Mexicanizarea Mexicului

Acum mai bine de zece ani, Vladimir Tismăneanu introducea o expresie care a făcut carieră: "mexicanizarea României". De atunci, "sinergia faptelor" a dat dreptate politologului din Washington. România a coborât treptele corupţiei, libertatea presei a fost aproape lichidată, partidele s-au cartelizat, instituţiile statului au devenit aproape nefuncţionale, alegerile au devenit un circ, generalii din SRI au format un grup mafiot, extremismul a luat avânt şi drogurile se vând la colţul străzii. România s-a mexicanizat, într-adevăr.

Însă nici Mexicul nu a stat degeaba. Din 2012, de când Vladimit Tismăneanu îl folosea ca termen de comparaţie, situaţia din Mexic a alunecat încă şi mai mult la vale. Merită să ne analizăm puţin situaţia de acolo, fie şi pentru că aceleaşi condiţii instituţionale şi sociale există şi la noi. Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu fi ajuns încă, aici, la fundul butoiului.

Din 2018, în Mexic puterea a fost preluată de un partid "nou", Morena (Movimiento Regeneracion Nacional - Mişcarea de Regenerare Naţională"). Este doar în aparenţă un partid nou, pentru că reuneşte, de fapt, într-un fel de Front al Salvării Naţionale, traseişti de la principalele partide. Este condus de actualul Preşedinte, un anume Andres Manuel Lopez Obrador, un fel de Marcel Ciolacu al scenei politice mexicane. Înţelegeţi ce doriţi de aici şi probabil este adevărat.

De la azteci şi până în secolul 21, Mexicul nu a fost niciodată o ţară bine guvernată - pentru a mă exprima politicos. Însă ce se întâmplă de când Morena este într-o altă categorie. Predecesorii săi măcar mimau lupta cu cartelurile traficanţilor de droguri. Obrador însă a pus frână luptei cu mafioţii. De atunci, Mexicul se scaldă în sânge.

Zilele trecute YouTube mi-a propus un filmuleţ bizar. Am mai avut ocazia, în aceste pagini, să arăt ce face această "reţea de socializare". Serveşte tot felul de mizerii: manele, aşa-zise "glume cu olteni", reţete de mâncare cu ulei şi cu slănină, propagandă islamistă sau reclame chinezeşti. (Faptul că de ani de zile încerc să blochez asemenea producţii să ajungă la subsemnatul nu m-a ajutat cu nimic: primesc în continuare asemenea rebuturi). Însă chiar după standardele declasate ale lui Google (patronul lui YouTube), filmuleţul care s-a deschis în aplicaţia mea era... în fine, să vedem despre ce era vorba.

În prim-plan un individ care pare priponit de perete. Este îmbrăcat într-un fel de uniformă paramilitară. Pare bătut, în orice caz este jigărit. Şi foarte, foarte speriat. În fundal se aude o voce aspră: "Cine te-a trimis?". Amărâtul răspunde: "Cartelul X" (un cartel rival, bănuiesc). "Şi ce te-au pus să faci?" - insistă vocea. "Să îl omor pe Don Pedro" (bănuiesc că şeful cartelului care îl capturase).

Din acest moment, lucrurile au luat-o spre sud. Vocea întreabă, pe un ton sinistru: "Ai ceva de transmis familiei tale? Mamei tale?". Filmuleţul nu era nici la jumătate, însă l-am oprit. Ştiam genul de materiale pe care cartelurile pe urcau pe "reţelele de socializare". Individul urma să fie ucis într-un mod care să fie o lecţie pentru ceilalţi. Cu drujba, cu toporul, ars de viu, tăiat în bucăţi. Un şef al unui cartel şi-a decapitat un rival, apoi i-a jupuit pielea de pe faţă, pe care a cusut-o pe o minge de fotbal, cu care s-a jucat în faţa camerei.

Cred că am lămurit problema. Aici a ajuns Mexicul. Violenţa alimentată de aceste carteluri a ajuns la un nivel care face, prin comparaţie, ca Somalia sau Afganistan să pară ţări civilizate. Statul a scăpat hăţurile din mână în Mexic.

Dar măcar dacă în alte domenii ar exista ceva rezultate. Din păcate, nu am veşti bune din nici o direcţie. În Indicele Percepţiei Corupţiei (2023), Mexicul este pe un catastrofal loc 123. Greu de imaginat, dar stă mai rău decât Uzbekistan (121) sau Niger (125).

La ora la care scriu acest editorial se votează în alegerile prezidenţiale în Mexic. Rezultatul este previzibil. Va câştiga o pupilă a lui Obrador, o anume Claudia Sheinbaum. Politicienii din Mexic prezintă această "rotativă" ca un exemplu de "stabilitate". Exact ca în România. Şi tot ca în România, baza electorală a acestei forme de socialism naţionalist se găseşte în mediul rural.

Sheinebaum combină populismul cel mai conservator cu politici "woke" specifice extremei Stângi. Spre exemplu, a permis elevilor să poarte uniforma oricărui sex doresc - sunt sigur că nivelul la matematică sau la chimie a sporit ca urmare a acestei măsuri. Cât era primar al Capitalei, a scos de pe soclu o statuie a lui Cristofor Columb. Vezi Doamne, din motive de "decolonizare". Aştept cu interes să instaleze, conform acestei logici, o statuie a lui Montezuma - ultimul rege aztec, un tiran care practica antropofagia. (Nu este o glumă: o descoperire recentă, din Calpulalpan în statul Tlaxcala, arată că un grup de spanioli şi de auxiliari, capturaţi în 1520 pe când erau în drum spre capitala impiului aztec, au fost puşi în cuşti, sacrificaţi pe rând si mâncaţi).

"Vom fi iarăşi ce am fost şi încă mai mult decât atât!" - spune o vorbă a lui Iorga, tot repetată de ultra-naţionaliştii din România. Nu mă îndoiesc că treaba este posibilă. Mexicul o dovedeşte.