SUA propun reluarea livrărilor de gaze ruseşti către Europa, prin Ucraina

Statele Unite susţin reluarea rapidă a exporturilor de gaze naturale ruseşti către Europa, prin conductele care traversează Ucraina, în cadrul negocierilor pentru obţinerea unui armistiţiu energetic înaintea sezonului rece, potrivit unor oficiali americani, europeni şi ucraineni, relatează Wall Street Journal.

Conform sursei citate, propunerea a fost prezentată de emisarii americani Jared Kushner şi Steve Witkoff în timpul vizitelor efectuate în septembrie la Moscova şi Kiev şi presupune comercializarea gazelor ruseşti prin intermediul unei companii americane, pentru a evita restricţiile impuse de sancţiunile europene. Potrivit unor persoane care au participat la discuţii, mecanismul ar putea genera oportunităţi financiare importante pentru investitorii din Statele Unite.

Iniţiativa intră însă în contradicţie cu legislaţia Uniunii Europene, care impune eliminarea completă a achiziţiilor de gaze naturale din Rusia până la sfârşitul anului 2027. Liderii principalelor economii europene au afirmat în repetate rânduri că nu intenţionează să revină la dependenţa energetică de Moscova, pe care o consideră cea mai importantă ameninţare strategică la adresa continentului.

Planul american a fost temporar abandonat luna trecută, după ce Ucraina a suspendat unilateral atacurile asupra rafinăriilor ruseşti, în urma presiunilor exercitate de preşedintele Donald Trump. Kievul a întrerupt bombardamentele asupra instalaţiilor de rafinare din Rusia timp de aproape două săptămâni, deşi Moscova a continuat să lovească infrastructura energetică ucraineană şi a început, în acelaşi timp, să livreze motorină către Statele Unite. În această perioadă, Washingtonul şi-a concentrat eforturile asupra posibilităţii încheierii unui acord de pace mai amplu.

Situaţia s-a schimbat însă vineri, când Ucraina şi-a reluat campania aeriană împotriva infrastructurii petroliere ruseşti, atacând trei rafinării importante în decurs de trei zile. Reluarea operaţiunilor a sporit urgenţa negocierilor pentru un armistiţiu energetic mai cuprinzător, înaintea discuţiilor trilaterale dintre Statele Unite, Rusia şi Ucraina, programate pentru jumătatea lunii noiembrie, la Abu Dhabi. Până în prezent, Moscova a respins încercările Washingtonului de a obţine un asemenea acord.

Negociatorii americani consideră că perspectiva revenirii Rusiei pe piaţa europeană a gazelor naturale ar putea reprezenta un stimulent economic suficient de puternic pentru a-l determina pe preşedintele Vladimir Putin să accepte un armistiţiu. În acelaşi timp, repunerea în funcţiune a reţelei de conducte construite în perioada sovietică, prin care gazele din zăcămintele Urengoi, din Siberia, ajungeau în Europa traversând Ucraina, ar asigura Kievului venituri importante din taxele de tranzit.

Administraţia de la Casa Albă a propus ca sumele obţinute de Rusia din vânzările de gaze către Europa să fie depuse într-un cont escrow, administrat într-o jurisdicţie terţă, astfel încât Kremlinul să nu poată utiliza aceste fonduri pentru finanţarea războiului, potrivit unui oficial american de rang înalt.

Washingtonul încearcă să prezinte această soluţie liderilor europeni drept un instrument de reducere a preţurilor la energie, într-un moment în care rezervele de gaze ale continentului au coborât la cel mai redus nivel sezonier din ultimii ani.

• Washingtonul îşi schimbă radical poziţia faţă de gazele ruseşti

Presiunile actuale ale administraţiei Trump reprezintă o schimbare radicală faţă de politica promovată în timpul primului mandat prezidenţial.

