English
Mare ceremonie mare la Washington. Preşedintele Chinei, Xi Jinping, se află în vizită oficială în Statele Unite. Prima după un deceniu. America lui Trump. Protocol zero cu tot dichisul, încă de la scara avionului. Covorul roşu. Preşedintele Trump şi soţia sa, Melania, jos, la scara avionului din care, abia după vreo două minute de la sosirea înalţilor oficiali americani, Xi şi Liyuan, soţia sa, au coborît de mînă, nu înainte de a privi un moment orizontul, peste capetele ”muritorilor” adunaţi jos să îi întîmpine. Au coborît cu vădită atenţie şi precauţie, nu din cauza vreunor îngrijorări privind securitatea personală, ci din cauza dificultăţilor de conjugare a vîrstei personale cu exerciţiul coborîrii scărilor. De avion, desigur. La contactul cu solul Americii, strîngeri de mînă diplomatic cordiale, dar mai degrabă reţinute, gardă militară de onoare, imnuri, drapele. Baletul diplomatic ţine trei zile: primire oficială la Casa Albă, discuţii în format restrîns în Biroul Oval, discuţii în format lărgit în sala de consiliu, cu delegaţiile oficiale, cină oficială, vizită culturală. Cum ziceam, tot dichisul. Aceasta este butaforia. Potemkiniada. Dar, în spate?
Am trei ipoteze pe care mă grăbesc să vi le împărtăşesc, începînd cu cea mai puţin realistă.
”Marea împăcare”. După ce a făcut un tămbălău planetar şi s-a repezit cu colţii fierăstraielor sancţiunilor economice în platoşa Dragonului Chinez, Trump a băgat de seamă că înainte ca ”bestia” să dea măcar semne că şi-ar fi rupt solzişorii platoşei în care este încheuat, el, atacatorul, şi-a rupt nu doar dantura naturală, ci şi cele vreo două-trei proteze de înlocuire, folosite succesiv. La fiecare măsură anunţată de la Casa Albă de Trump însuşi, menită să pedepsească şi să dărîme ”şandramaua” chinezească, China lui Xi a răspuns cu măsuri de penalizare încă şi mai usturătoare pentru economia şi interesele Statelor Unite. Fără bîlci de presă şi fără comentarii. Notele de plată pentru aventura lui Trump se adună şi se vor tot aduna ani de acum înainte. Dincolo de valorile materiale, însă, de pierderile Americii exprimate în miliarde de dolari, Trump resimte dureros şi cu o teamă care stă să se transforme în panică, preţul politic. Cei mai mulţi americani nu cred că ”războiul economico-politic al lui Trump împotriva Chinei” a avut vreun sens, că ar fi adus avantaje Americii sau că va fi lipsit de drastice consecinţe negative şi în viitor. Iar, ceea ce cred americanii despre economie este cel mai important lucru, criteriu, în oricare alegeri. Se exprimă direct, frust şi nemilos la urne. Cele pregătite pentru începtul lui noiembrie. Iar miza e uriaşă: Congresul plus o treime din locurile din Senat. Dacă mişcarea masivă de opinie anti-Trump şi anti-maga se va transforma în ”valul albastru” revărsat peste America, atunci Trump poate contempla nu doar ieşirea definitivă din politica americană, pe uşa din dos şi de-a berbeleacul pe scări, ci şi intrarea pe uşa din faţă în viaţa carcerală. La puşcărie! Desigur, americanii, care sunt atît de sensibili şi de atenţi cu simbolurile lor, inclusiv cele politice (”Preşedintele” este unul dintre acestea), nu îl vor lăsa, probabil, să ajungă chiar pînă acolo. Dar, măcar pînă în prag... se prea poate. Acum, cu Xi răsfăţat în puful protocolului de gradul zero şi înconjutat de o sumedenie de gesturi de bunăvoinţă, Trump speră disperat că i-ar putea convinge pe americani, înainte ca ei să meargă la vot, că ”este cel mai mare preşedinte-diplomat pe care America l-a avut şi îl va mai avea vreodată”. Cine ştie, poate unii îl mai iartă. La urne, în noiembrie, orice vot contează! Din punctul de vedere al lui Trump, spectacolul diplomatic Xi Jinping îi vizează nu pe chinezi, ci pe americanii care vor merge la urne peste o lună şi cîteva zile. Dar, din perspectiva lui Xi? China şi liderii săi nici nu se tem şi nici nu vor neapărat să evite o confruntare ”pe toate fronturile” cu Statele Unite. Mai ales dacă ”oştile Americii” sunt conduse de un clown ridicol, ca Trump, care habar nu are de principiile lui Sun Tze şi de orice altceva care ţine de ştiinţa confruntărilor decisive şi a războiului. China doreşte, însă, ca această confruntare să fie disimulată, să nu fie neapărat la vedere pentru lumea întreagă şi, mai ales, să nu reiasă din narativ că Marele Dragon a făcut altceva decît să se apere în limitele celei mai stricte reţineri. Dacă Trump vrea să revină la linia politică a cooperării dintre Statele Unite şi China, Xi îi va întinde mîna generos. Dacă nu, viitoarele mutări sunt deja pregătite la Beijing pentru cel puţin 50 de ani de acum înainte. În faza preliminară, respectiv pentru 100-200 de ani, în etapele ulterioare.
