English
Nicuşor Dan a intrat în politică cu promisiunea că va reda cetăţenilor controlul asupra administraţiei, va desfiinţa structurile nefuncţionale şi va deschide instituţiile către participarea publică. Şapte ani mai târziu, în cadrul conferinţei de presă susţinută în 10 noiembrie la Palatul Cotroceni, preşedintele României a justificat păstrarea sistemului politic prin ameninţarea retrogradării ratingului de ţară, a explicat limitele opţiunilor democratice printr-o operaţie aritmetică, a recunoscut abandonarea promisiunii privind TVA şi a anunţat că un jurnalist incomod nu va mai putea pune întrebări la Cotroceni pe durata mandatului său. Între candidatul care voia să schimbe sistemul şi preşedintele care invocă necesitatea conservării lui se întinde o istorie a promisiunilor confruntate cu exercitarea puterii. Două articole publicate de BURSA în 2019 şi 2022 oferă reperele acestei transformări.
„Sunt aceeaşi persoană pe care oamenii au votat-o”, a declarat Nicuşor Dan în conferinţa de presă de marţi seara, organizată la Palatul Cotroceni. Afirmaţia reprezintă cheia întregii sale intervenţii, dar şi punctul de plecare al unei întrebări incomode: cât din Nicuşor Dan, militantul pentru transparenţă, participare cetăţenească şi reformă administrativă, se mai regăseşte în Nicuşor Dan, preşedintele care justifică actuala configuraţie a puterii prin imperativele stabilităţii financiare?
Răspunsul nu poate fi găsit numai în declaraţiile de aseară. Trebuie căutat şi în ceea ce spunea înainte să ajungă la putere, în felul în care a administrat municipiul Bucureşti şi în raportarea sa actuală la cetăţeni, partide, instituţii şi presă.
• Cetăţeanul, fără niciun rol în luarea deciziei politice
În septembrie 2019, într-un interviu acordat ziarului BURSA, Nicuşor Dan afirma că sectoarele Capitalei sunt nefuncţionale şi trebuie desfiinţate. Susţinea centralizarea deciziilor bugetare pentru realizarea marilor investiţii, reorganizarea administraţiei pe cartiere şi chiar unificarea Bucureştiului cu Ilfovul. Propunea auditarea serviciilor administrative şi estima că aparatul administrativ ar putea fi redus considerabil. Era discursul unui politician care considera că structurile existente trebuie judecate după utilitatea lor, nu conservate pentru că există. Administraţia trebuia reorganizată în funcţie de nevoile cetăţenilor, iar instituţiile ar fi trebuit să îşi justifice costurile prin rezultate.
În noiembrie 2026, discursul preşedintelui este dominat de o altă preocupare: păstrarea stabilităţii instituţionale, a angajamentelor financiare şi a încrederii creditorilor. Schimbarea nu reprezintă automat o contradicţie. Responsabilităţile unui candidat la primărie diferă radical de cele ale unui şef de stat. Dar diferenţa de accent este prea importantă pentru a trece neobservată.
În 2019, Nicuşor Dan cerea transformarea instituţiilor pentru a le face mai eficiente. În 2026, explică de ce riscurile transformării politice pot fi atât de mari încât anumite alternative trebuie evitate. Între cele două poziţii se află întrebarea pe care conferinţa de presă de marţi seara nu a lămurit-o: cum mai poate fi reformat statul, atunci când conservarea stabilităţii devine criteriul prioritar al guvernării?
Mai există, însă, un episod, documentat tot de BURSA, care arată că distanţa dintre promisiunea participării cetăţeneşti şi exercitarea efectivă a puterii apăruse cu mult înainte de instalarea la Cotroceni.
În iunie 2022, ziarul BURSA constata că Primăria Capitalei, condusă de Nicuşor Dan, alocase bugetării participative numai un milion de lei dintr-un buget anual de aproximativ cinci miliarde de lei. Adică 0,02% din resursele municipalităţii. Mai mult, suma fusese înjumătăţită faţă de anul precedent, iar cele patru proiecte selectate anterior nu ajunseseră încă în faza realizării. Proporţia spune mai mult decât orice declaraţie solemnă despre implicarea cetăţenilor. Din fiecare 10.000 de lei ai bugetului municipal, doar doi lei erau puşi la dispoziţia deciziei participative. Restul rămânea în mecanismele obişnuite ale administraţiei reprezentative.