La acea vreme, Donald Trump a criticat în repetate rânduri decizia cancelarului german Angela Merkel de a susţine construirea gazoductului Nord Stream 2, avertizând că proiectul va transforma Germania într-un stat dependent de Rusia. La sfârşitul anului 2019, administraţia americană a impus sancţiuni împotriva proiectului.

La puţin peste doi ani de la acel moment, Rusia a invadat Ucraina, beneficiind de resursele financiare generate de exporturile energetice şi mizând pe faptul că dependenţa economică a Europei de Moscova va limita reacţia statelor europene.

Invazia a determinat însă o schimbare fundamentală a politicii energetice europene. Dependenţa de gazele ruseşti a început să fie considerată o vulnerabilitate strategică, în condiţiile în care Moscova nu mai era percepută drept un partener comercial de încredere, ci drept o putere ostilă.

Uniunea Europeană a adoptat măsuri legislative pentru reducerea drastică a importurilor de gaze ruseşti şi interzicerea completă a acestora până la sfârşitul anului 2027.

Poziţia oficială a Bruxellesului rămâne aceea că achiziţiile de gaze din Rusia nu vor fi reluate nici măcar în eventualitatea unui acord de pace cuprinzător, cu atât mai puţin în schimbul unui armistiţiu energetic fragil, care i-ar permite lui Vladimir Putin să continue războiul şi ar putea furniza noi resurse financiare armatei ruse.

Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a declarat într-un interviu acordat în octombrie unei publicaţii din Ungaria, confirmat ulterior de cabinetul său, că interdicţia asupra importurilor de gaze ruseşti ar trebui să aibă caracter permanent.

Oficialul european a subliniat că nu ar avea încredere în Rusia nici dacă pacea ar fi încheiată imediat, deşi acesta rămâne obiectivul dorit de toate părţile.

Administraţia Trump mizează, totuşi, pe posibilitatea ca opoziţia europeană să fie mai puţin fermă decât sugerează declaraţiile publice.

În discuţiile private, unii oficiali europeni adoptă însă poziţii categorice. Un reprezentant de rang înalt al unei ţări nordice a afirmat că reluarea importurilor de gaze ruseşti contravine principiilor fundamentale susţinute de statele europene.

Un alt oficial, provenit dintr-o mare putere europeană, a comparat propunerea cu politica fostului premier britanic Neville Chamberlain, care a acceptat sacrificarea Cehoslovaciei în favoarea Germaniei naziste, sugerând că actuala iniţiativă ar echivala cu acordarea unor concesii strategice în schimbul unor avantaje economice.

• Nord Stream, posibilă componentă a unui acord mai amplu între Rusia şi Occident

Statele Unite consideră acum că o eventuală redeschidere a gazoductelor Nord Stream ar putea deveni un element important al unui acord mai amplu, care să urmărească nu doar încheierea războiului din Ucraina, ci şi reducerea tensiunilor istorice dintre Rusia şi aliaţii europeni ai Washingtonului.

Potrivit unui oficial american de rang înalt, eroarea fostului cancelar german Angela Merkel nu ar fi fost construirea conductei în sine, ci promovarea proiectului fără negocierea prealabilă a unui aranjament de securitate mai cuprinzător, acceptabil pentru Moscova, relatează Wall Street Journal.

Un alt reprezentant al administraţiei americane a precizat că, pe parcursul negocierilor, au fost analizate mai multe propuneri economice. Potrivit acestuia, oficialii europeni au manifestat interes pentru o variantă care ar permite reducerea substanţială a preţurilor gazelor naturale pe întregul continent. Eventualele înţelegeri economice ar urma însă să fie incluse într-un acord de pace general.

Primul gazoduct Nord Stream a fost construit de Rusia şi Germania în 2011, pentru a permite transportul gazelor naturale direct către Europa Occidentală, evitând reţelele de tranzit care traversau Ucraina.

Nord Stream 1, ale cărui livrări au fost suspendate în august 2022, şi Nord Stream 2, care nu a fost niciodată pus în funcţiune, au suferit avarii majore în urma exploziilor submarine din septembrie 2022, atribuite Ucrainei.

