Sintagma "Al doilea război civil" a fost pronunţată zilele acestea sub cupola Capitoliului. Nu oricum, ci ca o ameninţare directă adresată aleşilor şi reprezentanţilor legitimi ai naţiunii americane. Acţiunea se petrece în SUA, dar consecinţele ei, în grade diferite, în secvenţe de timp diferite, desigur, va afecta esenţial politica în mai toate colţurile lumii. Lumea, aşa cum prevestise McLuhan, încă de la începutul anilor 60 ai secolului trecut, a devenit un fel de sat global. Contagiunea mimetică şi transferul direct de experienţă, de comportamente şi soluţii politice sunt fenomene curente în lumea de azi. Efectele se vor simţi, inevitabil, chiar şi în România, periferică aşa cum se află ea în orizontul vremilor pe care le străbate.
Condamnarea de către Senat a fostului preşedinte Trump, după încheierea oficială a mandatului său, s-a spus, poate fi detonatorul acestui cataclism. Democraţii văd în această procedură modalitatea de a atribui lui Trump, fără echivoc şi cu toată greutatea juridico-politică a procedurii de impeachment, cel puţin o parte din responsabilitatea pentru evenimentele care în 6 ianuarie 2021 au dus la asaltul asupra Parlamentului american. Nu a clădirii, ci a instituţiei politice fundamentale care poartă încărcătura sacră a moştenirii democratice a naţiunii americane. Pentru republicani, acesta insolită procedură de condamnare nu este decît un alt episod al războiului de distrugere purtat de Partidul democrat, confiscat de extrema stîngă radicalizată, împotriva valorilor americane fundamentale, a dreptului la liberă exprimare, acoperit de primul amendament al Constituţiei. Este doar un alt episod din războiul de anihilare purtat împotriva "patrioţilor americani", a fostului Preşedinte, cel care a ajuns să întruchipeze speranţa a peste 70 de milioane de votanţi că America mai poate fi salvată de ruinătoarea pacoste a neo-marxismului globalist-liberalist-ateist-nihilist.
Posibilitatea unui asemenea curs al evenimentelor în politica americană a fost nu doar prezisă, ci şi explorată teoretic, sistematic, de cel puţin două decenii, dacă este să luăm ca reper cartea lui Ronald Brownstein "Al doilea război civil: cum a paralizat Washingtonul şi a polarizat America partizanatul extrem". Expresia partizanat extrem este însă doar un eufemism. Ceea ce s-a întîmplat în politica americană este mult mai radical şi nociv: înlocuirea culturii competiţiei pentru putere şi guvernare cu o cultură radical diferită, cea a războiului pentru putere şi guvernare. În prima situaţie, în ciuda faptului că alegerile trasează o linie clară de separaţie între învingători şi învinşi, ambele tabere se recunosc ca aparţinînd unui spaţiu comun de valori şi reguli ale democraţiei, iar în virtutea acestui fapt se respectă reciproc şi respectă protocoalele constituţionale ale transferului de putere, de la o administraţie la alta.
Mijloacele pentru a cîştiga competiţia politică şi electorală sunt prescrise nu doar legal, ci şi printr-un cod de etică ad hoc, comun ambelor părţi. În cultura războiului pentru putere, competitorul este cel cu care nu ai nimic în comun, este inamicul pe care vrei nu doar să îl învingi într-o confruntare, ci vrei să-l distrugi, să-l anihilezi. Orice mijloace sunt permise pentru a atinge scopul. Fructele amare ale acestei noi realităţi politice, culese astăzi, îşi au sămînţa în episodul tragic al asasinării Preşedintelui John Kennedy şi a fratelui său, Bob, pe cînd era doar candidat la preşedinţie. Asaltul asupra instituţiilor şi regulilor democraţiei a început mult înainte de încheierea războiului rece şi nu a încetat pînă astăzi. Dimpotrivă, a crescut în amploare şi forţă de coroziune. Populismul, strategiile sofisticate de media şi comunicare publică bazate pe non-adevăruri, post-adevăruri şi minciună sfruntată, mediate şi amplificate paroxistic de reţelele virtuale, asaltul asupra alegerii raţionale şi a capacităţii critice a alegătorului, activarea celor mai toxice nişe sociale ale extremismului politic, de toate felurile şi denominările ideologice, sunt doar instrumentele acestui altfel de a face politică, anume una care stă sub semnul războiului. Nu instrumentele au denaturat politica, ci oamenii care au făcut alegerea de a o muta în terenul confruntării fără limite şi reguli. Din păcate, astăzi, atît Partidul Republican, cît şi cel Democrat, nu mai vorbim despre aşchiile radicale gen Tea Party sau preconizatul Partid al patrioţilor sunt complet subjugate de logica războiului total, ca modalitate de a face politică. De aceea, şansa reconcilierii despre care vorbeşte nou alesul Preşedinte Biden şi reîntoarcerea la regulile competiţiei politice sunt mai degrabă miraje în care nu mai crede nimeni cu adevărat. În aceste coordonate, războiul civil despre care se vorbeşte astăzi sub cupola Capitoliului nu este doar o ficţiune, doar o formulă retorică menită să descurajeze, nu doar spectrul îndepărtat al unei degradări a politicii democratice şi a instituţiilor sale fundamentale, ci o realitate instalată pe teren. Derularea şi dinamica lui nu au cum să semene prea mult cu ceea a primului război civil al Americii. De aceea, va fi cu mai mare dificultate recunoscut. Cu siguranţă nu va fi niciodată declarat oficial, nici nu se va consuma în marşuri şi bătălii ale unor armate călare, purtînd săbii şi puşti primitive. Oricare va fi desfăşurarea lui, însă, cel puţin un rezultat este sigur: ruinîndu-şi puterile acasă, America va putea cu greu să îşi păstreze statutul privilegiat în lumea care stă să se nască, sub zodia acestui secol XXI.
