Medvedev ironizează mutarea submarinelor nucleare americane lângă Rusia

Situaţia legată de submarinele nucleare ale Washingtonului aminteşte de zicala despre o pisică neagră într-o cameră întunecată, a declarat vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, după ce preşedintele SUA Donald Trump a afirmat că a ordonat ca două submarine nucleare să fie poziţionate strategic în apropierea Rusiei, ca răspuns la ceea ce a considerat a fi remarci agresive din partea lui Medvedev, pe care l-a decris ca ”o persoană stupidă”.

„[Preşedintele SUA] Donald Trump vorbeşte din nou despre submarinele pe care le-a mutat «lângă coasta Rusiei», de data aceasta subliniind că sunt «complet» nedetectabile”, a scris Medvedev pe reţeaua de mesagerie naţională rusă Max, relatează TASS.

„Este greu să găseşti o pisică neagră într-o cameră întunecată, mai ales dacă nu există nicio pisică”, a adăugat Medvedev.

Preşedintele Donald Trump le-a vorbit marţi generalilor şi amiralilor cu funcţii de conducere în armata americană despre momentul în care, luna trecută, a ordonat ca două submarine nucleare să fie poziţionate strategic în apropierea Rusiei, ca răspuns la ceea ce a considerat a fi remarci agresive din partea lui Dmitri Medvedev, fost preşedinte al ţării şi actual vicepreşedinte al Consiliului de Securitate.

„A fost într-adevăr o persoană stupidă ... a menţionat cuvântul nuclear”, a spus el, precizând ulterior: „Eu îl numesc cuvântul cu N. Există 2 cuvinte cu N şi nu poţi folosi niciunul dintre ele”.

Opinia Cititorului ( 5 )

