" un etalon de calificare a guvernărilor, este greu de înţeles.

De pe tronul lor, episcopii Romei au văzut căderea, invaziile barbare, ascensiunea Islamului, cruciadele şi descoperirea Americii.

Deşi ar fi trebuit să fie un Consiliu european dominat de teme economice, precum creşterea economică şi austeritatea - iar dacă ne-am lua după concluziile oficiale sau după remarcile din aceeaşi zi ale lui Herman Van Rompuy, asta s-ar fi şi...

Jean-Claude Juncker este primul ministru al unei ţări minuscule, cu un nume care, încă, mai lasă să se citească urmele istoriei feudale - Marele Ducat de Luxemburg.

"Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are!"

Zilele trecute am văzut un film documentar despre un trib din Noua Guinee.

Problema extinderii spaţiului Schengen spre est este un examen crucial pentru Uniunea Europeană într-un moment în care valorile europene nu sunt la mare preţ.

Înflorirea fără precedent a ocupaţiei de "sfătuitor" spune mult despre lumea în care trăim!

Să fim serioşi! Corupţia, la noi, nu e nici mai brează, nici altfel, decît restul lucrurilor din sfera publică, adică primitivă şi ineficientă!

Cartea profesorului Lucian Boia "De ce este România altfel?" (Humanitas, 2012) este un eveniment cultural.

Alegerile parlamentare din Italia au readus în discuţie problema neguvernabilităţii democraţiilor contemporane, în general şi a situaţiei politice din Peninsulă, în special.

Stéphan Hessel este un fenomen. Unul dintre puţinii oameni ai secolului XX care a reuşit, care a avut puterea, pînă la capăt, să-şi ţină mintea, sufletul şi conştiinţa împreună.

Faptul că, după 1990, României i s-a rezervat o poziţie în extremitatea periferiei europene ţine nu de geografie, ci de geopolitică.

Aţi văzut numeroase scene de acest fel. Un politician acordă un interviu.

În ultimele zile, şi nu numai, evenimentele asupra cărora s-a oprit cu o atenţie demnă de o cauză mai bună presa scrisă sau vorbită au fost legate de partide politice.

Capacitatea clasei politice de a gîndi şi a pregăti viitorul societăţii pe care o conduce este esenţa valorii ei, a performanţei sale istorice.

E uşor să găseşti un motiv pentru care politicienii României, aflaţi astăzi în punctele cheie ale deciziei, nu reuşesc cu niciun chip să ia în serios problemele statului.

Vreţi să ştiţi, dintr-o privire, dacă o ţară sau o provincie este bine guvernată?

Ce se întâmplă în PDL? Deja de doi ani partidul este terenul unor lupte interne care au afectat performanţa sa electorală.

Statalitatea României, ca şi a multor altor constituenţi ai actualei ordini internaţionale, este, deja, serios pusă la încercare.

Papa demisionează! Ăsta, zic şi eu, noroc de jurnalist!

Îmi lipsesc datele pentru Româ­nia, nici nu ştiu dacă sunt disponibile.

Bugetul asupra căruia s-a convenit la Bruxelles, vineri, 8 februarie 2012, nu va fi bugetul definitiv al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020.

De facto, România se află în stare de război.

Societatea românească este bolnavă. De la Eminescu, la Noica, teoria şi realitatea şi-au dat mîna pentru a solidifica această certitudine.

Nu pretind că aş fi un cunoscător al teoriilor lui Einstein, ci doar că am auzit, ca şi dvs., de teoria relativităţii. Dacă ea se aplică, peste tot în lume, îndeosebi în special în fizică, este bine să ştiţi că în România se aplică şi în...

Acesta trebuie să fi fost unul dintre cele mai cumplite experimente din istoria ştiinţei.

Urmărind dezbaterea sterilă provocată de publicarea de către Comisa europeană la sfârşitul lunii ianuarie a raportului privind mecanismul de colaborare şi verificare am avut sentimentul că ascult o poveste fără sfârşit.

Ţara fierbe şi nu fără motiv! A venit sorocul!

Partida nu este una de şah, ci Politică (cu P mare, obligatoriu!).

Îmi amintesc că era o vreme în care ziarele şi revistele publicau asememea clasamente, iar publicul chiar era atent. Acum, mai puţin. Însă asta nu mă împiedică să speculez.

Tocmai s-a desfăşurat vizita echipei Fondului Monetar în România şi reproşurile făcute guvernului Ponta privind lipsa de reacţie în faţa condiţiilor puse de organismele financiare internaţionale s-au înteţit.

După ce a rezolvat dintr-un condei şi din vîrful buzelor, precum Caţavencu, criza: politică (bravo!), socială (bravo!), economică (bravo!), administrativă (bravo!) şi...

Pe lângă faptul că de ceva vreme Sibex - Bursa de la Sibiu - merge pe pierderi, a mai intervenit şi scandalul Sima, care a mai aruncat o pată neagră pe instituţie, deşi, după părerea mea, nu domnul Sima este cel care se face vinovat de faptul că...

Februarie 20, 2013. Expresul Washington-Glory a plecat din gara de staţie. Ca de obicei, călători de toate felurile şi categoriile.

Octombrie 31, 1945. Pe peronul unei staţii de metrou din Paris, un cetăţean e întrebat ce oră este.

În România am ajuns să importăm orice - şi aceasta nu este vestea bună privind economia ţării noastre - de la produse agricole din Grecia, Israel ori alte ţări semi-d eşertice, până la sportivi din Portugalia sau America Latină, forţă de muncă...

candalul Depardieu a atras atenţia nu doar asupra strategiei evazioniste a aşa numiţilor exilaţi fiscali, nu doar asupra unei stări de spirit privind spaţiul public, ci şi a modului în care se manifestă simbolic "capitalismul".