Foloseşte Rusia racheta 9M729 în Ucraina?

Potrivit agenţiei Reuters, Moscova a folosit în repetate rânduri racheta lansată de la sol 9M729 în războiul din Ucraina. Potrivit unei surse Reuters, pe 5 octombrie, această rachetă, lansată de pe teritoriul rus, a zburat mai mult de 1.200 km până la „locul de impact din Ucraina”. În 2019, raza lungă de acţiune a rachetei 9M729 a determinat Statele Unite să se retragă din Tratatul privind forţele nucleare cu rază intermediară de acţiune.

Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sibiha, a declarat că Moscova a folosit deja de mai multe ori racheta 9M729 lansată de la sol în operaţiuni de luptă în Ucraina, iar un alt oficial ucrainean de rang înalt a confirmat acest lucru.

Potrivit acestuia, Kievul a înregistrat două lansări ale acestei rachete încă din 2022. Din august 2025, Rusia a lansat această rachetă asupra Ucrainei de 23 de ori.

Ministerul Apărării rus nu a răspuns încă la solicitarea scrisă a agenţiei de a comenta.

Dar ce este special la 9M729?

Raza de zbor

În 2019, Statele Unite s-au retras din Tratatul privind forţele nucleare cu rază intermediară de acţiune (INF) din cauza plângerilor împotriva Rusiei cu privire la dezvoltarea rachetei 9M729.

Tratatul INF, semnat de Mihail Gorbaciov şi Ronald Reagan în 1987, interzicea Rusiei şi Statelor Unite să utilizeze şi să desfăşoare rachete balistice şi de croazieră lansate de la sol cu rază intermediară (1.000-5.500 km) şi scurtă (500-1.000 km).

În 2019, Washingtonul a susţinut că performanţele rachetei nu respectau aceşti parametri şi că ar putea depăşi raza de acţiune stabilită de 500 km. Rusia a negat acest lucru.

O „sursă militară” a Reuters susţine că, pe 5 octombrie anul acesta, o rachetă 9M729 lansată de pe teritoriul rus a zburat peste 1.200 km până la „locul de impact din Ucraina”.

Reuters subliniază că, potrivit site-ului web Missile Threat, creat de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington, raza de acţiune a rachetei 9M729, care poate transporta atât o ogivă nucleară, cât şi una convenţională, este de 2.500 km.

Există dovezi?

Un raport Reuters afirmă că Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei nu a furnizat detalii sau date privind atacurile cu rachete 9M729 asupra Ucrainei. Cu toate acestea, o a doua sursă din cadrul agenţiei a clarificat că utilizarea rachetei a început pe 21 august, la mai puţin de o săptămână după summitul Trump-Putin din Alaska.

Reuters a văzut imagini cu resturile unui atac rus care a lovit o clădire rezidenţială şi a ucis patru persoane în satul ucrainean Lapayevka, pe 5 octombrie.

Imaginile arată că două fragmente ale rachetei, inclusiv un tub cu cabluri, sunt marcate cu 9M729.

A existat o încălcare în 2019?

Poate fi considerată utilizarea rachetei 9M729 în Ucraina o dovadă a încălcării de către Rusia a Tratatului INF în 2019?

Declaraţia Kievului potrivit căreia Rusia utilizează rachete 9M729 cu o rază de acţiune de cel puţin 1.200 de kilometri în război înseamnă că Ucraina ar putea utiliza deja rachete de croazieră cu caracteristici aproximativ echivalente cu raza de acţiune a rachetelor americane Tomahawk.

Potrivit unei surse Reuters din Ucraina, una dintre rachetele 9M729 a zburat 1.200 de kilometri. Aceasta este o distanţă mai mică decât raza de acţiune a rachetelor Tomahawk, ale căror versiuni moderne zboară 1.600 de kilometri, dar apropiată de aceasta.

Faptul că, potrivit sursei agenţiei, Rusia a lansat deja 23 de astfel de rachete sugerează că acestea ar putea fi produse în serie, nu doar individual pentru testare.

Pe 5 august, Moscova a anunţat oficial că ridică moratoriul asupra desfăşurării rachetelor cu rază intermediară şi scurtă de acţiune. Cu toate acestea, la momentul respectiv, mulţi au asociat acest lucru cu desfăşurarea rachetelor balistice cu rază medie de acţiune Oreşnik.