Este un precedent important pentru înţelegerea conferinţei de marţi seară. Nicuşor Dan a vorbit îndelung despre constrângerile impuse de pieţele financiare, despre ceea ce nu îşi permite România şi despre limitele majorităţilor parlamentare. Mult mai puţin clar a fost locul rezervat cetăţeanului în stabilirea direcţiei ţării.
În 2022, cetăţenii puteau decide direct asupra a 0,02% din bugetul municipal. În 2026, preşedintele le explică de ce anumite opţiuni politice nu pot fi acceptate fără riscuri financiare majore. Cele două situaţii nu sunt echivalente instituţional, dar ridică aceeaşi întrebare despre raportul dintre participarea democratică şi decizia concentrată în mâinile celor care exercită puterea.
• Limita libertăţii de exprimare a unui jurnalist, trasată de Preşedintele României
Momentul cel mai revelator al conferinţei a fost însă confruntarea cu jurnalistul Ovidiu Vanghele. Întrebarea acestuia privea conduita procurorului general Cristina Chiriac şi un vot exprimat în Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în legătură cu sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru cercetarea unei presupuse ingerinţe. Era o întrebare despre funcţionarea justiţiei, despre obligaţia de abţinere în situaţii de posibil conflict de interese şi despre standardele reformei judiciare promise de preşedinte.
Nicuşor Dan nu a răspuns fondului întrebării. A invocat injurii pe care jurnalistul i le-ar fi adresat anterior şi i-a comunicat că dispusese deja interzicerea accesului său la conferinţele de presă pentru restul mandatului. Aşadar, în timp ce conduita procurorului general rămânea neclarificată, situaţia jurnalistului era deja tranşată.
Preşedintele putea contesta premisa întrebării, putea solicita documentele relevante, putea explica regulile de abţinere sau putea declara că nu dispune de informaţiile necesare. A preferat să comunice sancţiunea aplicată celui care întreba.
Mai mult, Nicuşor Dan a vorbit despre subordonaţii săi care ar fi trecut, din milă, peste interdicţia stabilită. Formularea este semnificativă. Accesul presei la o instituţie publică ajunge să fie descris ca o concesie personală, nu ca parte a mecanismului democratic de informare şi control al puterii. Palatul Cotroceni nu este proprietatea titularului funcţiei prezidenţiale. Iar acreditarea jurnaliştilor nu ar trebui să depindă de simpatia sau antipatia acestuia.
Desigur, libertatea presei nu conferă dreptul nelimitat de a insulta şi nici nu anulează regulile de comportament în instituţiile publice. Dar restrângerea accesului trebuie justificată prin criterii clare, obiective şi proporţionale. Un conflict personal, oricât de neplăcut, nu poate ţine locul unei proceduri instituţionale transparente.
• Şeful SPP, comeseanul obişnuit al lui Nicuşor Dan
Aceeaşi dificultate de a oferi explicaţii complete s-a observat în dialogul despre generalul Lucian Pahonţu, şeful Serviciului de Protecţie şi Pază, prezent la o cină la Timişoara, în toamna anului trecut, alături de preşedinte şi de alte personalităţi. Întrebat în ce calitate participase şeful SPP la respectiva întâlnire, Nicuşor Dan a minimalizat relevanţa subiectului şi a descris serviciul în principal prin atribuţiile sale de protecţie.
Prezenţa unui oficial la o masă nu constituie, în sine, dovada vreunei nereguli. Dar întrebarea despre calitatea în care participă un conducător de serviciu, specializat şi în culegerea informaţiilor, la o întâlnire cu politicieni şi reprezentanţi ai Bisericii este legitimă. Ea priveşte delimitarea atribuţiilor instituţionale de relaţiile informale ale puterii. Un preşedinte care cere încredere publică trebuie să accepte şi întrebările despre cercul său instituţional, nu numai pe cele despre adversarii politici. Mai ales că, la finalul lunii iunie 2026, Nicuşor Dan a fost surprins la masă tot cu Lucian Pahonţu şi cu europarlamentarii din partea PNL, la Bruxelles.
Imaginea care se conturează este aceea a unei preşedinţii care solicită răbdare pentru clarificarea problemelor instituţionale, dar reacţionează imediat atunci când este pusă în discuţie autoritatea titularului său.
Nicuşor Dan a intrat în viaţa publică cerând instituţiilor să dea socoteală cetăţenilor. La conferinţa de marţi, a explicat îndelung de ce cetăţenii trebuie să accepte constrângerile instituţiilor. Între cele două poziţii se află problema esenţială a exercitării puterii: cine controlează pe cine?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului