Reconfigurarea globalizării şi costul capitalului creşte presiunea asupra economiile emergente

Lanţurile globale de aprovizionare, fluxurile de plată şi bilanţurile corporaţiilor trec printr-un proces masiv de transformare şi adaptare în faţa presiunilor geopolitice, a dobânzilor ridicate şi extinderii noilor tehnologii, conform unui studiu recent de la Citi, publicat sub titlul "The World Rewired: Shifts în Global Trade and Foreign Direct Investment".

Datele furnizate de analiştii băncii americane, în principal pe baza plăţilor procesate în cadrul instituţiei financiare, arată că economia mondială nu trece printr-un proces de reducere a globalizării şi fragmentarea puternică a lanţurilor de aprovizionare, ci printr-un proces de refacere strategică a fluxurilor comerciale şi financiare.

În ciuda barierelor tarifare severe şi a volatilităţii induse de conflictul din Iran, fluxurile comerciale derulate prin reţeaua internaţională a Citi au crescut cu o rată anuală de circa 40% în prima jumătate a anului, creştere care reflectă şi redirecţionarea schimburilor comerciale în scopul evitării tarifelor.

Pentru pieţele emergente, reconfigurarea arhitecturii comerciale şi financiare globale oferă oportunităţi masive de relocare a producţiei, însă divergenţa va fi puternică între economiile implicate în noile tendinţe tehnologice şi economiile sufocate de şocurile inflaţioniste, costul ridicat al capitalului şi dependenţa de energia importată.

Astfel, pieţele emergente din Asia puternic integrate în lanţul valoric al tehnologiilor avansate trec printr-o perioadă de expansiune accelerată. Pe fondul investiţiilor foarte mari în inteligenţa artificială, care au condus la depăşirea pragului de 450 de miliarde de dolari pentru valoarea anualizată a cheltuielilor de capital din SUA, fluxurile comerciale din sectorul tehnologic au crescut cu 50% la nivel global şi cu 60% în Asia.

Tranzacţiile transfrontaliere dintre Taiwan şi Singapore au înregistrat un salt de 90%, iar această dinamică a determinat revizuiri substanţiale ale prognozelor de creştere economică din Taiwan (+5,5 puncte procentuale), Coreea de Sud şi Singapore.

La polul opus se află economiile emergente importatoare nete de energie şi fără expuneri directe pe lanţul de producţie al inteligenţei artificiale. Cu un preţ al petrolului menţinut la niveluri ridicate din cauza închiderii parţiale a Strâmtorii Ormuz, ţări precum Filipine, Thailanda sau Chile se confruntă cu revizuiri negative ale creşterii economice şi cu şocuri inflaţioniste majore.

O altă schimbare structurală reflectată în datele Citi este intensificarea comerţului pe axa Sud-Sud. Pentru a ocoli tarifele occidentale, fluxurile comerciale ale Chinei s-au redirecţionat masiv către America Latină şi Africa. Ponderea Americii de Nord în exporturile auto ale Chinei a scăzut de la 33% la doar 13% la jumătatea anului 2026, în timp ce livrările către Africa au depăşit 15%.

În sectorul agricol, China a înlocuit fermierii americani cu furnizori din America Latină. Brazilia şi Argentina asigură în prezent între 33% şi 44% din importurile agricole ale Chinei, în timp ce ponderea Americii de Nord a scăzut la 12%.

Reorientare Chinei se reflectă direct asupra fluxurilor de investiţiile străine directe. În timp ce valoarea cumulată a intrărilor a ajuns la circa 1,6 trilioane de dolari în 2025, America Latină a consemnat o creştere de 14% a intrărilor de capital şi de 92% a valorii tranzacţiilor de fuziuni şi achiziţii.

Pentru economiile emergente din Europa Centrală şi de Est, tabloul trasat de studiul Citi este unul al extremelor.

Pe de o parte, întreaga regiune EMEA (Europe, Middle East, Africa) resimte din plin efectele şocului energetic şi ale dobânzilor ridicate, iar analiştii de la Citi au operat numeroase revizuiri în scădere pentru PIB şi în creştere pentru inflaţie, pe fondul creşterii preţurilor fertilizatorilor, aluminiului şi costurilor de transport.

Pe de altă parte, economiile emergente din Europa rămân atractive pentru corporaţiile vest-europene care caută să-şi asigure lanţurile de aprovizionare.

Fluxurile comerciale din regiunea EMEA au crescut cu o rată anuală de 35%, impulsionate de sectoarele tehnologic (+49%) şi industrial (+41%), dar şi de rezilienţa consumului intern.

Dincolo de noile transformări ale comerţului global, analiştii de la Citi au identificat schimbări masive şi la nivelul trezoreriilor companiilor. Într-un mediu caracterizat de dobânzi mari şi costuri de producţie în creştere, care sunt citate de 68% dintre corporaţii, prioritatea numărul unu pentru aproape trei sferturi dintre companiile globale a devenit eliberarea lichidităţilor blocate în lanţurile de furnizori.

"Companiile globale nu se mai concentrează exclusiv pe consolidarea rezilienţei. Ele se axează tot mai mult pe transformarea rezilienţei în lichiditate", se subliniază în raport.

Pentru a extrage aceste resurse financiare, estimate de bănci între 700 de miliarde şi 1,7 trilioane de dolari la nivel global, companiile adoptă tehnologia într-un ritm fără precedent.

Utilizarea inteligenţei artificiale în operaţiunile comerciale a ajuns la 45%, comparativ cu 16% în 2024, iar 72% dintre marile corporaţii folosesc deja tehnologii digitale şi platforme de tranzacţionare.

Această digitalizare masivă a plăţilor transfrontaliere accelerează viteza capitalului şi creează infrastructura tehnică necesară pentru decontări în multiple monede, diminuând pe termen lung dependenţa exclusivă de dolarul american în comerţul dintre pieţele emergente.

Presiunea asupra capitalului de lucru este resimţită cel mai acut în regiunea EMEA, unde 71% dintre directorii executivi indică nivelul dobânzilor drept factor determinant pentru strategiile financiare. În aceste condiţii, 52% dintre firmele din EMEA şi-au extins capacitatea de împrumut şi liniile de credit, iar 36% extind programele de susţinere financiară a furnizorilor.

Studiul de la Citi demonstrează că nu asistăm la un fenomen de reducere a globalizării, ci la reconfigurarea ei majoră.

Pentru economiile emergente, în special cele din Europa Centrală şi de Est, succesul în această nouă eră depinde de capacitatea de a atrage capitalul şi de a adopta rapid noile instrumente de plată, într-o lume în care capitalul ieftin a devenit o amintire, iar lichiditatea a devenit o resursă de importanţă critică.