Tabloul acesta merită contemplat privind simultan, în oglindă, dinamica politicii post decembriste din România. Una derulată încă din incepţie, în ciuda prevederilor constituţionale şi a infrastructurii instituţionale de tip democratic, nu pe temeiul competiţiei, ci în teritoriul războiului total. Dincolo de orice alte circumstanţe istorice, geo-politice sau politice, dincolo de lipsa ştiinţei, a deprinderilor şi a tradiţiilor democratice, dincolo de deficitul democratic structural cu care am plecat la drum şi pe care l-am amplificat între timp, ceea ce ţine România şi politica ei în zona eşecului structural şi peren este tocmai incapacitatea de a îngropa securea războiului intern şi de a se încredinţa mecanismelor competiţiei pentru putere, strict şi democratic reglementate. Deocamdată, democraţia nu limpezeşte, ci doar încurcă politica şi pe politicienii României. Războiul nostru civil a început de mult, fără să fi cunoscut înainte, nici măcar o singură zi de pace!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Oligarhia
(mesaj trimis de Cristian în data de 12.02.2021, 04:07)
Oligarhia și plutocrația exclud din start ideea de competiție. Competiția e pentru fraieri, când se calca in picioare să câștige o paine. Bogatanii n-au nevoie de competie, o cumpără cu bani.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Anonim în data de 12.02.2021, 11:39)
Asa e de când lumea. Doar în funcție de vremuri, difera vorbele cu care haina demagogiei îmbracă realitatea. Iar bogații, indiferent ca au fost Patricieni romani, nobili și regi, industriași, mercenari condotieri au obținut averile avind "cadavre" în dulap. Nici o mare avere nu este făcută fără secrete grele. Bogații vor cumpăra întotdeauna, fiindcă au înlocuit sufletul cu banii, nemaiavând de oferit altceva.
2. America = groparul democratiei mondiale
(mesaj trimis de Cristian în data de 12.02.2021, 11:50)
America s-a dovedit groparul democratiei mondiale dand cel mai prost si mai sinistru exemplu tarilor lumii despre cum o oligarhie financiara oribila, preia prin lovitura de stat la adresa democratiei puterea politicia in cel mai korean si african stil cu putiinta.
Mie, in locul lu Biden, mi-ar fi rusine sa mai vorbesc public despre democratie, despre nu stiu ce valori si alte sofisme din astea..
Poporul american s-a convins asupra statutului sau de sclav.. dupa ce ani buni a crezut in manipularea cu visul american.
Peste 75 de milioane de americani stiu ca au fost facuti la buzunar si la democratie de o elita masonica.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.02.2021, 14:53)
Mai, te si vezi in locul lui Biden! Ce democratie damboviteana le-ai arata tu americanilor!
Miticii, asa ca tine, nu au fost, nu sunt si nu vor fi niciodata scavi, ci mioritici...Care cand se scoala dimineata intai se uita sa vada din ce parte bate vantul ..
Cat despre cugetarea scoasa adanc din putul gandirii tale, ca "Bogatanii n-au nevoie de competie, o cumpără cu bani", poate na-ai avut timp sa vezi ca cele mai dure competitii (duse pana la nivel de conflicte sau razboaie) au fost generate tocmai de cei bogati si puternici.
Ca au fost duse prin sacrificarea celorlalti, asta este alta poveste!
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.02.2021, 14:30)
Inegalitatea este maxima in mai multe piete financiare!
Pe truda muritorilor de rand se ridica colaterale si derivate in sistemul financiar; unde ratele de recuperari sunt exagerate pe final de ciclu al creditului.
