Metalurgia, sub asediul preţurilor materiilor prime şi al măsurilor fiscale

Reporter: Unde se află România pe harta industrială a Europei şi care sunt avantajele şi provocările pe care le avem în calitate de producător local?

Ion Luca: România se află într-un punct de inflexiune pe harta industrială a Europei. Politica economică „verde” pe care Uniunea Europeană o va accelera în următorii ani va aduce inevitabil o contracţie a activităţii industriale tradiţionale în viitorul apropiat, inclusiv la nivel naţional. Această tranziţie forţată va determina antreprenorii să caute soluţii creative pentru adaptare şi dezvoltare - ceea ce reprezintă în egală măsură o provocare şi o oportunitate. De multe ori, în context de criză sau constrângere, se nasc soluţii durabile care susţin ulterior o creştere accelerată, calitativă şi cantitativă.

În ceea ce priveşte statutul de producător, acesta vine cu o complexitate semnificativ mai mare faţă de poziţia de trader, pe care o deţineam anterior. Suntem obligaţi să gândim strategic pe termen lung, să planificăm investiţii semnificative, să analizăm riscuri greu de anticipat şi să integrăm în deciziile noastre un set vast de variabile - de la reglementări fiscale, la riscuri climatice şi geopolitice. Deşi provocările sunt majore, beneficiile pe termen lung sunt pe măsură: autonomie operaţională, know-how intern valoros şi un avantaj competitiv sustenabil.

Reporter: În ce măsură resimte Lio Metal impactul contextului economic global şi naţional actual (inflaţie, rate ale dobânzii, încetinire economică, noi măsuri fiscale etc.)? Cum vă ajustaţi strategia de business în faţa acestor provocări macroeconomice?

Ion Luca: Lio Metal, ca orice companie activă într-un ecosistem globalizat, resimte din plin efectele macroeconomice actuale. Nimeni nu reuşeşte să opereze într-un mediu izolat - fiecare decizie, fie ea locală sau internaţională, generează efecte în lanţ.

Pentru a contracara inflaţia, am ajustat marjele comerciale, dar am pus un accent sporit pe creşterea calităţii serviciilor, astfel încât clientul să perceapă o valoare reală adăugată. În faţa încetinirii economice, am extins gama dimensională a produselor noastre şi am promovat mai activ liniile de produse cu cerere constantă, precum ţeava sudată zincată şi neagră.

În ceea ce priveşte noile măsuri fiscale, acestea sunt tratate cu seriozitate. Le implementăm în termen, ne adaptăm cash-flow-ul şi ajustăm politicile comerciale - atât pe partea de aprovizionare, cât şi pe cea de vânzare - pentru a menţine echilibrul financiar al companiei.

Reporter: Fiind o companie din industria metalurgică, sunteţi direct influenţaţi de preţul materiilor prime. Cum gestionaţi volatilitatea preţurilor metalelor?

Ion Luca: Volatilitatea preţurilor materiilor prime este una dintre cele mai mari provocări ale sectorului nostru. În cazul Lio Metal, costul materiei prime reprezintă între 63% şi 88% din valoarea produsului final. Aşadar, orice fluctuaţie are un impact direct asupra marjelor noastre de profit.

În ultimii doi ani, volatilitatea a fost uşor mai redusă comparativ cu perioada 2020-2022, ceea ce ne-a permis o planificare mai clară şi o mai bună protecţie a profitabilităţii. Totuşi, din 2024 ne confruntăm cu o dificultate suplimentară: funcţionarea neregulată a combinatului Liberty Galaţi, care anterior acoperea aproximativ 60% din necesarul nostru de materie primă.

În prezent, am fost nevoiţi să ne diversificăm sursele, apelând la furnizori din alte state UE şi din afara continentului. Este o soluţie de moment, dar lucrăm activ la construirea unor relaţii comerciale stabile, pe termen lung, cu aceşti noi parteneri.

Reporter: Ce tendinţe observaţi în cererea pentru produsele şi serviciile Lio Metal? Există sectoare industriale specifice care generează o cerere mai mare sau, dimpotrivă, se confruntă cu o scădere, şi cum răspundeţi acestor schimbări?

Ion Luca: În prima jumătate a anului 2025, cererea pentru produsele noastre a înregistrat o uşoară creştere, dar începând cu luna iulie observăm o scădere treptată, săptămână de săptămână. Este o tendinţă recurentă în perioada verii, asociată cu sezonalitatea pieţei: concedii, temperaturi ridicate, stocuri deja constituite de clienţi şi, nu în ultimul rând, incertitudinea economică generalizată.

