Voievozi cu electrozi

Cred că nu ne mai facem bine. Zilele trecute eram într-un supermarket, aşteptam la coadă să plătesc. La un moment dat, privirea mi-a fost atrasă de un raft cu nimicuri din acelea care sunt expuse lângă casa de marcat, în speranţa ca vreun copil le va înşfăca şi le va pune în coşul părinţilor. De obicei acolo sunt puse bomboane colorate în care îţi rupi dinţii, gumă de mestecat sau acadele fluorescente.

Acum în magazin era ceva nou, nişte şerveţele împăturite în celofan. Păreau un fel de cârpe de şters, în genul "şerveţelului-minune”. Ideea este că erau vândute pentru imaginea imprimată pe ele. Iar imaginea... Mon Dieu!... Pe cârpele respective erau imprimaţi... voievozi. Aţi citit bine. Te priveau, încruntaţi, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazu.

Atunci am început să îmi pun întrebări. Bănuiesc că dacă acele cârpe erau puse în vânzare, există clienţi. Cineva dă bani să le ia acasă, cu sacoşa, între PET-uri de bere şi un pachet de detergent. Şi apoi le pune în bucătărie. Desfăcute, să se vadă "pictura” cu Ştefan cel Mare în timp ce găteşte o ciorbă de potroace.

Aici am ajuns. Extremiştii pretind că acei voievozi sunt "simboluri naţionale”. Posibil. Însă nu înţeleg ceva. Cum au ajuns la concluzia că locul lor este pe prosoapele de bucătărie?

Trebuie să fi curentat bine ca să întinzi aşa ceva pe pereţi. Totuşi, mulţi o fac. Tot zilele trecute treceam pe unul dintre bulevardele din centrul Capitalei. Aproape de sediul guvernului este sediul unei firme, înconjurat de un gard înalt. Patronul respectiv a dat cu galben aprins şi a pictat... Aţi ghicit: voievozi! Vlad Ţepeş şi tovarăşii săi se uită încruntaţi la trafic.

Ca să demonstreze ce anume? Presupun că în mintea celor care fac aşa ceva, Vlad Ţepeş este un model. Pentru ce? Originalul s-a bătut cu turcii. Acesta este planul acum? Oprim camionagii turci să ne răzbunăm pentru secolele în care strămoşii noştri au plătit haraci? Extremiştilor le place să citeze versul "Unde eşti tu Ţepeş Doamne?”, cel care face trimitere la povestea cu punga de bani lăsată intenţionat noaptea la o răspântie şi neatinsă de nimeni. Posibil, însă asta s-ar fi petrecut, pesemne, pentru că Vlad Ţepeş îi trăgea în ţeapă pe nenorociţi. Mulţi dintre noi - inclusiv subsemnatul - sunt adepţii unor legi mai dure şi a unui regim în penitenciare mai strict decât în prezent. Însă refuz să cred că vreunul dintre noi ar saluta prezenţa unor leşuri trase în ţeapă lângă muzeul Antipa...

Deci ce demonstrează toată această nostalgie kitsch? Probabil doar lipsa de contact cu realitatea a celor care o promovează. Timpul voievozilor a apus de mult. Ei erau lideri militari şi politici când regulile ordinii sociale erau extrem de diferite de cele din prezent. Comportamentul lor ar fi inacceptabil azi, într-o societate civilizată. Iată-l pe Ştefan cel Mare, cel despre care cronicarul ne spune că era "mare la statu, mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoria fără giudeţiu [judecată]”. Asta vrem noi de la un şef de stat astăzi?

Oricare ar fi fost meritele, la vremea lor, ale acestor voievozi, azi ei nu sunt nici pe departe exemple de simţ civic. Iată-l pe Brâncoveanu. Omul a fost declarat sfânt. Nu discut acum aspectele teologice, nu sunt cel mai bine calificat pentru asta. Dar el era numit de turci Altan Beg [Prinţul Aurului]. Dădea mită în stânga şi în dreapta, inclusiv austriecilor, ruşilor, şi la curtea sultanului. Probabil azi ar fi avut dosar la DNA - care s-ar fi prescris.

Cred că istoria naţională trebuie cunoscută aşa cum a fost, cu luminile şi umbrele sale. Departe de mine să cred că scopul educaţiei este de a "deconstrui miturile”. Nu îmi place discursul, frecvent în mediile Stângii, care se ofensează din orice şi judecă trecutul cu criterii ridicole. În Anglia piatra de mormânt a unui câine carte îngropat în 1902 a fost înlăturată de autorităţi pentru că avea "o expresie rasistă nepotrivită pentru timpurile actuale”. Really? Bietul dobitoc se numea Nigger. Nebunia a mers până acolo încât ziarele care au raportat acest derapaj au refuzat să tipărească cuvântul, înlocuindu-l cu un eufemism (N-word). Până şi fotografiile cu piatra de mormânt erau blurate. Viaţa bate filmul.

Dar una-i una, alta-i alta. Avem partide întregi care nu ştiu altceva decât să delireze în jurul "istoriei naţionale”. Acum înţeleg că este o dispută în jurul programei şcolare, dacă să fie incluşi diferiţi scriitori precum cronicarii. De ce nu? Problema, aşa cum o văd, este dacă un elev este în stare să înţeleagă ceva din limbajul şi din subiectul unei cronici din secolul al XVI-lea.

Unii pretind că aşa se învaţă "patriotismul”. Iarăşi, vreau să fiu clar. Patriotismul bine temperat este o virtute. Însă lăudăroşenia găunoasă este un viciu. Îmi amintesc cum, în şcoală, eram învăţat că voievozii au "stat la hotare”, luptând împotriva turcilor, în vreme ce Occidentul cel rău refuza să îi ajute. Aşa carevasăzică... Abia după ce am terminat liceul am învăţat despre importanţa cruciadelor, despre asediul Maltei sau despre victoria de la Lepanto.

Românul are o expresie: "A pune batista pe ţambal”. Aici am ajuns, să acoperim cu ştergarul cu voievozi ţambalul politicii de astăzi. Trăim vremuri ridicole. Şi titlul editorialului? Iarăşi, vorba aceea: "Nu am găsit altă rimă!”.