”Am convenit, de comun acord, că nu ne putem pune de acord” (We agree to disagree!). Situaţia clasică în care fiecare parte la o confruntare, într-un joc de sumă nulă, crede cu convingere că are resurse să cîştige partida, de aceea nu face nici un fel de concesii adversarului, dar în care, în mod vădit, una dintre părţi se înşeală amarnic! Cine între Trump şi Xi este păcălitul şi cine păcălitorul, vă las pe dumneavoastră să speculaţi.
Adîncirea crevaselor şi precipitarea deznodămîntului final. Confruntarea dintre China şi Statele Unite pentru poziţia dominantă în sistemul internaţional şi, mai ales, pentru organizarea următoarei ”ordini globale” nu mai poate fi nici amînată, nici evitată. Traiectoriile istorice ale celor doi mari actori, superputeri economice, politice şi militare din lumea de azi sunt clar divergente. Una coboară, alta urcă. De regulă, istoria ne spune că punctul de intersecţie, înainte de precipitarea divergenţei totale, este marcat de un decisiv conflict armat direct. Unul care decide învinsul şi învingătorul, definitiv, în văzul lumii. Nu sunt sigur că acest punct din schema ”creşterii şi decăderii imperiilor” este obligatoriu sau că nu poate fi evitat în condiţiile lumii de azi şi de mîine... dimineaţă.
Cum ziceam... simple ipoteze!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 10:05)
Trump si America au inteles ca in afara de China si Rusia, nicio tara nu are importanta in lume. Nicio tara nu are importanta economica si mai ales militara in afara de China si Rusia. Toate intentiile SUA, in Vietnam, Coreea, Afganistan, Siria,......, si acum in Iran, au fost si sunt zadarnicite de cele doua mari puteri fara de care nimic in lume nu se poate schimba. Si Trump si SUA stiu.
Numai tampitii care au condus si conduc Romania nu inteleg puterea actuala si viitoare a...
1.1. tu esti singurul care intelege (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 14:38)
tu esti sigur de orice ,doar un tampit poate fi sigur de ceva.ce indrugi tu acolo rusnacule,este tocmai blocada comunismului (pe care idolii tai criminalii chineji si corcitii mongoli il raspandeau in lume) a inceput in Indochina si scoaterea Frantei din zona,la fel au procedat si in Africa. in siria rusii au primit un sut in fund nu SUA
1.2. ghertoiule (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 14:41)
faci umbra pamantului degeaba. blocarea stramtoarii ormuz a dus la prabusirea exporturilor galbejitilor,foloseau smechereala prin emirate.arabia saudita se credea buricul pamkantului acum doi trei ani alaturi de rusi si chinezi, acum a venit in patru labe la Paris pentru ca au ajuns la iepoca gamilelor,Franta trimite trupe ,echipamente militare daca este nevoie avioane de ultima generatie pentru a apara arabia saudita de rebelii inarmati de chinezi.
1.3. pt 1 unde minte nu e nici... (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 14:43)
nu cere. corcitura chinezo-mongola ponta tu esti? la mintea ta mai pui 25 de bani si cumperi o hartie igienica.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 12:10)
Si-a rupt proteza..haha.
In afaceri am vazut o gramada ca Trump care credeau ca daca il injosesc pe celalalt si ii arata "cine e seful" vor domina lumea. Dar s-a intamplat exact opusul, cei ce au stiut sa colaboreze, au prosperat, antagonistii au disparut, mai exact la prima criza, cand n-au mai avut pe nimeni alaturi. Ca in vremuri bune oricine e destept.
In US e o vorba acum, vestea buna e ca Trump va pierde alegerile, vestea proasta e ca democratii vor castiga alegerile.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 12:13)
Pt ca nu exista solutii simple, indiferent cine castiga alegerile. Boala Americii este supraindatorarea si consumul pe datorie, exact ca la noi.
Cum scoti drogatul de pe cocaina, poti sa-l omori.
China pe de alta parte are cel mai mare excedent comerical din lume, au bagat banii in investitii productive, aceeasi indatorare, scopuri diferite. Iar acum "liderul US" incearca sa-i copieze, dar nu prea ii iese. Nu mai esti lider cand ii copiezi pe altii.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 12:14)
PS Razboi China-US deja este, prin proxi.