Cele două mari sectoare generatoare de cerere - industria auto şi construcţiile - traversează o perioadă de contracţie. Cu toate acestea, având în vedere că Lio Metal deţine o cotă de piaţă relativ mică în aceste domenii, avem încă spaţiu de creştere şi posibilitatea de a atrage clienţi noi chiar şi într-un context economic defavorabil.

Reporter: Industria metalurgică este un mare consumator de energie. Cum au afectat costurile crescute ale energiei electrice şi gazelor naturale profitabilitatea Lio Metal şi ce măsuri aţi luat pentru optimizarea consumului energetic?

Ion Luca: Cu toate că industria metalurgică este, într-adevăr, un mare consumator de energie, modelul nostru de producţie - bazat pe prelucrare la rece - ne poziţionează ca un consumator energetic mediu, spre deosebire de marile combinate siderurgice. În cazul nostru, doar procesul de sudură prin inducţie presupune topirea parţială a metalului, în rest lucrăm cu deformare plastică, mecanică.

Astfel, energia are o pondere medie de 5% în costul total al produsului, ceea ce ne-a permis să absorbim creşterea tarifelor fără efecte majore asupra profitabilităţii. Chiar şi în acest context, am modernizat liniile mai vechi, înlocuind sistemele de acţionare cu motoare cu componente electrice mai eficiente.

Pe termen scurt, avem în plan instalarea unei centrale fotovoltaice de 600 kW, proiect ce va contribui semnificativ la reducerea costurilor operaţionale şi la atingerea unor obiective de sustenabilitate.

Reporter: Recent aţi deschis o nouă fabrică. Aveţi în plan şi alte investiţii?

Ion Luca: Da, avem mai multe planuri de investiţii pe masa de lucru, însă acestea vor rămâne la statutul de idei cel puţin un an. 2026 se anunţă un an de prudenţă. De ce? Pentru că, începând cu 1 ianuarie 2026, va intra în vigoare CBAM - mecanismul european de taxare a emisiilor de carbon pentru materialele importate. Este o reglementare cu numeroase necunoscute în acest moment, ceea ce sporeşte riscul financiar al oricărei investiţii.

De aceea, în 2026 ne vom concentra pe adaptarea operaţională la acest nou sistem. Ulterior, în funcţie de clarificările legislative şi de impactul real asupra costurilor, vom decide dacă punem în aplicare ideile actuale sau dacă ajustăm strategia în funcţie de oportunităţile de moment.

Reporter: Cum apreciaţi sprijinul sau, dimpotrivă, provocările generate de politicile guvernamentale şi de mediul de afaceri din România pentru industria metalurgică? Ce propuneri aţi avea pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ/fiscal?

Ion Luca: Nu cred că putem evalua uşor politicile guvernamentale în ceea ce priveşte industria metalurgică - nici eu personal nu aş putea spune cu certitudine ce soluţii ar funcţiona pentru salvarea combinatului Liberty Galaţi, de exemplu.

Totuşi, o propunere concretă pe care aş susţine-o ar fi implementarea în România a unei politici de stimulare fiscală a investiţiilor industriale, similară cu mecanismul de „super-depreciere” adoptat recent în Germania. Aceasta ar permite companiilor să deprecieze accelerat valoarea investiţiilor în echipamente şi tehnologii, cu până la 30% anual, timp de trei ani - un real ajutor pentru modernizarea industriei.

Reporter: Care sunt previziunile Lio Metal în ceea ce priveşte cifra de afaceri, profitabilitatea şi cota de piaţă pentru anul curent şi următor? Ce factori credeţi că vor influenţa cel mai mult aceste estimări?

Ion Luca: Estimările noastre pentru 2025 sunt rezervat optimiste, având în vedere contextul economic mondial şi local. Ne dorim o creştere a volumului vânzărilor de 10-15% şi, până în present, suntem în linie cu acest obiectiv. Totuşi, nivelul preţurilor a scăzut cu peste 10% de la începutul anului, motiv pentru care cifra de afaceri totală ar putea rămâne relativ constantă faţă de 2024. Profitabilitatea va fi afectată marginal, dar va rămâne pozitivă şi sustenabilă.

Pentru 2026, însă, nu putem formula previziuni clare. Sistemul CBAM poate influenţa costurile şi preţurile de vânzare într-o manieră care va remodela complet industria. De aceea, nu vă pot da un estimat aproximativ în cifre. Această taxă, despre care nu avem multe date stabilite definitiv de la UE, poate influenţa preţul de vânzare sau costul de producţie la un produs plat de oţel chiar şi cu procente din două cifre.

Este un an care ar putea aduce reconfigurări majore, abandonuri, consolidări sau succese spectaculoase. Va fi, fără îndoială, un an de referinţă pentru toţi jucătorii activi în metalurgie.

Reporter: Mulţumesc!