IPOTEZE DE WEEKEND Scenarii fanteziste

Eu am spus-o de cîteva ori, niciodată în glumă: guvernarea la noi merge bine, cel mai bine, cînd guvernanţii sunt în concediu. Sau, chiar dacă oficial sunt la lucru, nu fac nimic. Cum fac cîte ceva, cum se adînceşte groapa în care se scufundă România şi, odată cu ea, şi noi, cei îmbarcaţi pe corabie. Sunt semne clare că la concluzia aceasta au ajuns, în sfîrşit, chiar şi cei responsabili de guvernare.

Ce altceva pune mai presus de toate un politician burduşit, îmbibat de patriotism, cum este prin definiţie politicianul român, dacă nu ”Interesul Naţional”. Şi, iaca, interesul ăsta este servit în mod exemplar nu de constituirea unui guvern legitim, cu puteri depline, ci de menţinerea în viaţă, neconstituţional şi aberant din punct de vedere politic, al unui semi-guvern, cam nelegal şi mai deloc constituţional.

Mesajul se aude din ce în ce mai tare şi mai răspicat, mai clar şi mai fără nici un fel de ocol, din deal, de la Cotroceni. De la omul-instituţie care în virtutea obligaţiilor imperative constituite de prevederile art. 80 (2) din ”fişa postului”: ”veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”. Dacă ar fi fost un funcţionar oarecare, limitat, cu mînecuţe şi fără nici un fel de orizont politic, Nicuşor Dan s-ar fi luat după buchea ”reglementului”. S-ar fi consultat cu partidele politice reprezentate în Parlament, ar fi făcut una, două, trei propuneri de prim-ministru, cu mandatul de a forma un guvern nou, capabil să obţină un vot majoritar în Parlament. Dacă îl obţine, bine, dacă nu, atunci...la urne, neică. Înapoi la popor! Aşa zice Constituţia, aşa facem! Şi nu ”înşet, înşetişor şi tăt pi loc, pi loc, pi loc”, ci pe repede înainte. Toată tărăşenia trebuia încheiată într-o lună jumătate. Nicuşor al nostru, însă, nu e vreun Spirache Necşulescu, ci om cu doxă şi mai presus de toate, ca orice român neaoş, de viţă aleasă...patriot. Nu aşa! PATRIOT, cu majuscule!!! Păi, ce face patriotul? Apără Interesul Naţional! Exact! Ori interesul acesta cere ca intervenţia în guvernare a tot felul de chemaţi şi nechemaţi să fie cît mai mică, dacă se poate zero! Asta face şi Preşedintele României! Cam tot ceea ce se poate face ca să nu se poată instala un nou guvern cu puteri depline la Palatul Victoria.

Odată tonul la muzică dat, toată lumea se armonizează şi cîntă frumuşel în cor, aceeaşi partitură. Toate partidele fostei coaliţii de guvernare s-au pus de acord...să nu fie de acord cu nici o soluţie politică de reconstituire a fostei formule politice şi nici să nu facă posibilă o altă ”combinaţie” cîştigătoare. PSD nu vrea cu AUR, nu de alta, dar ar pune de o majoritate care îngroapă şi ultimele vagi urme de democraţie care mai sunt vizibile, pe aici pe la noi. Desigur, PSD nu vrea nici cu PNL-ul bolojenean. Şi reciproc. UDMR vrea cu oricine dacă are majoritatea care îi include şi pe ei, adică nu vrea cu nimeni, dacă ei nu vor cu UDMR. USR nu vrea decît cu PNL-ul bolojenean şi cu nimeni altcineva. Soluţia perfectă pentru un blocaj peste care nimeni nu are cum să treacă. Cu atît mai puţin Nicuşor Dan, Preşedintele.

Bine, bine, dar cît pot să o ţină tot aşa? Ei, aici începe teritoriul fertil al ipotezelor noastre fanteziste. Iar cea mai radicală dintre ele spune că o pot ţine aşa pînă vine în caledar sorocul natural şi oficial al viitoarelor alegeri. Soluţia aceasta, deşi pare atît de puţin aderentă la ”realitate” are avantaje masive pentru toată lumea. De aceea are şanse, deloc reduse, să devină realitate. Cartoful fierbinte de pe jăratic este chiar ”guvernarea pînă la alegeri”. O perioadă plină de dificultăţi, de costuri politice masive şi inevitabile şi de şanse cît casa de a supăra electoratul. Cine vrea să ia cartoful în mînă? PSD-ul? Păi, de ce ar face-o? Nu-i mai ”productiv”, electoral vorbind, să i-l lase lui Bolojan în poală, hăt...pînă la alegerile viitoare? Să facă ăla băşici în palme, pînă i-or sări ochii din cap şi i-o veni acru de ”guvernare”! Şi cu bonus, căci în tot acest timp, PSD poate da vina pentru tot şi pentru toate belelele care or cădea pe capul cetăţeanului, pe Bolojan, pe PNL-ul lui şi pe USR şi, la urma urmei, pe oricine altcineva. Ei au vrut să facă bine, dar ”Monstruoasa Coaliţie” nu i-a lăsat! Să tot cînţi propagandă electorală pe coarda asta, neică! PNL-ul bolojenan şi USR se prefac că s-ar strădui să adune de o majoritate, doar ca să salveze faţa omului de la Cotroceni, altminteri scadenţele electorale sunt grele şi nota de plată de la urne, pe măsură. E mai uşor, în oglingă, să zici că ai vrut, dar nu te-a lăsat PSD-ul cel negru şi rău. AUR zice că ar vrea la guvernare, dar nu se poate ”împerechea” cu nimeni. De, ce să-i faci, nepotrivire de caracter şi doctrină! Doar n-or fi proşti să îi salveze acum pe cei de pe partea ailaltă a baricadei, cînd ăia se afundă tot mai abitir şi mai cu spor! Să cadă, nenică, pînă la fund! Şi, pe urmă să vedem, la urne!!! Acolo unde AUR s-a cocoţat deja pe reduta 40%. Peste încă un an, nici cota 50% plus nu mai pare nerealistă! În sfîrşit, atît timp cît situaţia guvernării rămîne nelămurită, omul de la Cotroceni rămîne şi el într-un fel cîştigător, în centrul atenţiei şi al aranjamentelor politice. Cele de care are nevoie că...uite acuşi, acuşi, acuşi vine şi scadenţa alegerilor pentru al doilea mandat pe care, nu-i aşa, nu are voie să-l rateze. Doar n-o fi el mai prost decît Iliescu, Băsescu sau Iohanis. Ăştia nu treceau la matematică nici de materia clasei a opta!!

Şi, uite aşa, încălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa. Desigur, cu titlul de ipoteză.... fantezistă!