Roata istoriei s-a întors şi a venit rândul Europei să accepte tratatele care i se impun

Algoritmii de tranzacţionare au primit veşti bune, din nou, de la Donald Trump. Iar pieţele au crescut după anunţarea acordului comercial dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, care este mai mult un nou capitol al unei relaţii de vasalitate, din care statele europene nu mai pot ieşi.

Jean Quatremer, corespondentul european al cotidianului Liberation, scrie că, "prin acceptarea tarifelor de 15%, UE este gata să treacă pe sub furcile caudine americane".

Pe contul său de Twitter, Quatremer mai subliniază că tratatul inegal dintre SUA şi UE este similar celor impuse de puterile europene Chinei şi altor ţări asiatice în secolul al XIX-lea, în condiţiile în care "Ursula von der Leyen este un negociator dezastruos", deoarece "a fost atât de speriată să nu provoace nemulţumiri la Berlin, încât a refuzat să activeze sancţiunile şi a dat impresia că voia să încheie acordul cu orice preţ".

Caracterizarea lui Quatremer are acoperire completă şi numai dintr-o declaraţie a preşedintelui CE în faţa presei. Întrebă despre concesiile pe care le-a făcut partea americană, Ursula von der Leyen a declarat: "Niciuna. Este normal să avem un astfel de acord deoarece Europa are un surplus faţă de SUA şi trebuie să reechilibrăm această inegalitate".

Este greu de crezut că o ameninţare cu sancţiunile l-ar fi înduplecat pe Trump, care ştie că UE este departe a fi într-o poziţie similară Chinei.

După tarifele masive anunţate în urmă cu câteva luni împotriva Chinei, Beijingul nu a ameninţat, ci a luat direct măsuri de retorsiune, care au evidenţiat poziţia fragilă a administraţiei de la Casa Albă. Părţile au convenit asupra unui armistiţiu tarifar de 90 de zile, care va expira în 12 august 2025, iar agenţiile de ştiri au scris deja despre o nouă prelungire a acestuia în cadrul negocierilor de la Stockholm.

Analistul geopolitic francez Henri Josue scrie pe Twitter că preşedintele Trump a transformat UE într-o colonie energetică prin acest acord, în timp ce "liderii europeni şi-au vândut economiile pentru a primi accesul într-un club care îi tratează ca pe nişte iobagi".

Având în vedere tendinţele dezindustrializării din statele Uniunii Europene, afirmaţia despre vânzarea economiilor este doar parţial adevărată, în condiţiile în care politicile adoptate în ultimii ani, mai ales cele energetice, au avut deja un efect distructiv deosebit de grav. În curând nu va mai fi nimic de vândut.

Financial Times scrie că acordul tarifar a evitat declanşarea unui război comercial, însă imediat au apărut şi regretele. Un membru al conducerii Federaţiei Industriilor din Germania a declarat că acordul este "un compromis neadecvat", chiar dacă Friedrich Merz, cancelarul Germaniei, a precizat că "acordul evită o escaladare inutilă a tensiunilor comerciale transatlantice".

Un diplomat european l-a comparat pe Trump cu bătăuşul din curtea şcolii şi a subliniat pentru FT că "nu ne-am alăturat celorlalţi pentru a-i face faţă", iar rezultatul este cel din înţelepciunea populară, respectiv "cei care nu rămân uniţi vor fi spânzuraţi separat".

Unul dintre motivele pentru care s-a ajuns până aici este că "Trump a descoperit exact unde se află pragul nostru de toleranţă", după cum a declarat un ambasador european pentru Financial Times, iar concluzia sa nu lasă loc de interpretări: "nu se poate ascunde faptul că UE a fost zdrobită de Trump".

La fel de categoric este şi verdictul din The Telegraph, unde se arată că acordul reprezintă un triumf pentru preşedintele Trump şi o umilinţă pentru Uniunea Europeană slăbită.

"După două decenii de declin economic relativ, taxe şi reglementări zdrobitoare care îi sufocă industria, UE este acum prea slabă pentru a se opune SUA. Fragilitatea sa a fost expusă în mod dureros - iar acest acord nu va face decât să înrăutăţească situaţia", scrie cotidianul britanic.

Mai mult, efectele negative se vor manifesta puternic în special la nivelul industriei auto, a bunurilor de lux sau produselor farmaceutice şi vor conduce la "paralizarea economiei slabe a Germaniei şi agravarea crizei bugetare critice din Franţa".

Este de aşteptat, de asemenea, o extindere a efectelor negative, în condiţiile în care acordul tarifar nu include importurile de oţel şi aluminiu din UE, pentru care se aplică o cotă de 50%.

Pentru comparaţie, tariful general aplicat importurilor din Marea Britanie este de 10%, cu o cotă de 25% pentru oţel şi aluminiu.

În ceea ce priveşte produsele farmaceutice, vor exista negocieri separate, în cadrul căror se vor stabili nu doar praguri tarifare ci şi cote de import.

Dincolo de impactul noilor tarife asupra economiei UE, rezultatul "negocierilor" cu SUA a transmis şi un altfel de semnal, deosebit de relevant, întregii comunităţi internaţionale.

"Toate ţările care priveau UE ca pe o contragreutate în raport cu SUA ştiu acum că aceasta nu este decât un tigru de hârtie, iar China ne va face în curând să simţim acest lucru", după cum accentuează Jean Quatremer pe contul său de Twitter.

În opinia lui Olivier Blanchard, fost economist-şef al Fondului Monetar Internaţional, acordul tarifar SUA - UE arată că "atunci când domneşte legea junglei, cei slabi nu pot face decât să-şi accepte soarta".

Sau după cum scria şi Tucidide cu aproape două milenii şi jumătate în urmă, "cei puternici vor face ceea ce pot, cei slabi vor suferi ceea ce trebuie".

Dezamăgirea profesorul francez este mare, mai ales că "Europa ar fi putut să fie puternică, fie singură, fie într-o coaliţie cu alţii, şi ar fi trebuit să fie pregătită pentru a face faţă unor vremuri tulburi", după cum mai scrie pe contul său de Twitter.

Dar cum poate Europa să mai fie puternică, atunci când măsurile şi politicile adoptate de autorităţile de la Bruxelles pun ţările europene, mai ales pe cele care au beneficiat de poziţii dominante la nivel global timp de secole, în poziţia contemplării propriei irelevanţe?