3. Refacerea Imperiului
(mesaj trimis de esop în data de 25.09.2026, 13:26)
Marele perdant este Rusia care in loc sa vina linga europeni si sa creeze o imensa putere s-a grabit si s-a atasat lui XI care acum îl lasa in urmă si preia nonsalant prietenia cu Trump .Putin si rachetele lui, care sfideaza legile fizicii, s-au impotmolit in Ucraina .Tirziu Putin a inteles cum a fost pacalit de cel cindva student american numit XI. Putin intelege deja imensa gafă facută .Nu a reusit decit un singur lucru si acela se poate numi refacerea...
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 13:27)
Imperiului European si inarmarea totala a nemtilor o data ce „ neamtul ” Trump a preluat jocul politic .Rusia nu a iesit intarită din razboi .Putin a fost fraierit de XI care i-a oferit iluzia măretiei .Inca nu este prea tirziu .Zelenski si Putin pot reveni la realitate .Putin a inteles cum Zelenski nu poate fi invins de nimeni .Sutele de miliarde de euro si dolari care i-au fost oferite de SUA si UE il pot face pe Zelenski sa poarte o suta de ani razboaie asa cum ne...
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 13:27)
zicea recent M.le Pen .Sa speram ca lui Zelenski nu i se va nazari sa vrea si sa ocupe el intreaga Europa.In cazul nostru asta poate fi marea ingrijorare daca tradăm democratia .
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 15:46)
Mijloacele de penalizare la care face referire textul – acele măsuri chinezești tăioase care au lăsat Casa Albă fără „proteze” – își găsesc acoperire tocmai în deciziile luate la summiturile BRICS: de la de-dolarizare și comerț în monede naționale, până la securizarea lanțurilor de aprovizionare independente de tehnologia sau bancherii americani.
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 15:56)
Sa speram ca vor coopera iar razboaiele de orice natura sa ramana amintire.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 15:47)
Xi își permite să fie generos sau distant la Washington tocmai pentru că spatele îi este asigurat de o coaliție globală care clădește o ordine paralelă.A treia ipoteză din text – adâncirea crevaselor și precipituarea deznodământului final pentru ordinea globală – își găsește materializarea perfectă în deciziile luate la New Delhi.
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 15:49)
Summiturile BRICS reprezintă exact vehiculul prin care China și partenerii săi sporesc presiunea pentru reformarea instituțiilor internaționale (FMI, Banca Mondială, ONU) pe care SUA le-au dominat istoric.Confruntarea nu mai este doar un duel personal sau diplomatic între doi președinți pe scările avionului, ci o competiție sistemică între un pol american în defensivă
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 15:50)
(afectat de ciclicitatea electorală și populism) și un pol asiatic-multilateral care își cronometrează pașii pe o durată de zeci de ani, conform lui Sun Tzu.Spectacolul de la Washington este doar vitrina (potemkiniada) destinată electoratului american, în timp ce fabrica noii ordini mondiale funcționează la turații maxime în cadrul platformelor multilaterale precum BRICS
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 15:51)
Între Casa Albă și New Delhi se joacă aceeași partidă de șah: una pe termen scurt, electorală și plină de ticuri nervoase; cealaltă pe termen lung, rece și implacabilă.
Cum credeți că va reuși America să gestioneze această dublă presiune – declinul coeziunii interne la urne și ascensiunea unui pol alternativ coagulat în jurul Chinei și al summiturilor BRICS?
5.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 16:02)
Un element cheie pentru America în această ecuație este India. New Delhi nu dorește să se subordoneze nici Washingtonului, dar nici să devină un satelit al Beijingului, practicând o diplomăție a echilibrelor subtile (multi-aliniere).
5.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 16:03)
America mizează pe faptul că rivalitatea structurală sino-indiană din Asia va limita întotdeauna gradul de coeziune anti-occidentală pe care Beijingul încearcă să îl imprime blocului BRICS.
5.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 16:06)
În timp ce Washingtonul se confruntă cu polarizarea electorală, iar New Delhi sau Beijingul joacă o partidă rece pe termen lung cu un stat puternic centralizat, Europa suferă de o criză de viteză decizională.Cu 27 de state membre care au adesea interese naționale divergente (de exemplu, relația Germaniei cu China versus abordarea mai contondentă a statelor din Europa Centrală și de Est sau a...
5.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 16:07)
Rapoartele economice recente (precum cele ale OCDE sau celebrul raport Draghi privind competitivitatea Europei) arată că UE pierde teren în cursa productivității și a inovației (în special în inteligență artificială și tranziție verde) în fața SUA și a economiilor emergente din Asia.
5.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.09.2026, 16:09)
Singura șansă a Europei de a deveni un pol autonom real este să își consolideze suveranitatea tehnologică, să își unifice piețele de capital și să vorbească cu o singură voce, devenind un partener egal pentru SUA și un interlocutor ferm pentru noul pol asiatic, în loc să fie doar un satelit al Washingtonului.