Producţia de electricitate suferă, importurile cresc

România suferă de trei zile fără energie nucleară, după ce reactorul 1 de la Cernavodă a fost deconectat de la reţea pe 10 mai (oprirea a fost planificată), în timp ce Unitatea 2 era şi ea oprită de peste o săptămână, în urma unei defecţiuni la un separator electric. Cele trei zile fără energie nucleară se vor transforma în cel puţin trei săptămâni, timp în care nu ne mai putem baza pe cea mai constantă sursă de producere a energiei în bandă de care sistemul energetic naţional dispune în acest moment. Între timp, importăm energie în vârful de consum, pe care o plătim scump, cu peste 1.500 de lei/MWh. Transelectrica spune, într-un comunicat, că sistemul energetic se află la un grad ridicat de solicitare. Practic, dispecerii Transelectrica trebuie să suplinească în sistem 1.400 de MW, puterea instalată a celor două reactoare oprite, adică cele mai mari grupuri generatoare de care dispune România în acest moment.

De la oprirea celor două reactoare, prognoza meteo a devenit principala grijă a traderilor de electricitate. În timpul zilei, când consumul este sub 5000 MWh, parcurile fotovoltaice pot asigura jumătate din cererea de energie. Luni, de exemplu, producţia de energie fotovoltaică depăşea 2.000 MW, când consumul instantaneu era de 4.300 MW. Marţi şi miercuri însă, soarele s-a ascuns după nori, iar hidrocentralele au compensat scăderea de producţie fotovoltaică. Marţi la prânz hidrocentralele produceau 43% din necesarul de energie al României, iar ieri ponderea în scădere a energiei solare a fost copmpensată de parcurile eoliene, care s-au apropiat de 2.000 de MW. În toată această perioadă cărbunele a adus în sistem puterea unui reactor nuclear, adică aproape 700 de MW. E drept, mai puţin verde, dar indispensabil pentru echilibrarea sistemului.

• Producem puţin, importăm scump

Odată cu apusul soarelui, importurile răsar în sistemul care nu face faţă cu producţia internă nici dacă are un consum redus. Seara, la un consum de doar 6.000 MW, importurile sunt mai mult de o treime, iar preţurile pe piaţa spot sunt printre cele mai mari din Europa. România nu importă doar în vârfurile de consum. Noaptea sau în zilele de weekend producţia sistemului energetic naţional scade foarte mult, până la 2.700 de MW, la un consum de peste 3.500 MW. Diferenţa este acoperită tot prin importuri.

Problemele din producţie au mai multe surse. Centrala pe gaze a Petrom de la Brazi funcţionează la jumătate de capacitatea de 860 MW până la finalul lunii iunie, iar incendiul de la CET Vest Bucureşti a indisponibilizat aproape 200 MW până în luna august.

Alţi 400 de MW lipsesc din sistem din cauza unor avarii la CET Sud şi la centrala Iernut a companiei Romgaz.

Contextul nefavorabil producţiei de electricitate favorizează importurile, iar preţul mediu al energiei electrice din piaţa pentru ziua următoare de la Bucureşti se apropie de 750 de lei/MWh, cu vârfuri de 1.500 de lei la ora 21.00. Situaţia pieţei face ca preţurile să rămână ridicate şi în timpul zilei, când soarele ne obişnuise cu preţuri negative.

• Care sunt alternativele?

În condiţiile în care Unitatea 1 de la Cernavodă va fi închisă anul viitor pentru retehnologizare, problemele pe care le vedem acum în producerea de energie se pot acutiza dacă nu punem unităţi de producţie noi, în locul celor indisponibile sau depăşite ca durată de funcţionare.

Toate speranţele sunt legate în acest moment de centralele pe gaz. Odată cu începerea producţiei de gaze din Marea Neagră şi cu dublarea capacităţii de extracţie a României, am putea avea o producţie în bandă bazată pe hidrocarburi.

Centralele de la Iernut şi Mintia au proiecte aflate în dezvoltare şi sunt cele care ar putea asigura echilibrarea sistemului energetic. Proiectul termocentralei Iernut din Mureş a început în 2016 şi ar fi trebuit să aducă în sistemul energetic 430 de MW. Dar încă nu este gata, după ani de probleme şi contracte reziliate cu firmele de construcţii. Centrala de la Iernut ar deveni prima unitate de producţie a energiei electrice, de mari dimensiuni, dată în folosinţă de stat în ultimii 20 de ani, după reactorul 2 de la Cernavodă. Tot anul acesta ar putea începe producţia şi la Centrala termoelectrică de la Mintia, cu o capacitate de peste 1.700 de MW. Centralele pe gaz de la Iernut şi Mintia ar urma să aducă, împreună, în sistemul energetic peste 2000 de MW. Cu această cantitate, producţia internă va acoperi consumul chiar şi în orele de vârf.

Planurile pentru următorii zece ani sunt mereu mai optimiste decât realitatea. România îşi poate tripla producţia de energie nucleară odată cu investiţiile în reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă şi cu proiectul minireactoarelor modulare de la Doiceşti, care ar urma să înlocuiască grupurile pe cărbune. Dacă în 1990 o treime din producţia de electricitate a Europei era asigurată de reactoarele nucleare, ponderea acestei resurse a scăzut până la 15%, în special după accidentul nuclear din Japonia. Comisia Europeană spune acum că reducerea acestei ponderi a fost o greşeală strategică, opinie împărtăşită şi de Nicuşor Dan, Preşedintele României.

În afară de investiţiile în energie regenerabilă şi de creşterea atractivităţii energiei nucleare, stocarea energiei şi creşterea eficienţei energetice devin principalele ancore ale stabilizării unui sistem energetic din ce în ce mai volatil şi greu de anticipat, atât din perspectiva consumului, cât şi al producţiei.