Rusia a invocat activitatea SUA în Europa legată de bazele de lansare adecvate pentru rachetele cu rază medie de acţiune ca motiv pentru abandonarea moratoriului.

În 2019, Washingtonul a folosit informaţiile despre dezvoltarea rachetei 9M729 ca pretext pentru a se retrage din Tratatul privind forţele nucleare cu rază intermediară de acţiune.

Rusia avea propriile nemulţumiri faţă de Statele Unite. Moscova s-a opus desfăşurării de către Washington a componentelor de apărare antirachetă în Europa, care includ sistemele de lansare verticală Mark 41. Acestea pot fi utilizate pentru a lansa atât interceptori Standard Missile 3, cât şi rachete de croazieră Tomahawk.

Şase ani mai târziu, utilizarea practică a rachetelor 9M729 de către Rusia în luptă nu poate fi prezentată ca o dovadă clară a încălcării tratatului în 2019. Cu toate acestea, se poate presupune că astfel de dezvoltări erau într-adevăr în curs la acel moment - racheta este un produs suficient de complex pentru a necesita mulţi ani de dezvoltare.

Încetarea Tratatului INF în 2019 nu a dus automat la o cursă a înarmărilor cu desfăşurarea de rachete de rază mică şi medie în Europa.

Faptul este că astfel de rachete sunt destul de periculoase, deoarece pot transporta o ogivă nucleară, iar timpul lor de zbor este prea scurt pentru ca inamicul să aibă timp să lanseze un atac de represalii.

Prin urmare, o ţară împotriva căreia sunt desfăşurate astfel de rachete va încerca să lanseze atacul cât mai repede posibil. Dacă acţiunile inamicului sunt judecate greşit, un astfel de contraatac ar putea fi lansat fără provocare.

Prin urmare, o astfel de cursă a înarmărilor nu este benefică pentru niciuna dintre părţi. Cu toate acestea, treptat, în absenţa restricţiilor formale, astfel de rachete vor apărea probabil în Europa.

Ce afectează raza de zbor a acestor rachete?

Raza de acţiune a unei rachete de croazieră este un concept destul de arbitrar.

În primul rând, o rachetă de croazieră nu zboară de obicei în linie dreaptă, ci manevrează activ în spaţiu. Traiectoria sa poate depăşi semnificativ distanţa de la punctul de lansare la punctul de impact, uneori chiar de câteva ori.

În al doilea rând, raza de acţiune a unei rachete de croazieră depinde de modul de funcţionare al motorului: în unele zone, aceasta poate menţine viteza optimă de croazieră, în timp ce în altele poate activa postcombustia cu un consum crescut de combustibil.

În al treilea rând, raza de acţiune este influenţată de condiţiile meteorologice - direcţia şi intensitatea vântului, presiunea atmosferică (şi, în consecinţă, altitudinea de zbor) şi umiditatea aerului.

În al patrulea rând, şi cel mai important, spre deosebire de rachetele balistice şi cvasibalistice, care sunt propulsate de motoare ramjet, motorul de propulsie al majorităţii rachetelor de croazieră, în special al celor subsonice, este un turboreactor, un aşa-numit motor de tip avion. Acestea pot fi echipate cu un propulsor cu jet, dar acesta nu este principalul lor mijloc de propulsie.

Un motor turboreactor are însă o durată de viaţă lungă. Durata sa de funcţionare depinde doar de combustibil - atâta timp cât acesta există, racheta poate zbura. Acest lucru permite proiectanţilor să varieze configuraţia.

Capacitatea rezervorului de combustibil poate fi mărită prin reducerea secţiunii focosului sau a secţiunii de navigaţie. De exemplu, racheta americană Tomahawk cu încărcătură nucleară zboară cu aproape o mie de kilometri mai mult decât una convenţională (2.500 km/1.600 km), deoarece un focos nuclear este mult mai uşor decât unul convenţional.

Cu cât o rachetă de croazieră este mai masivă, cu atât este mai uşor să se facă compromisuri pentru a-i creşte raza de acţiune. Pentru rachetele non-nucleare, corelaţia este simplă: cu cât raza de acţiune este mai mare, cu atât puterea sau precizia sunt mai mici. Dar în cazul rachetelor nucleare, precizia şi puterea sunt irelevante.