Numai in bursa ratie PE este pana la dumnezeu, sa nu mai vorbim de bula bondurilor, sau de bula din "margin debt net credit balance VS S&P 500" ce este nesimtita de mare.
Astia de la bursa ro poate mai dati si voi un semnal in piata preventiv si brokerilor ca nu este de gluma; pe urma o sa forteze investitorii ce speculeaza pe credit sa vanda navala in pierdere.
Astept si eu bursa ro sa vina cu articole cat mai pertinente si nu cu mizerii de covidut.
Pe seama acestui covitut se dau tonuri babane financiare ce se vor propaga in piata tot peste populatia saraca.
Acest "covitut" este tras de par cu "ah1 aviara si porcina tot de prin 2006-2007.... exact tot pe final de ciclu financiar si pe urma distractia aferenta din piata.
semnat comenturi "cretine"
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.02.2021, 10:19)
Daca te referi la textul :" Acest "covitut" este tras de par cu "ah1 aviara si porcina tot de prin 2006-2007.... exact tot pe final de ciclu financiar si pe urma distractia aferenta din piata. "
Te asigur ca nu e conspiratie!!!
Nu contest virusurile ci politicile ce au cazut exact pe final de cicluri in credit si spargeri de pusculite.
Vrei sa iti spun ca si prin 90 si cv au existat politici de taiat gainiile oamenilor, porcii si alte distrugeri de "stocuri" in piata doar pentru a se regla curba de randament in economie?
Vrei sa iti spun ca si pe timpul comunismului se repeta ciclic asemenea politici de distrugere controlata a stocurilor ce suprasaturau piata?
Vrei sa iti spun ca si prin crizele sever din anii 20 -30 se fecea la fel si prin 1860.. 1880.. si prin 1840... 1760... etc.
Toate cade ciclic odata cu maximul formelor de creditare si productivitate in piata!
Guvernele se vor lega mereu de pretexte pentru a sparge si mai tare pusculita pe final de ciclu... ramanand ca populatia sa plateasca nota de plata.
semnat comenturi "cretine"
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.02.2021, 21:55)
... de am regret, far de tagada ... ca m-am nascut 'n-aceasta nada ... nu voi decat, sa nu cad prada ... sa nu cad prada v-unui imparat ... ce miseleste el s-a dat ... civilului razboi sa arza ... ca soarta omului sa piarza ... sa piarza in salasuire ... sa bata campii in nestire ... pe noi campii de de electorni, magneti ... stapanul, trimitand sageti ... sageti in suflet sa il doara ... sa nu mai fie ca odinioara ... sa bantuie ca om tacut ... peste namezi ce nu a cunoscut ... nici soarele sa nu-l mai vaza ... chiar de-o fi ziua la amiaza... ... caci fascinat el e vrajit ... despre magia a lui "it" ... si totusi dac-ar fi sa iasa ... din cand in cand si el din casa ... si de razboi nu va gasi ... dara curand el se va con verti ... la noul val de luptatori ... acelora de vor valori ... si vor o lume pe sub sori ... dar care soare!? ... iata! se intreaba?! ... si nazuind, el vrea sa vada ...
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.02.2021, 18:37)
În A UNITĂȚII VALE
și din al Absolutului pahar bea și la ale Unității Manifestări privește
În aceast popas, ale pluralității văluri străpunge, de aur zori vestește
din lumile cărnii fuge și în cerul alb auriei singurătății lin se înalță.
cu urechea lui Dumnezeu, El aude cu al lui Dumnezeu ochi pe viață
mâna adevărului din a Absolutului mânecă întinde; Adevăr grăiește
ale puterii secrete dezvăluie, tainele creației divine cu nesaț privește.
ca intim altarul Celui Iubit împarte în al Prietenului sanctuar pășește
El în sine nici nume, laudând pe Dumnezeu, propria laudă își găsește.
nici faimă, nici rang, în numele său nu vede, pe al lui Dumnezeu vede;
pentru el, „toate cântecele de la Rege sunt ”și fiecare melodie purcede.
pentru Eminența ta clar este în tărâmurile ființei, toate ale sale călătorii
plăsmuiri văzute, din propria sa viziune provin, al văzutului soare bucurii
cu o singură strălucire asupra tuturor lucrurilor deodat luciri dăruiește
și, la dorința Regelui Manifestării, întregii creații lumină oferă regește,
în fiecare loc, se manifestă și recompensa în armonie cu ale potențialelor
acelui loc își aruncă într-o oglindă propriul disc și forma își reflectă ușor
într-un cristal focul să apară face, doar oglinzii datorează- se, foc obelisc
Iar în alte lucruri doar efectul strălucirii sale arată, nu al său complet disc.
prin porunca Creatorului, după cum tu observi culorile în fiecare obiect
ce vizibile devin în armonie și rezonanță cu a sufletului natură din obiect.
