Aderarea la BRICS - planul Palestinei de a-şi legitima statalitatea pe scena globală

Palestina a deschis un nou front diplomatic prin solicitarea de a deveni membru cu drepturi depline al BRICS, însă până în prezent nu a primit un răspuns oficial, rămânând să participe doar în calitate de invitat, a anunţat la finalul săptămânii trecute ambasadorul palestinian în Rusia, Abdel-Hafiz Nofal.

Acesta a declarat pentru agenţia RIA Novosti: „După cum ştiţi, Palestina are anumite condiţii de îndeplinit pentru a deveni membru BRICS. Cred că, până când aceste condiţii ne vor permite să devenim membri cu drepturi depline, Palestina ar putea să participe la şedinţele BRICS în calitate de stat invitat. Din păcate, nu am primit niciun răspuns până acum la această solicitare”,

Autorităţile palestiniene au confirmat deja depunerea oficială a cererii, ceea ce marchează un pas important pe scena internaţională, în pofida faptului că nu avem în prezent un stat palestinian capabil să îşi apere frontierele terestre şi aeriene, fără o economie consolidată şi fără o monedă naţională recunoscută la nivel global, aşa cum a relatat de curând ziarul BURSA.

Citeşte ONU: Lumea vrea un stat palestinian; Dar palestinienii vor?

BRICS, creată în 2006 de Rusia, China, India şi Brazilia şi extinsă ulterior cu Africa de Sud în 2011, şi-a consolidat influenţa globală prin admiterea, din 2024, a Egiptului, Emiratelor Arabe Unite, Etiopiei şi Iranului, iar în ianuarie 2025 şi Indonezia s-a alăturat blocului. Printre partenerii apropiaţi ai organizaţiei se regăsesc Belarus, Bolivia, Cuba, Kazahstan, Malaezia, Nigeria, Thailanda, Uganda, Uzbekistan şi Vietnam, semn că platforma devine tot mai atractivă pentru statele din Sudul Global.

După declaraţia emisarului palestinian în Rusia, Guo Jiakun, unul dintre cei trei purtători de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe de la Beijing, întrebat de trimisul Ria Novosti în China cu privire la cererea Palestinei, a precizat că BRICS reprezintă o platformă importantă pentru cooperarea dintre pieţele emergente şi ţările în curs de dezvoltare şi o sursă de impuls puternic pentru multipolaritate şi o democraţie sporită în relaţiile internaţionale.

"Platforma este recunoscută pe scară largă de ţările din Sudul Global. Îi primim cu braţele deschise pe partenerii care împărtăşesc aceleaşi idei cu noi, îi aşteptăm să se alăture BRICS şi să lucreze împreună pentru o ordine internaţională mai dreaptă şi echitabilă”, a afirmat Guo Jiakun, fără a nominaliza Palestina.

Ritmul cu care statele membre BRICS vor decide asupra cererii Palestinei va fi un semnal puternic privind disponibilitatea lor de a-şi asuma un rol mai activ în criza din Orientul Mijlociu. O decizie favorabilă privind această cerere, ar confirma ambiţia organizaţiei de a se implica direct în rezolvarea crizei şi în gestionarea etapelor post-conflict, precum reconstrucţia Gazei sau crearea unor noi instituţii palestiniene.

Sprijinul tradiţional al membrilor BRICS pentru finalizarea statului palestinian este un atu, însă acceptarea imediată a Palestinei ar putea genera dificultăţi interne, obligând blocul să menţină poziţii comune într-un moment în care fiecare stat îşi calibrează relaţiile regionale şi interesele strategice, în special cele legate de Israel.

Totuşi, pentru Autoritatea Palestiniană, admiterea rapidă ar însemna o confirmare majoră a legitimităţii sale internaţionale, iar apartenenţa la BRICS ar oferi Palestinei posibilitatea de a solicita protecţia colectivă a intereselor sale în procesul de construire a unei arhitecturi post-conflict în Orientul Mijlociu.

Însă, chiar dacă Palestina are un interes vital să devină parte a BRICS cât mai curând, rămâne improbabil ca toţi membrii influenţi ai organizaţiei să accepte asumarea unor obligaţii suplimentare în raport cu conflictul. Decizia privind cererea palestiniană va depinde, cel mai probabil, de modul în care statele BRICS vor prioritiza propriile interese strategice în regiune.

Astfel, dorinţa Palestinei de a intra într-un club al marilor puteri emergente se confruntă cu realităţile geopolitice dure şi cu lipsa unor structuri interne solide, dar rămâne un act de afirmare diplomatică şi un semnal că lupta pentru recunoaştere internaţională continuă pe toate fronturile.