Metrorex şi aventura abonamentului lunar: plăteşti şi nu eşti sigur că ai şi acces

Abonamentul Metrorex vine cu o promisiune simplă: plăteşti şi ai acces la metrou timp de o lună. În practică, însă, călătoria poate începe cu un mic test de răbdare. Cartela din carton se deteriorează, banda magnetică se dezlipeşte, aparatul refuză să o citească, iar pasagerul rămâne în faţa porţii, cu abonamentul valabil în mână şi fără posibilitatea de a trece. Problema apare după câteva zile de utilizare, când cartonul pe care este aplicată banda magnetică începe să dea semne că nu a fost proiectat tocmai pentru viaţa agitată a unui abonament de metrou. Banda se poate dezlipi, iar aparatul de acces nu mai citeşte cartela. De aici începe partea interesantă. Dacă există un agent de pază în apropiere, pasagerul poate încerca să explice situaţia. Personalul Metrorex cunoaşte problema cartelelor deteriorate, astfel că situaţia nu este neapărat o surpriză pentru cei care lucrează în staţii. Numai că agentul nu are, în realitate, dreptul să transforme o cartelă necitită într-un abonament valid doar printr-o apăsare de buton. Iar dacă la respectiva gură de metrou nu se află nimeni care să intervină (personalul comercial), călătorul rămâne pur şi simplu în faţa porţii şi trebuie să facă un ocol şi să încerce pe la celălalt capăt al peronului. Cu alte cuvinte, abonamentul este valabil, dar accesul depinde, uneori, de infrastructură şi, eventual, de prezenţa unui om care să constate problema.

• Cartela se strică, călătorul face naveta pentru ea

Există, desigur, şi soluţia oficială: schimbarea cartelei. Numai că aceasta nu se poate face la orice staţie. Călătorul trebuie să ajungă la una dintre staţiile unde operaţiunea este disponibilă şi, după toate probabilităţile, să aibă suficient timp pentru o nouă experienţă: statul la coadă, asta în cazul în care e cineva present la ghişeu. Este un mic paradox al transportului public: ai cumpărat un abonament tocmai pentru a economisi timp şi pentru a nu mai cumpăra călătorii individuale, dar dacă suportul fizic se deteriorează, poţi ajunge să consumi timp pentru a demonstra că abonamentul tău chiar este valabil.

• Varianta „premium”: cardul din plastic

Pentru cei care s-au săturat de carton există cardul din plastic, reîncărcabil. Sună mai bine. Este mai rezistent, mai modern şi, teoretic, ar trebui să scape călătorul de drama benzii magnetice care începe să se desprindă după utilizarea zilnică. Doar că nici plasticul nu este imun la sistem. Uneori şi cardul reîncărcabil se poate bloca sau poate să nu fie citit de aparatele de acces. Astfel, călătorul poate descoperi că a trecut de la problema „cartonului prost” la problema „plasticului care nu cooperează”.

• Un mic experiment de răbdare la fiecare intrare

În esenţă, problema nu este doar materialul din care este făcută cartela, ci faptul că accesul la serviciul deja plătit poate deveni dependent de funcţionarea unui suport fizic şi de disponibilitatea personalului din staţie. Rezultatul este o situaţie aproape kafkiană: Metrorex ştie că există cartele deteriorate, pasagerul ştie că are abonamentul valabil, aparatul ştie doar că nu poate citi banda magnetică, iar poarta ştie un singur lucru: nu se deschide. Pentru un serviciu de transport public folosit zilnic, un abonament lunar ar trebui să fie una dintre cele mai simple forme de acces. Poate că, în viitor, Metrorex va reuşi să găsească o soluţie prin care abonamentul să fie...utilizabil. Până atunci, călătorul are parte de un serviciu cu o caracteristică suplimentară, neanunţată în lista de beneficii: abonamentul lunar include şi un mic test de rezistenţă la nervi.