într-un galben glob razele galben strălucesc, într-unul alb razele albe sunt
iar într-unul violet sau unul roșu, razele violet ori cele roșii manifeste sunt
Aceste felurite fețe de la obiect sunt, nu de la strălucitoarea divină lumină
Și dacă un loc de lumină închis fi-va, de acoperiș sau de pereți fără lumină
în întregime lipsit de splendoarea luminii fi-va, soarele nu străluci-va pe ele
La fel, suflete invalide ținuturile cunoașterii în al sinelui și al pasiunii zid ele
închis-au și cu ignoranță și orbire înnoratu-le-au și acoperite de a soarelui
mistic lumină au fost și a misterelor Preaiubitului etern; a lucidei Domnului
credințe a Mesagerilor, de înțelepciunea bijuterie s-au îndepărtat din a Celui
Frumos sanctuar și alungați din Ka’bih de splendoare închiși fost-au ochiului.
Iat-a oamenilor valoare din această epocă e!
O, Fratele meu! O inimă pură este ca o oglindă; cu strălucirea dragostei
și a despărțirii de toți curăț-o pe Dumnezeu, mântuiește-l! c-a adevăratei
lumini solare în el să strălucească și în ai dimineții zori veșnici-n al meu
suflet clar semnificația vedea- vei „Nici Pământul meu, nici cerul Meu
nu mă conțin, ci inima slujitorului Meu credincios Mă cuprinde”
Și în mâna lor viața își vor lua și cu dor infinit în fața noului Iubit. arunca-o-vor
Secretele multe sunt dar străinii nenumărate sunt,tomuri suficiente nu mai fi-vor,
misterul Celui Iubit a păstra și nici nu pot fi sfârșite în stihuri adevarul singur
deși nu mai mult decât un semn. decât un cuvânt, nu vor fi, un punct singur.
„Cunoașter ea este un singur punct, dar ignoranții au multiplicat-o.”
Că lătoriile pe calea iubirii sunt doar patru:
De la creaturi la Adevărat; de la Adevărat la creaturi;
de la creaturi la creaturi; de la Adevărat la Adevărat.
Un munte ale vizionarilor înflorite ramuri din al vieții- pom
și ai vindecătorilor mistici muguri din toate erele omului-pom
nu le-am pomenit aici,citarea copioasă din spusele trecutului; greșit plăcea-mi-ar
căci citatul din cuvintele altora dovedește dobândită învățare, nu un divin dar
Chiar atât cât am citat aici este din a obiceiurilor oamenilor respectare
dincolo de curtea acestei epistole și sunt după prietenilor vie așteptare
a noastră neacceptarea de a povesti spusele lor, din mândrie nu provine,
mai degrabă a înțelepciunii manifestare și din a harului demonstrație vine.
Și călătorul, după ce planurile înalte ale acestei călătorii supreme, traversat-a intră
A Multumirii vale
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.02.2021, 18:41)
În a IUBIRII VALE
în al iubirii foc să fii de dor topit de dor aruncat
În acest oraș, al extazului gurei de rai este-nălțat
al lumii doritor soare strălucește-n dor neîncetat
al iubirii rubiniu nebun jar în rezonanță aprins e!
al iubirii trandafiriu foc în dulce armonie aprins e!
pân la cenușă arde, pân la a rațiunii violet secerare.
Acu fericitul călător conștiența de sine nu mai are
și de nimic în afară de El însuși, curcubeul dansează-n El.
nici dalbă ignoranță, nici albastria cunoaștere, nu vede El
nici mugurie îndoială, nici vioria certitudine nu mai adulmecă;
a dimineții aurie călăuzire din a noapții cețoasă eroare nu gustă.
de bruna necredință, și de alb- auria credință, fuge
iar melodia din cupa otravei, floral balet balsam e.
al acestei văi orb Drept în veci durerea-i;
Ea Regina ce cioplitu-ia-n suflet puterea-i
și dacă aburindă durere cântând nu fi-va,
Dulcineea călătorie niciodată nu se va găta
În sângerândul popas, în afară de Iubita, pe iubit alt gând nu-l doare
și în afară de multiubita Prietenă, nici un refugiu nu-i poate fi soare
o sută de vieți pe calea Celei Iubite, cu veselie sacrifică
la picioarele Iubitei, cu fiece pas o mie de capete aruncă.
