Jocul perfid al teroriştilor Hamas

Mişcarea teroristă Hamas are o componentă internă, care a acţionat şi acţionează, deşi în prezent cu forţe mult diminuate, în Fâşia Gaza, şi o importantă componentă externă, pe care o regăsim nu numai într-o serie întreagă de state arabe, care le acordă asistenţă mai mult sau mai puţin discretă teroriştilor, ci şi în state occidentale, unde şi-au stabilit o multitudine de enclave şi canale de comunicaţii. Din această perspectivă, putem încerca să analizăm în mod corect procesul de pace iniţiat de Donald Trump în Gaza şi să încercăm să anticipăm modul în care va negocia Hamas în zilele următoare şi rezultatul final.

Nimeni de pe faţa pământului nu poate, în acest moment, pune mâna în foc şi anticipa modul în care, în cele din urmă, vor fi îndeplinite condiţiile ultimative ale liderului de la Casa Albă, care a pus realmente piciorul în prag în viesparul sau şerpăria - cum vreţi să o numiţi - existentă în Fâşia Gaza, spaţiul în care armata israeliană a decis să pună definitiv capăt influenţei Hamas.

Ceea ce putem anticipa, cu speranţa că nu greşim prea mult, este că, după aceşti ani de război, în care numărul victimelor colaterale din rândul palestinienilor a fost uriaş şi, de asemenea, amploarea pagubelor materiale, o primă şi importantă condiţie din planul ultimativ al lui Donald Trump va fi îndeplinită. Ea se referă la predarea către autorităţile israeliene a tuturor ostaticilor vii sau morţi şi, în contrapartidă, ulterior - respectiv în următoarele câteva zile - predarea către formaţiunile Hamas a celor aproape 2000 de prizonieri deţinuţi în penitenciarele din Israel, unii dintre aceştia fiind condamnaţi pe viaţă pentru activităţi teroriste extrem de grave, iar alţii cu pedepse mai mici pentru complicitate cu organizaţia Hamas. Va fi un pas important, dar totuşi un simplu pas.

Instaurarea unei păci de durată în Fâşia Gaza, declanşarea unor vaste, rapide şi extrem de costisitoare operaţiuni de reconstrucţie şi de refacere a unui habitat cât de cât normal presupune nu numai cheltuieli exorbitante, ci şi - sau, în primul rând - un efort uriaş făcut de toate părţile: de tabăra israeliană, de populaţia palestiniană din Fâşia Gaza, care a suferit în mod direct enorm de pe urma acestui război, de populaţia palestiniană din Cisiordania şi din Israel, precum şi de către comunităţile palestiniene din întreaga lume, unde marea problemă rămâne faptul că, în interiorul acestora, continuă să fie disimulate celule ale organizaţiei teroriste Hamas.

Nimeni nu-şi poate face prea mari iluzii. Nimeni nu-şi poate, realist vorbind, imagina că, odată cu instaurarea păcii în Fâşia Gaza, sub controlul provizoriu al unui comitet internaţional condus de Donald Trump şi apoi sub controlul Autorităţii Palestiniene, situaţia se va calma şi se va stabiliza într-o perioadă previzibilă de timp. Războiul din provincia Gaza a generat răni adânci, resentimente profunde, precum şi dorinţa de răzbunare, la fel cum sângerosul atac terorist declanşat de Hamas în Israel, şi care a stat la baza acestui război, a generat, în rândul populaţiei israeliene din zonă, dar şi al israelienilor din lumea întreagă, suferinţă şi resentimente. Tuturor acestor efecte nu li se poate pune capac pur şi simplu printr-un plan de pace, indiferent cât de oportun şi de necesar este acesta şi indiferent cum va putea fi, în cele din urmă, materializat.

Dacă putem anticipa ce se întâmplă cu ostaticii dintr-o tabără şi din cealaltă, pentru moment este imposibil de prevăzut dacă luptătorii Hamas din Fâşia Gaza se vor conforma condiţiei de a-şi preda întreg armamentul, admiţând astfel să se autodezarmeze după decenii în care nu au făcut altceva decât să se echipeze şi să se antreneze pentru a purta un război nimicitor împotriva poporului evreu. Şi, admiţând că o vor face, rămâne de văzut în ce măsură programul va fi respectat integral sau doar va fi simulat. Aceasta, în ceea ce îi priveşte pe supravieţuitorii Hamas din Fâşia Gaza.

Dar ce se întâmplă cu nenumăratele celule şi organizaţii Hamas care acţionează în lumea întreagă şi care sunt înarmate până în dinţi? Vor ceda acestea? Cred că nici nu se pune problema, nici în cele mai optimiste scenarii, ca teroriştii Hamas din întreaga lume să-şi predea armamentul şi să renunţe la luptă. După cum se poate observa, chiar şi cei din Fâşia Gaza au mari ezitări în a accepta această condiţie. Atrag atenţia că, în bună măsură, asemenea ezitări sunt generate de sponsorii din lumea întreagă ai luptătorilor Hamas. Aceşti sponsori sunt statali - mai pe faţă, cum ar fi Iranul - sau mai disimulaţi, cum ar fi unele state arabe, China sau Federaţia Rusă, dar şi non-statali: organizaţii din lumea întreagă ale comunităţilor arabe, inclusiv din proximitatea unor centre religioase.

Pacea din Fâşia Gaza va fi o floare rară, care însă are şansa, sub o puternică presiune americană, de a înflori. Pacea la nivel global între israelieni şi organizaţiile radicale palestiniene, inclusiv cele aparţinând Hamas, reprezintă o floare imposibilă, care, cel puţin pentru moment, nu are nicio şansă de a răsări.