Votaţi cazmaua!

Cine sunt eu să vă spun dumneavoastră cu cine să votaţi? În loc să răspund la această întrebare, aproape nătîngă, mult mai bine ar fi să mă uit la realitate şi să constat că cititorul nostru, stăpînul nostru, ştie foarte bine cu cine o să voteze: 77% Dan, 23% Simion. Am toate motivele să cred că şi cititorii "lor" ştiu la fel de bine, ca şi ai noştri, ce şi cum or să voteze, chiar dacă alte platforme media nu au recurs la sistemul sondajelor ad hoc, aşa cum a făcut "Bursa".

Păi, nu sunt nici eu chiar dus cu pluta, să îmi închipui că aş putea inventa acum "în ceasul al doisprezecelea" un mesaj miraculos care să mute jumătate, o cîtime oarecare, ba chiar toate voturile de la Nicuşor la Simion, ori invers, ori să îi conving pe mulţi dintre cei ce au o opţiune de vot să nu mai voteze şi să stea acasă. Lucrurile sunt clare ca lumina zilei. Cititorul nostru a făcut opţiunea şi tot ceea ce mai rămîne de făcut este drumul de duminică pînă la secţia de votare unde buletinul ştampilat va fi pus în urnă. Bun...şi atunci, eu ce scriu în editorialul acesta? O soluţie ar fi să scriu ceva pentru pe cei ce nu s-au hotărît încă ce vor face duminică, eventual care nu au votat la primul tur. Să-i conving, ce? Să vină sau să nu vină? Să vină sau să nu vină, vezi bine! Ceea ce mă întoarce de unde am plecat: cine sunt eu să le spun altora ce să facă?! Nimeni, n-am nici o cădere! N-am nici un ascendent, descendent, precedent, excedent... "condescendent", "convalescent" sau altceva care să mă recomande pentru acest rol. Deci, mă abţin. Aş putea totuşi, fără să mă amestec în opţiunilor oamenilor, să le spun ceva despre "cum să facă". Am văzut o groază de comentarii în presa ultimelor zile legate de acest aspect.

Nu, nu mă refer la cum să ţineţi ştampila în mînă, cît tuş să aibă pe ea şi sub ce unghi să o aşezaţi pe buletinul de vot, nici în cîte părţi să împachetaţi buletinul, nici dacă să-l vîrîţi în urnă dintr-o singură mişcare sau în urma unui fin reglaj "mînă-ochi" şi a mai multor încercări de acomodare pentru ţintirea exactă a fantei cu care este prevăzută urna oficială. Mă refer la starea dumneavostră de spirit! La ceea ce gîndiţi, la ce simţiţi, la ce visaţi, la ce speraţi....la cum şi ce sunteţi dumneavoastră în adîncul esenţei dumneavoastră. Civice şi existenţiale! Aş putea, spre exemplu, să vă recomand "să fiţi cu cugetul liniştit", netulburat. O meditaţie zen, cîteva ore înaintea votului, poate ajuta. Dacă nu, puteţi citi cu folos şi în linişte cîteva pagini poetic-filosofice ale marelui sufist Rumi. Ori, revedea cu creionul în mînă adnotările pe care le-aţi făcut la ultimele 25 de lecturi anterioare ale versetelor din Tao Te Ching. Sigur, pentru puriştii occidentali recomand să revedeţi primul capitol din Kant "Kritik der reiner Vernunft", după care să încercaţi să răspundeţi, pe scurt, cu cuvintele dumneavoastră, la întrebările simple, dacă judecăţile sintetic apriorii sunt posibile sau nu, ori dacă Timpul şi Spaţiul sunt categorii apriorii sau determinări ce aparţin realităţii "obiective". Cînd aţi terminat, sunteţi în starea psihică şi cognitivă optimă, puteţi merge la vot şi vota....în consecinţă! Desigur, această recomandare nu se potriveşte tuturor.

Pentru altă categorie de posibili votanţi aş putea recomanda ca, înainte de a merge la vot, să faceţi cîteva exerciţii pentru încordarea maxilarelor, la maxim. Pentru dinţi încleştaţi, scrîşnind. Să puneţi pe umeri mantaua "mîniei proletare" sau a oricărui alt fel de mînie, care vi se potriveşte mai bine. Să serviţi o porţie dublă din "fructele mîniei", dacă asta se potriveşte mai bine dietei pe care o urmaţi curent. Pentru alte categorii de cetăţeni cu un vot potenţial în mînă, care nu se acomodează cu primele două recomandări, aş putea sugera atitudinea "jomanfişistă": mă duc şi pun ştampila; ce contează unde?! Pentru cei ce, sub presiunea psihologică a "alegerii decisive", tind să dezvolte mai degrabă reacţii depresive recomand cu căldură duşurile calde-reci, urmate de rece-cald şi impachetări cu nămol. După aceea, o să vedeţi lumea în culori mult mai vii şi, desigur, nici opţiunea de vot nu o să vi se mai pară o povară chiar atît de grea. În general, cei ce nu au votat la primul tur şi nici pînă acum nu s-au hotărît dacă să meargă la vot, sunt în căutare de "repere", de "simboluri", de elemente suport cu care să se identifice sau cu care pot identifica pe unul sau altul dintre candidaţi. Acestea sunt "siglele electorale". Nu este deloc nevoie să ne referim doar la cele oficiale, acreditate de BEC. Acestea pot să nu existe, cum este cazul acum! Siglele pot fi inventate şi atribuite de către "Omul cu votul în mînă". E un fel de unealtă de sprijin pentru înţelegerea şi decodificarea realităţii. Ca Spaţiul şi Timpul la Kant! Aici avem o gamă largă de opţiuni. Sigle siderale: Ursa Mare, Ursa Mică, Lebăda, Vărsătorul, Gemenii....etc. Sigle cu trimitere directă la corporalitatea umană: ochi, mînă, deget, frunte, picior...etc. Sigle din spaţiul floral: zambilica, micşunica, laleaua, trandafirul, liliacul, floarea miresei...etc. Sigle din universul geometriei euclidiene: triunghiul, pătratul, cubul, dodecaedrul, icosaedrul...etc. Sigle din universul zoologic: ursul, lupul, jderul, mistreţul, căprioara, leul, măgarul, elefantul...etc. Lista poate continua, dar sunt sigur că spaţiul de ofertă este clar. Tot ceea ce trebuie să faceţi dumneavoastră este un exerciţiu relativ simplu: să identificaţi pe fiecare dintre cei doi candidaţi cu un semn-simbol şi pe urmă să decideţi cu care dintre cele două vă identificaţi dumneavoastră. Dacă după un număr rezonabil de încercări, nu reuşiţi, atunci nu vă mai rămîne decît un singur lucru de făcut: "Votaţi cazmaua"!!