O, Fratele meu! Până în Egiptul iubirii, niciodată nu intra-vei
la Iosif al Prietenei Frumusețe n-o savura-vei, adulmeca-vei
și până când, ca Iacov, ochii din afară, părăsi -vei,
ochiul ființei interioare, niciodată nu deschide-vei,
și până când cu focul dragostei, de viu nu arde-vei
cu Iubitorul Dorului niciodată tu nu comunica-vei
Un iubit de nimic nu se teme și niciun rău apropia de el nu poate
rece în al sufletului foc și uscat în al mării sân, pe Cupidon scoate
Un iubit, cel ce rece în focul iadului e,
Un cunoscător, cel care uscat în mare e.
Iubirea existența în brațe n-o strânge și viață nu cerșește
viața în moarte vede și în rușine slava o caută el regește,
nebunia iubirii, a bea pentru a nu muri merita-va
omul în marea de sănătate scufunde-se, merita-va
plin de spirit cupa vieții Prietenului, fi-va
gâtul în lațul Său prins, Binecuvântat fi-va
fericit capul ce în praf pe calea iubitei fi-va
Și dacă, de Creator legat și confirmat fi-va,
iubitul din ghearele vulturului iubirii, scapava, intra-va...
În a CUNOAȘTERII VALE
și din cernită îndoială în de nea certitudine ieșiți!
și de la al întunericulului iluziei, lumina primiți!
a iubirii de Dumnezeu lumină călăuzitoare,
Ochii lui interiori deschide-se-vor ca soare
și în secret cu Preaiubitul său discuta-va,
el poarta cristalinului adevăr deschide-va
și a evlaviei și a imaginărilor deșarte, ale inimii porți închide- va
al sufletului om popas, cu-al lui Dumnezeu decret mulțumi-se-va
iar războiul ca pe pace el singur vedea-va
în moarte ale vieții veșnice secrete găsi-va!
Cu ochii dinăuntru și din afară, cu tainele -i dansava
la învolburata înviere în ale creației tărâmuri asista-va
și din înminresmata a sufletelor omului cupă sorbea,
cu o inimă curată, divina-i înțelepciune-o absorbea.
în ale lui Dumnezeu manifestări nesfârșite găsi-va.
într-o picătură ale oceanului secrete contempla-va.
Inima atomului Împarți-va și iată!
În el un soare suflet găsi-va pe dată!
odată un îndrăgostit fost-a, ce de iubita sa despărțindu-se
de ani buni, cu dor tot ofta în al depărtării foc risipindu-se.
De la a iubirii stăpânire grea, inima-i de răbdare goală era
viața fără ea o batjocură era, odihnă în dorul ei nu-și găsea;
timpul mistuitu-l-ar, socotea, câte zile, câte nopți durerea,
de duhul său trupul obosit, departe de somn el țintuitu-l-a
trupu-i uzat de nesomn îi era, a inimii rană țipăt dor valsa
a cupei prezenței ei, el dăduse o mie de vieți pentru a gusta
dar de folos nu-i fuse, perle de durere în râu îl preschimbase.
Vracii nici un leac pentru el, nu știau, lacrimi de dor groase;
doftorii pentru un bolnav de dragoste, leacuri de doruri n-au
decât dacă favoarea celui iubit îl salvează, fiori de jar îi dau
al dorului său pom rodul disperării dădu, de trăit nu mai putu
și al speranței sale foc în cenușă căzu, într-o noapte, să fugă vru
din casă deodată ieși și spre piață, deodată cu zor îndreptatu-s-a
un paznic îl urmă, într-o fugă, urmărind urmăritorul izbucnit-a;
apoi alți paznici către cel obosit adunatu-s-au, ici-colo fugit-a
ei fiecare trecere interzis-au, el gemut-a, din inima lui plâns-a,
„Cu siguranță acest paznic este‘ Izrá’íl, al morții înger cântă,
asupra mea; sau al oamenilor tiran, ce rău să-mi facă el caută”
celui sângerând cu săgeata dragostei și inima plânsu-i-a.
ale lui Picioare mai departe dusu-l-au la grădină ajuns-a
la un zid de grădină, mare zidul fiind, cu mult zor și spor urcă
și-n grădină, cu nespusă durere, uitându-și viața iute s-aruncă
Și acolo iubita cu o lampă în mână, își zări al inimii inel dorit,
căutând, când iubitul răpus de inimă, dragostea viu și-a privit.
Aer in piept trase și mâinile în rugăciune, pe loc și le-a ridicat
strigând: „O Doamne! Dă slavă paznicului, ce acu m-a ajutat,
bogății și viață lungă căci paznicu Gabriel era, pe acest oropsit
îndrumându-l; ori Isráfíl era, dând viață acestui biet nenorocit! ”
Într-adevăr, cuvintele lui adevărate erau, dreptate secretă găsise
în a paznicului o fata morgana, mare de tiranie, prin văl el văzuse
câte secrete în spatele vălului pitite stăteau pe a iubitei ocultă vale
și noaptea întunecată a absenței-l lumina departe de a grădinii cale
cu lumina reuniunii, conduse un suflet bolnav la vindecătorul inimi
Din mânie, gardianul pe cel care setea-l conduse în deșertul iubirii
Îl ghidase. Acum, dacă iubitul înainte putut-fi-l-ar privi, pe paznic
de la început l-ar fi binecuvântat, în numele său s-ar fi rugat veșnic
acea tiranie drept dreptate ar fi apreciat; sfârșitul acoperit fostu-i-a,
ca luminile Preaiubitei să atingă el gemut-a și la început mult plâns-a .
Cei ce în grădina țării cunoașterii călătoresc, sfârșitul de la început văd,
ai comuniunii -s și rugăciunii, pacea în război și prietenia în mânie văd
pe aripile asistenței din partea Sufletelor Sfinte, ca ale Prietenului oculte
taine dinainte să le vezi și luminile Preaiubitului să le poți atinge ridică-te
„Adevărat, suntem de la Dumnezeu și la El ne vom întoarce”.
După ce prin Valea cunoașterii trecut-a, al limitării ultim plan,
călătorul vine...
În A UNITĂȚII VALE
4.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.02.2021, 18:44)
A sufletului călătorie prin cele șapte văi spre a Iubirii veșnice cupă
În a CĂUTĂRII VALE
Răbdarea quijotian cavaler acestei văi speranță-n floare;
fără răbdare, neostenitul călător nu vede sufletu-n soare
niciun stâncos țel cu-a inimi floare de dor ce viu il doare
Nici deznadejdea-l inimii rege uns nu înalța-va-n soare;
Dacă o sută de mii de ani Sisiful călător strădui-se-va
ale strămoșilor de imitație urme cu soare curăța-le-va
cu grabă al prieteniei și al iubirii etern portal înfloriva
sorbind din a sufletului cupă a dușmăniei ușă ferecava
spre ale tuturor ființelor ai albastrei planete suflete nor.
a inimii floare slujitoare țintă a divinelor tezaure-n izvor
a Prietenului contemplare a Frumuseții nu-i moară-n vânt,
de neclintit stâncă-i nu șovăitoare trestie dansând lin vânt.
In al Iubirii Majnún fractal al morilor de vânt căutări judecată
pe Majnún într-o zi întâlnitul-au sideralul auriu praf cernând
și din a sufletului cupă lacrimile-i sângerii cu zor-dor curgând.
-„Ce faci?” întreba
- „O caut pe Mithra”.
- „ Al Mithrei spirit pur e și tu în țărână o cauți!Vai de tine! ”
- „O caut peste tot; undeva să o găsesc în inima-mi din mine!”
Adevăratul căutător altceva nu poate căuta-va
decât al dorinței sale obiect cu viu dor cânta-va
iubitul altă dorință nu are... unirea cu iubita sa.
La fel căutătorul ținta cu dor ușor nu atinge - va
doar dacă lucrurile toate cu detașare sacrifica-va.
tot ce cu drag văzut-a, cu fiori auzit-a și cu chin înțelesu-a,
în gol totul pune-va, în al tărâmului spirit lin intra putea-va,
în a bunului Dumnezeu, a Păcii Sufletului eternă Cetate-i.
de ocnaș muncă, dacă să-L căutăm ne dorim trebuintă-i;
de ardoare, dacă din mierea reîntâlnirii cu El să bem cu dor voim-vom;
iar din a Creatorului cupă dacă gusta-vom, lumea cu zor arunca-vom.
În fiecare al unicosului univers neostoitul călător simultan locuiește
și în fiecare a totalitații galaxie instant cu bucurie deodat poposește
În fiecare chip, el a Prietenei frumusețe mereu cu dor căuta-va;
în fiecare a totalității solară lume pe Iubită de zor el căuta-va.
fiecărei companii El cu grabă alătura -va - se
și cu fiecare suflet părtășie cu drag căuta- va,
al Prietenei sale secret în vreo minte, iute descoperi-v-ar,
A Celei Iubite Frumusețe într-un chip, fin contempla-v-ar.
Doar cu ajutorul măreției cupei iubirii a bunului Creator
o urmă a Prietenului fără urmă în această călătorie găsitu-va
al lui Iosif parfum, din solul ceresc demult pierdut, inhala-va
el deîndat păși- va...
În a IUBIRII VALE
4.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2021, 02:20)
În a MULTUMIRII VALE
În această vale, vânturile mulțumirii divine el simte din planul spiritului suflând
și, cu ochiul interior și cel exterior, în interior percepe vălurile lipsei ceței arzând
și fără toate lucrurile ziua:
„Dumnezeu pe fiecare din abundența Sa îi va compensa”.