1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 01.10.2025, 08:58)
„Este greu să găseşti o pisică neagră într-o cameră întunecată, mai ales dacă nu există nicio pisică”...la mujici este usor sa descoperi "pisicile negre"...sunt insotite de un remorcher si scot fum...ho,ho,ho:-)
1. 1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 01.10.2025, 11:13)
  Pe rand se citeaza toti betivi rusii, cuvantul lor valorand exact 0:
  Medvedev, Lavrov si Zaharova.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 01.10.2025, 09:19)
Medvedev n-a auzit mesajul lui Hegseth, ministrul de razboi: Pt toti dusmanii nostri FAFO!
Adica, am cautat si eu sa vad ce inseamna, fuck around and find out! traducerea in romana e dificila dar un fel de joaca-te si vei afla.
Conducerea actuala a US e nazi, extrema dreapta, "toata lumea trebuie sa fie uniforma". "Nici o mila trebuie sa fim fara mila cand atacam pe cineva."
Medvedev/putin cred ca au de-a face tot cu Biden, "sa respectam regulile", "sa nu escaladam" pfff, aia s-a dus.
fafo, mf's.
3. fără titlu
(mesaj trimis de RS în data de 01.10.2025, 14:12)
Diplomația culturală și necesitatea unei schimbări de paradigmă în relațiile internaționale
1. Introducere
Problematica păcii a constituit, încă din epoca modernității timpurii, una dintre temele centrale ale reflecției filosofico-politice. De la Immanuel Kant, care în Zum ewigen Frieden afirma că pacea nu este un simplu armistițiu conjunctural, ci o „ordine a rațiunii practice”¹, până la gânditori contemporani preocupați de globalizare și multipolaritate, se conturează constant ideea că pacea nu poate fi obținută exclusiv prin instrumente politice clasice.
Discursul politic, ca expresie a intereselor conjuncturale, se dovedește insuficient. În consecință, se impune dezvoltarea unei diplomații culturale care să depășească nivelul formal al schimburilor protocolare și să devină fundamentul unei noi paradigme de cooperare între civilizații.
2. Limitele discursului politic și emergența diplomației culturale
Discursurile și tratatele oficiale au o eficiență limitată, întrucât sunt supuse presiunilor strategice și logicei intereselor de putere. După cum observa Toynbee, supraviețuirea civilizațiilor nu s-a datorat niciodată exclusiv forței militare, ci capacității lor de a asimila și integra elemente culturale externe².
În acest sens, cultura – fie ea artistică, filosofică sau spirituală – oferă un teren de dialog mai stabil decât retorica geopolitică. Afinitățile culturale ale liderilor politici (precum aprecierea muzicii clasice de către președintele Federației Ruse) pot constitui puncte de contact simbolice, capabile să faciliteze comunicarea acolo unde raționalitatea strategică eșuează.
3. Politica ca expresie a culturii
Martin Heidegger sublinia că „esența politicii este cultura”³, ceea ce sugerează că orice formă de politică reflectă un orizont cultural dominant. Din această perspectivă, politica agresivă și expansionistă nu este decât expresia unei culturi dominate de paradigma competiției și a dominației.
Uniunea Europeană, concepută de la bun început ca putere soft, reprezintă o construcție eminamente culturală, bazată pe ideea de reconciliere prin valori comune. Asocierea acesteia cu India – civilizație marcată de principiul ahimsa formulat de Gandhi? – ar putea constitui fundamentul unei alianțe culturale capabile să genereze un nou tip de ordine globală.
Karl Jaspers atrăgea atenția, în Die Schuldfrage, asupra responsabilității etice a popoarelor și liderilor pentru viitorul comun al umanității?. Astfel, cooperarea culturală nu trebuie privită ca opțiune secundară, ci ca datorie morală și istorică.
4. Necesitatea unei schimbări paradigmatice
Modernitatea a privilegiat paradigma materialismului științific, reducând realitatea la dimensiunea empirică și cuantificabilă. Totuși, atât tradițiile orientale (în special filosofia Vedantică și gândirea lui Sri Aurobindo?), cât și anumite orientări occidentale (de la fenomenologia lui Husserl până la hermeneutica sacrului elaborată de Eliade?), converg asupra ideii că existența include o dimensiune invizibilă, legată de conștiință.
Pacea, în această viziune, nu este simpla absență a conflictului, ci rezultatul unei armonii a conștiințelor colective, construită prin educație, dialog și creație culturală comună. În acest sens, diplomația culturală nu este doar un instrument tehnic al politicii externe, ci fundamentul unei schimbări paradigmatice în relațiile internaționale.
5. Concluzii
Diplomația culturală, înțeleasă ca fundament și nu ca ornament, reprezintă condiția sine qua non a unei păci durabile. O alianță bazată pe valori culturale între Europa, Rusia, India și China ar putea reconfigura arhitectura globală pe baze non-militare.
În locul „armelor letale”, umanitatea are nevoie de arme spirituale: arta, filosofia, dialogul intercultural. După cum afirma Gandhi, „pacea nu este o cale; pacea este calea”?.
Bibliografie
1.Kant, Immanuel. Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf. Königsberg, 1795.
2.Toynbee, Arnold. A Study of History. Oxford: Oxford University Press, 1946.
3.Heidegger, Martin. Unterwegs zur Sprache. Neske Verlag, 1959.
4.Gandhi, Mahatma. Collected Works of Mahatma Gandhi. New Delhi: Publications Division, 1958–1994.
5.Jaspers, Karl. Die Schuldfrage. Heidelberg: Lambert Schneider, 1946.
6.Aurobindo, Sri. The Life Divine. Pondicherry: Arya Publishing, 1939.
7.Eliade, Mircea. Le Sacré et le Profane. Paris: Gallimard, 1957.
8.Gandhi, Mahatma. All Men Are Brothers. Ahmedabad: Navajivan Publishing, 1958.
4. N de la Natarau
(mesaj trimis de rusofobul în data de 02.10.2025, 04:05)
Ce aveți cu bietul bețivan Medvedev?
Dacă rușii n-au văzut sau detectat submarinele americane pe lângă coastele Rusiei, înseamnă că ele nu au fost acolo și Trump bate câmpii...că doar rușii sunt cu 25 de ani în fața tuturor "la văzut și detectat submarinele americane".