Studiu: Viaţa socială, nu genele, protejează vârstnicii de depresie

Viaţa socială a persoanelor vârstnice este influenţată mult mai mult de experienţele acumulate de-a lungul vieţii decât de moştenirea genetică, iar menţinerea legăturilor cu prietenii, vecinii şi comunitatea poate reduce semnificativ riscul de depresie. Concluzia aparţine unui nou studiu realizat pe gemeni, publicat în British Journal of Psychiatry şi citat de agenţia Xinhua. Cercetarea oferă argumente solide pentru ideea că izolarea socială la vârste înaintate nu este un „destin biologic”, ci un fenomen care poate fi prevenit sau corectat prin politici publice şi iniţiative comunitare bine direcţionate.

Studiul a fost realizat de Centrul pentru Îmbătrânirea Sănătoasă a Creierului (CHeBA) din cadrul Universităţii din New South Wales, Australia, şi a analizat datele a peste 560 de gemeni cu vârste de peste 65 de ani, urmăriţi pe o perioadă de şase ani. Scopul cercetării a fost acela de a înţelege în ce măsură relaţiile sociale - prieteniile, legăturile familiale şi participarea la viaţa comunităţii - influenţează sănătatea mintală şi cognitivă la vârste înaintate. Rezultatele arată că aceste relaţii sunt foarte puţin influenţate de genetică, fiind în cea mai mare parte modelate de factori de mediu şi de experienţele individuale de viaţă.

• Conexiunile sociale pot fi schimbate şi cultivate

„Întrucât conexiunile sociale nu sunt determinate în mod semnificativ de gene, ele sunt modificabile într-o măsură considerabilă”, a explicat Suraj Samtani, expert în sănătate socială la CHeBA şi autorul principal al studiului. Această constatare are implicaţii directe pentru politicile publice, subliniază cercetătorii. Programele care încurajează participarea socială a vârstnicilor, de la cluburi comunitare şi activităţi de voluntariat până la simple iniţiative de vecinătate, pot avea un impact real asupra sănătăţii mintale a acestei categorii de populaţie.

Analiza datelor a arătat că adulţii vârstnici care interacţionau mai frecvent cu prietenii, vecinii şi alţi membri ai comunităţii prezentau mai puţine simptome de depresie, atât la începutul studiului, cât şi după şase ani. Cercetătorii au utilizat datele din Studiul pe gemeni australieni în vârstă, unul dintre cele mai ample proiecte de cercetare asupra îmbătrânirii realizate în Australia. Compararea gemenilor, care împărtăşesc aceeaşi bază genetică şi un mediu timpuriu similar, permite identificarea clară a factorilor care ţin de experienţele personale şi de alegerile de viaţă. „Gemenii ne ajută să vedem ce anume face diferenţa reală între indivizi”, subliniază autorii, indicând că unicitatea parcursului social este un element-cheie pentru sănătatea mintală la vârste înaintate.