LAPAR: 2025 - un an de secetă cu efecte catastrofale pentru mulţi fermieri

O vestă bună a venit de la ministrul Agriculturii, Florin Barbu, care a anunţat printr-o postare pe Facebook că fermierii români au realizat o producţie de 19,3 milioane de tone de cereale (grâu, secară, ovăz, orz) şi rapiţă, din care 2,5 milioane de tone reprezintă rapiţa. Furat de entuziam, ministrul a ţinut să sublinieze că: „Producţii record la culturile de toamnă obţinute de fermierii noştri! Acesta este rezultatul sprijinului corect acordat fermierilor”.

Sigur, merită pe deplin felicitări fermierii noştri care, trudind zi lumina şi sub soarele dogoritor al verii, au reuşit încă odată să asigure ţării aceste producţii agricole.

Cum arată însă faţa dezastrului, despre care ministrul Agriculturii nu vorbeşte?

Culturile de porumb şi floarea soarelui sunt distruse chiar şi în proporţii care ajung la 80-90% în judeţele din sudul ţării. Mulţi fermieri care s-au încăpăţânat să înfiinteze aceste culturi şi anul acesta, după dezastrul pe care l-au contabilizat în ultimii 4 ani tot din cauza secetei, au ajuns într-o situaţie şi mai grea. Anul trecut, peste 2 milioane de hectare cultivate cu porumb şi floarea-soarelui au fost afectate de secetă. Anul acesta, din datele LAPAR situaţia va fi si mai gravă.

Fermierii au început să spună că vor renunţa la aceste culturi care sunt tot mai afectate de secetă, iar pentru ei asta înseamnă pierderi. Statul va acorda, cu siguranţă, despăgubiri pentru culturile lovite de secetă, dar ele nu vor acoperi nici măcar costurile de înfiinţare. De notat este şi faptul că 3% din subvenţia APIA acordată sectorului agricol a fost oprită la bugetul statului pentru despăgubiri de secetă. Statistic avem în fiecare an peste 7,2 milioane de hectare de teren agricol supuse secetei, datele fiind colectate din 1950 până în 1997 când România mai avea cercetare agricolă.

România depinde prea mult de capriciile vremii când vine vorba despre agricultură. Avem o suprafaţă acoperită de instalaţii de irigat reabilitată de 1,6 milioane de hectare, din cele 3,2 milioane pe care le-am avut în 1990. Din cele 1,6 milioane de hectare se irigă într-un an circa 500.000 de hectare, din cele 1 milion de hectare con-tractate de fermieri, conform datelor ANIF. Mult prea puţin, dacă avem în vedere că suprafaţa arabilă a ţării este de circa 9,7 milioane de hectare. Sistemul de irigaţii, care a fost proiectat înainte de anii1980, era prevazut cu lacuri de acumulare cu o capacitate foarte mare pentru a putea deservii şi alte scopuri: protecţie împotriva inundaţiilor, dezvoltarea pisciculturii si dezvoltarea sistemelor hidroenergetice.

Cu siguranţă lucrurile ar fi arătat astăzi mult mai bine dacă am fi reuşit să irigăm mai mult. În lipsa irigaţiilor, profiturile multor fermieri au dispărut sub dogoarea soarelui.

După cum am atras atenţia în repetate rânduri, sprijinul fermierilor nu se rezumă doar la cel subliniat de ministrul Agriculturii. Pe lângă subvenţii, care ar trebui să fie comparabile cu cele primite de fermierii din Occident, ei au nevoie de o piaţă corectă. Nu poţi rezista de la an la an în condiţiile în care inputurile se scumpesc de două, trei ori, iar preţul de vânzare al producţiei stagnează sau chiar scade, cum s-a întâmplat în anumite perioade, anul acesta la grâu.

Rezultatul acestei politici dezastruase, care ignoră criteriile de performanţă în alocarea subvenţiilor, este că mulţi fermieri renunţă la afaceri, în timp ce alţii îşi cer insolvenţa şi falimentul.

Raportul BNR asupra stabilităţii financiare din iunie 2025 subliniază că numărul firmelor agricole insuficient capitalizate este în creştere, iar datoriile sectorului au ajuns în iunie 2024 cu 27% mai mari faţă de aceeaşi lună a anului anterior.

Anul trecut, 123 de companii agricole au ajuns în instanţă cu dosare de insolvenţă, iar aproape jumătate dintre cele ale căror cereri au fost admise au intrat direct în faliment.

Anul acesta situaţia ar putea deveni şi mai gravă, datele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului aratând că în primele nouă luni ale anului aproape 100 de companii au intrat în insolvenţă, iar ceva mai mult de jumătate au intrat în faliment.

Nicu Vasile, preşedintele Ligii Asociaţiei Producătorilor Agricoli:

"Anul agricol s-a încheiat, iar astăzi suntem la ora bilanţului. Să evidenţiem părţile bune, adică producţiile record la cereale şi rapiţă şi să le mulţumim fermierilor care au muncit pentru obţinerea lor, dar la fel de important, din punctul de vedere al LAPAR, este să găsim soluţii pentru ceea ce nu merge. Iar aceste soluţii pot fi găsite doar printr-un dialog deschis şi sincer bazat pe analiza cifrelor, a realizărilor sectorului agricol şi dezvoltarea de planuri corecte pentru noul an agricol între partea guvernamentală şi asociaţiile fermierilor. Ar fi momentul să discutăm serios şi despre rolul pe care trebuie să-l joace cercetarea agricolă românească în noile condiţii climatice după ce foarte mulţi ani de zile am ingnorat-o. Din păcate însă, Ministerul Agriculturii doar mimează acest dialog de ani de zile, iar cei care plătesc sunt fermierii şi consumatorii români, dovada fiind importurile de produse agro-alimentare tot mai mari şi scumpirea cosului zilnic al consumatorului care duce la o scădere accentuate a nivelului de trai al populaţiei”.