Repunerea lor în funcţiune ar necesita lucrări îndelungate, chiar şi în eventualitatea depăşirii obstacolelor politice şi de reglementare.

În schimb, infrastructura de transport care traversează Ucraina şi asigură conexiuni către Slovacia, Austria şi Germania ar putea fi reactivată aproape imediat. Prin această reţea au continuat să circule cantităţi limitate de gaze naturale până în ianuarie 2025, când tranzitul a fost întrerupt, la aproape trei ani de la declanşarea invaziei ruseşti la scară largă.

• Dependenţa Europei de gazele ruseşti a scăzut de la 45% la 11%

În prezent, Rusia furnizează aproximativ 11% din gazele naturale consumate în Europa, comparativ cu 45% înaintea declanşării războiului din Ucraina, potrivit Wall Street Journal.

În acelaşi timp, gazele naturale lichefiate provenite din Statele Unite reprezintă aproximativ 30% din consumul european.

Importurile ruseşti care continuă să ajungă pe piaţa europeană sunt realizate fie prin transporturi maritime de gaze naturale lichefiate, fie prin conductele TurkStream, care aprovizionează inclusiv Ungaria şi Slovacia.

Totuşi, consecinţele războiului declanşat de Donald Trump împotriva Iranului ar putea diminua rezistenţa statelor europene faţă de reluarea achiziţiilor din Rusia, recunosc unii oficiali europeni.

Transporturile de gaze naturale lichefiate din Qatar continuă să fie blocate în Golful Persic, iar preţurile energiei la nivel mondial au înregistrat creşteri puternice, în pofida intensificării tranzitului petrolier prin Strâmtoarea Ormuz.

Potrivit datelor Uniunii Europene, conflictul cu Iranul a determinat costuri energetice suplimentare de aproximativ 100 de miliarde de euro, echivalentul a 112 miliarde de dolari, pentru statele europene.

În acelaşi timp, depozitele subterane de gaze naturale ale Europei sunt umplute în proporţie de aproximativ 75%, ceea ce înseamnă că regiunea va intra în sezonul rece cu rezerve inferioare mediei ultimilor nouă ani, conform autorităţilor europene de reglementare în domeniul energiei.

Presiunile economice încep să se reflecte şi în dezbaterile politice din Germania. Alternativa pentru Germania (AfD), principalul partid de opoziţie, de extremă dreapta, a inclus deja reluarea importurilor de gaze naturale ieftine din Rusia printre temele centrale ale campaniei sale pentru alegerile parlamentare programate în 2028.

Criza energetică din Ucraina ar putea determina o schimbare a poziţiei europene

Potrivit diplomaţilor implicaţi în discuţii, statele europene ar putea accepta mai uşor o modificare a politicii actuale dacă autorităţile de la Kiev ar susţine reluarea tranzitului gazelor ruseşti ca parte a unui acord de încetare a atacurilor asupra infrastructurii energetice.

Un asemenea armistiţiu ar putea preveni întreruperile majore ale alimentării cu electricitate şi apariţia unei catastrofe umanitare în marile oraşe ucrainene, care ar risca să provoace un nou val de refugiaţi în lunile următoare.

Situaţia este agravată de epuizarea capacităţilor de apărare antiaeriană ale Ucrainei, în condiţiile în care Statele Unite au restricţionat livrările de rachete interceptoare pentru sistemele Patriot.

Limitările sunt determinate de deficitul global de astfel de muniţii, accentuat de războiul împotriva Iranului, care a crescut considerabil cererea pentru echipamente de apărare antiaeriană.

În acest context, administraţia americană încearcă să transforme perspectiva reluării exporturilor de gaze ruseşti într-un instrument de negociere, capabil să ofere Moscovei stimulente economice, Kievului venituri din tranzit şi Europei o posibilă reducere a costurilor energetice, în schimbul unui acord care să limiteze atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene.