Numele ţărilor se schimbă mai des decât am putea crede

Schimbarea numelui unui stat nu este doar o chestiune de vocabular şi nici una atât de rar întâlnită pe cât s-ar putea crede. De la decolonizare şi ruperea de trecut până la redefinirea identităţii naţionale, numeroase ţări şi-au schimbat, după 1945, numele sub care erau cunoscute în lume. Cel mai recent caz este Nauru, care a revenit oficial, în această săptămână, la forma Naoero. România nu a fost ocolită de asemenea idei: în ultimii ani au existat iniţiative pentru ca ţara să se numească Dacia sau Geţia, însă acestea nu au fost suficient de solide pentru a modifica ceva.

• Nauru devine Naoero

Mica naţiune insulară din Pacificul de Sud a revenit în 2026 la denumirea Naoero, considerată de autorităţile sale forma tradiţională a numelui ţării.

Preşedintele David Adeang a prezentat schimbarea în discursul susţinut la Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 22 septembrie 2026, afirmând că ţara revine la numele şi pronunţia folosite în trecut de populaţia locală. Associated Press relatează că Adeang a descris demersul drept o reafirmare a identităţii naţionale. Potrivit unui document publicat de guvernul de la Nauru, propunerea de înlocuire a tuturor referirilor la „Nauru” cu „Naoero” urmăreşte să onoreze mai fidel moştenirea, limba şi identitatea naţională. Documentul explică faptul că forma „Nauru” s-a impus pe plan internaţional după ce numele local, Naoero, a fost adaptat de vorbitorii străini. Cazul este interesant tocmai pentru că diferenţa dintre cele două denumiri este mică. Nu este vorba despre apariţia unui stat nou, ci despre revenirea la o formă considerată de autorităţile ţării ca fiind mai apropiată de propria limbă şi identitate.

• România a fost prinsă de câteva ori de ideea schimbării numelui

România nu a rămas complet în afara acestei dorinţe de schimbare. În 2012-2013 a circulat o petiţie online prin care se cerea schimbarea numelui ţării din România în Dacia. Potrivit presei de la vremea respectivă, petiţia lansată în 2012 strânsese, până în mai 2013, puţin peste 3.000 de semnături. Demersul nu s-a transformat însă într-o schimbare constituţională a numelui statului român. Mai recent, a apărut o iniţiativă pentru schimbarea numelui României în Geţia. În 2023, o petiţie online cerea organizarea unui referendum pentru această schimbare. Pagina petiţiei îl indică drept iniţiator pe Daniel Mărgărit şi precizează că Gheorghe Funar şi Diana Iovanovici-Şoşoacă nu au fost autorii petiţiei, ci că declaraţiile lor publice l-au inspirat. Gheorghe Funar a susţinut public ideea schimbării numelui României în Geţia. În ianuarie 2026, acesta a reluat solicitarea într-un comunicat de presă, susţinând revenirea la denumirea „Geţia”.

Este importantă însă diferenţa dintre o iniţiativă publică şi una legislativă. O petiţie online sau o declaraţie politică nu modifică numele constituţional al statului. Articolul 1 din Constituţia României stabileşte că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Prin urmare, schimbarea numelui statului ar presupune modificarea Constituţiei, nu o simplă hotărâre administrativă sau schimbarea uzului diplomatic. Procedura de revizuire constituţională este prevăzută în Constituţie, iar Parlamentul României publică în mod oficial proiectele legislative şi stadiul acestora în procesul parlamentar. În cazul iniţiativelor privind Dacia sau Geţia, demersurile identificate în documentarea de faţă au rămas la nivel de petiţii, declaraţii şi comunicări politice şi nu au dus la modificarea articolului 1 al Constituţiei. Interesant este faptul că aceste iniţiative vin din zona naţionalist-suveranistă, current politic aflat pe un val de simpatie în ţara noastră în acest moment.

• De la colonii la state cu nume proprii

După 1945, unul dintre cele mai importante valuri de schimbări de nume a fost legat de decolonizare. În Africa, Gold Coast a devenit Ghana în 1957, odată cu independenţa. Northern Rhodesia a devenit Zambia, iar Nyasaland a devenit Malawi, ambele în 1964. Bechuanaland a devenit Botswana, iar Basutoland a devenit Lesotho, în 1966.În 1980, după încheierea dominaţiei coloniale, Southern Rhodesia a devenit Zimbabwe. În 1981, British Honduras a devenit Belize, iar în 1984 Upper Volta a devenit Burkina Faso. Cronologia oficială a Guvernului britanic privind denumirile statelor, actualizată în iulie 2026, consemnează aceste transformări şi face diferenţa între schimbarea numelui, dobândirea independenţei şi modificarea denumirii oficiale a statului. În multe situaţii, schimbarea numelui a fost legată nu doar de independenţă, ci şi de dorinţa de a abandona o denumire asociată perioadei coloniale.

• Africa: nume noi pentru state vechi

Un alt caz important este cel al Dahomey, care şi-a schimbat numele în Benin în 1975. Organizaţia Naţiunilor Unite include Benin printre statele sale membre, iar nomenclatorul ONU menţionează explicit vechea denumire Dahomey. Congo-Leopoldville, stat devenit independent în 1960, a trecut prin mai multe denumiri. În 1971, numele a fost schimbat în Zaire, iar în 1997 statul a revenit la denumirea Republica Democratică Congo. Şi acest caz este consemnat în nomenclatorul oficial al ONU. În mod similar, Malagasy Republic a revenit la denumirea Madagascar în 1975.

• Asia: Ceylon - Sri Lanka şi Burma - Myanmar

În Asia, unul dintre cele mai cunoscute cazuri este Ceylon, care a adoptat numele Sri Lanka în 1972. Un alt exemplu este Burma, al cărei nume a fost schimbat în Myanmar în 1989. În evidenţele ONU, Myanmar figurează în prezent cu această denumire, iar vechea formă Burma este menţionată ca denumire anterioară. Cambodgia a trecut, la rândul său, prin mai multe denumiri oficiale într-o perioadă de numai câteva decenii: Khmer Republic, Democratic Kampuchea, apoi Cambodia şi, în forma oficială actuală, Kingdom of Cambodia.

În cazul Laosului, denumirea oficială a devenit, în 1975, Lao People's Democratic Republic. Aceste exemple arată că numele unui stat poate fi modificat nu doar în urma unei rupturi faţă de dominaţia străină, ci şi ca urmare a schimbării radicale a regimului politic. Mai aproape de prezent, Swaziland a devenit Eswatini în 2018. ONU consemnează că schimbarea denumirii în „Kingdom of Eswatini”, cu forma scurtă „Eswatini”, a intrat în vigoare la 19 aprilie 2018. În 2019, Republic of Macedonia a devenit Republic of North Macedonia, în urma acordului cu Grecia şi a procesului care a dus la soluţionarea disputei privind numele. Schimbarea este consemnată atât de ONU, cât şi de nomenclatorul statistic al organizaţiei. În 2022, Turkey a cerut ONU să utilizeze forma Turkiye în comunicarea internaţională. Este un caz ceva mai diferit: nu a fost creat un nou stat şi nici nu s-a schimbat identitatea constituţională a ţării, ci forma internaţională utilizată în limba engleză. Guvernul britanic include modificarea în cronologia sa oficială.

În mod similar, Czechia a fost introdusă ca formă scurtă a numelui Republicii Cehe, fără ca numele oficial „Czech Republic” să dispară. Olanda / Ţările de Jos este un exemplu de schimbare oficială a denumirii folosite în comunicarea internaţională. Din 2020, autorităţile au renunţat la promovarea denumirii „Holland” şi au adoptat „The Netherlands” - „Ţările de Jos” ca denumire utilizată oficial în comunicarea externă. „Holland” desemnează, de fapt, doar două dintre cele 12 provincii ale ţării - Olanda de Nord şi Olanda de Sud. Schimbarea a făcut parte dintr-o strategie de repoziţionare a imaginii ţării în exterior, iar denumirea constituţională a statului nu s-a schimbat.

• Nu toate schimbările sunt schimbări de stat

Lista devine mult mai lungă dacă sunt incluse şi statele care şi-au modificat succesiv denumirea oficială, fără să-şi schimbe identitatea internaţională. Este cazul, de exemplu, al unor state africane care, după independenţă, au trecut de la monarhie la republică sau au adoptat alte forme constituţionale. Un caz aparte îl reprezintă Tanzania. Tanganyika a devenit independentă în 1961, Zanzibar în 1963, iar cele două teritorii s-au unit în 1964. Noul stat a ajuns să poarte denumirea United Republic of Tanzania. Cronologia britanică a schimbărilor de denumire consemnează unirea Tanganyika şi Zanzibar şi formarea Tanzaniei.

Prin urmare, atunci când se vorbeşte despre „ţări care şi-au schimbat numele”, trebuie făcută diferenţa între schimbarea numelui unei ţări existente şi apariţia unui stat nou prin independenţă, unificare sau dizolvarea unui stat anterior.

• Un caz special: Timor-Leste

În 2002, East Timor a devenit independent sub denumirea Timor-Leste. ONU include Timor-Leste printre statele care au avut o schimbare de denumire, vechea formă fiind „East Timor”. Aici schimbarea denumirii este legată direct de formarea statului independent, nu de o simplă modificare administrativă a numelui unei ţări existente. Un alt caz care a alimentat discuţiile internaţionale în ultimii ani este India. În India, „Bharat” este un nume oficial utilizat în limba hindi, alături de India. În 2023 au apărut speculaţii privind o eventuală înlocuire a denumirii India cu Bharat în relaţiile internaţionale, după utilizarea formei „President of Bharat” într-o invitaţie oficială. Dar India figurează în continuare în evidenţele ONU ca India, astfel că acest caz nu poate fi pus pe aceeaşi listă cu Eswatini sau Macedonia de Nord.

În definitiv, pentru un stat, numele nu este doar cuvântul de pe coperta paşaportului. Este numele sub care este recunoscut în tratate, în organizaţii internaţionale şi în relaţiile diplomatice şi, mai ales, este una dintre cele mai vizibile expresii ale felului în care o naţiune îşi defineşte propria identitate.