Din tristețe în fericire, din angoasă în bucurie se transformă. Durerea și jalea
Lui spre încântare și răpire cedează deși, dinspre exterioara vedere, acestei văi
călători pe praf pot locui dar în interior în înălțimile sensului mistic tronați văi
Căci în acest plan călătorul la frumusețea Prietenului în toate, uimit martor e
din nenumăratele recompense cu semnificații interioare se hrănesc. din delicate
cupe ale spiritului beau, până în grădina unor astfel de mistere, nu intra - vei
niciodată buzele pe a vinului nemuritor cupe din această vale, tu nu pune - vei
dacă din el ai gusta, ochii de toate cele îți vei proteja și din vinul mulțumirii bea-vei
și de toate cele dezlega-vei-te și de El lega-vei-te și în calea Lui viața-ți arunca-vei
și sufletul tău arunca-vei, nu este alta în această lume de care să ai nevoie să uiți:
„A fost Dumnezeu și nu a fost nimic în afară de El”.
Vede fața Preaiubitului. chiar și în foc în iluzie secretul realității privește
Căci vălurile cu oftatul său arsu-a și din atribute enigma Esenței citește
și învelișurile cu o singură privire desfăcut-a cu o pătrunzătoare privire,
la noua creație uită-se cu inimă lucidă verități subtile înțelege cu uimire
„Și ți-am făcut privirea ascuțită în această zi”.
După ce prin planurile de mulțumire pură, călătorit-a vine
În A MINUNĂȚIEI VALE - a Sufletului Universului cupă
în a măreției oceanelor este aruncat și vede a libertății esență ca impotență
forma bogăției ca sărăcia însăși și clipă de clipă minunea-i crește-n esență.
Acum cu frumusețea Atot-Gloriosului; sufletul epuizat-a de muțenie lovit este
Câți mistici rădăcini de copaci acestui vârtej de mirare, au smuls, obosit este
din nou cu propria sa viață căci în această vale călătorul în confuzie, aruncat este
deși în ochii celui care a atins, așa minune din suflet apreciată și urias iubită este
o lume minunată, o nouă creație el privește și de la uimire la uimire trece
și în uimire față de lucrările Domnului Unicității mereu - mereu pierde-se
dacă ne gândim la fiece lucru creat, la ocean de înțelepciuni perfecte asista-vom
și un munte de adevăruri noi și lumi minunate ale Absolutului mâneci învăța- vom
Unul dintre fenomenele create visul este. Iată câte secrete acolo, ascunse sunt
câte înțelepciuni păstrate, câte lumi ascunse cum dormiți și ușile blocate sunt
dintr-o dată într-un oraș îndepărtat, te găsești în care intri fără picioarele
să-ți miști sau trupul să-ți obosești, fără ochii să-ți folosești, vezi odoarele
fără urechile să-ți ciulesti, auzi, fără limbă, tu vorbești, guști din inimile
Posibile, când zece ani, vor dispărea în lumea exterioară chiar la imaginile
visate în această seară, vei asista, acum multe înțelepciuni de gândit în vis,
pe care nimeni, în afară de oamenii din această vale, în adevăratul lor abis
nu le poate înțelege, ce este această lume, unde fără ochi, mână, ureche,
și limbă un om le folosește pe toate acestea? O, ce minune făr de pereche
cum se face că în exterioara lume văzut - ați astăzi efectul unui vis trecut,
vizionat în lumea somnului în urmă cu zece ani? Este minune de necrezut
în considerare luați diferența dintre aceste două lumi și misterele ascunse,
astfel încât la confirmări divine să puteți cumva ajunge la mistere pătrunse
și la cerești descoperiri și-n regiunile sfințeniei să intraț-n aceste planuri
la perfecțiunea creației omului reflectați și la faptul că toate aceste planuri
și stări sunt îndoite și ascunse în el. Tu doar o formă slabă , nu te risipi
Când în tine universul este pliat?Atunci pentru a animalului stare a risipi
să lucrăm până când semnificația umanității la iveală, la mal ieși-va
inima locuința misterelor eterne e, casa fanteziilor trecătoare; nu fi-va
comoara vieții tale prețioase în muncă cu această lume ce repede trece
Tu vii din lumea sfințeniei - nu-ți lega inima de pământ;repede nu trece
un locuitor în curtea apropierii tu ești - nu alege patria prafului.
După ce vârfurile înalte ale uimirii, a escaladat călătorul vine...
În A SĂRĂCIEI ADEVĂRATE ȘI NIMIC ABSOLUT VALE - a Iubirii veșnice cupă a Creatorului
4.5. Și totuși... (răspuns la opinia nr. 4.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2021, 04:53)
... o mare poetă!!!
S R E D R P S P.
A O - E E E A O.
L M i - C - - E.
O A U T Ă L O T.
M Ș B O T A - Ă.!!!
E C i T O - M.
E A T I R B A.
A N Ă - i U R.
- U - T i R E.
4.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2021, 14:23)
Sunt cele sapte vai, adica cele sapte suflete ale Unicosului...traduse . Nu va place nu e vina mea... asa e originalul revelat, eu am incercat sa stilizez cat am putut. Incearca tu mai bine! Intentia este una educativa, nu artistica! Cu totii avem 2 suflete care intercationeaza cu celelate 5 in permanenta. Ideea este sa le acordam ca sa bata la un singur bit..
Doar sufletul ne poate scapa de ”de instrumentele biologice ce pot fi utilizate de un bioterorist”. În același an, el atrăgea atenția asupra faptului că ”o nouă tulpină gripală poate fi creată relativ ușor. Spre deosebire de un război nuclear, boala va continua să facă ravagii într-un timp foarte lung”.
Un suflet puternic conectat cu celelate va fi puternic si nu va deveni victima unui virus!
Cadoul meu spiirtual pentru voi!
4.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2021, 17:51)
În A SĂRĂCIEI ADEVĂRATE ȘI NIMIC ABSOLUT VALE - spre a Iubirii veșnice cupă a Creatorului
Slava lui Dumnezeu
Acest popas moartea de sine e și în Dumnezeu, ființa săracă în sine a trăi
și bogată în Cel Dorit. Sărăcia înseamnă a fi sărac în lucrurile lumii create,
ale lumii lui Dumnezeu bogate în lucruri căci atunci când adevăratul iubit
și devotat prieten la prezența Preaiubitului, ajunge frumusețea Celui Iubit
și focul inimii iubitului aprinde - va
un jar și vălul cu multe fețe arde-va
de la inimă la piele, tot aprins fi - va ,
arde-va tot, doar Prietenul rămâne-va.
Când calitățile Vechiului Zilelor, s-au dezvăluit,
calitățile lucrurilor pământești Moise arsu-a subit,
Abdul Baha Dascălul omenirii
Cel care această poziție atins-a de tot ce de lume ține este sfințit.
dacă cei care la marea prezenței Lui venit-au la-l soareui asfințit
Slava lui Dumnezeu
niciunul dintre ale acestei lumi perisabile lucruril limitate să nu posede
dacă de bogăție exterioară este vorba sau personale opinii, să nu posede.
Abdul Baha Dascălul omenirii
Căci orice limitate creaturi de propriile lor limite sunt
și tot Adevăratul sfințit din limite fără de sfârșit sunt;
să fie profund meditat ca intenția Clarifica putea -vor
„Cei drepți o cupă de vin, la fântâna de camfor bea-vor”
Slava lui Dumnezeu
O, prietene, cu suflet și inimă cântecele spiritului ascultă
și ca ochii tăi păstrează-le. cereștile înțelepciuni ce-ncântă
Abdul Baha Dascălul omenirii
că cerul primăverii, pe pământene inimi veșnic nu ploua-va
și harul Celui Atotputernic niciodată liniștit în veci nu fi-va
BAHA ULAH Slava lui Dumnezeu
și pentru fiecare epocă o porțiune este alocată
și o recompensă separată, într-o măsură dată.
O, fiule! Nu orice mare perle are;
nu orice ramură înflori-va-n soare
și nici privighetoarea pe ea nu cânta-va
înainte ca-n paradisul mistic repara-se-va.
în grădina lui Dumnezeu, întai ea cânta-va
și ale dimineții cerești raze sinuos dansa-va
ale misticului paradis la-l Adevărului Soare
să se întoarcă-n centrul din Abisu-n Mișcare
Abdul Baha Dascălul omenirii
ca în a lumii muritoare grămadă de praf
un parfum din grădina veșnică viu vraf
veșnic trăiască-n umbra oamenilor praf.
Slava lui Dumnezeu
Această haltă cea mai înaltă atinge-vei
și la cel mai puternic plan ajunge-vei,
atunci la Iubit te uita- vei,orice uita-vei,
Abdul Baha Dascălul omenirii
Un văzut sfârșit n-au, în lumea timpului pogoară
confirmarea invizibilă asupra călătorilor coboară
Păzitorul Cauzei-l ajută ca aceste șapte cupe- văi
în șapte pași, să poată traversa în șapte respirații,
sau în o singură respirație, dacă Dumnezeu o voi
și o dori-va. Și aceasta-i
„harul Său pentru slujitorii Săi pe care îi place El”.
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 12.02.2021, 22:48)
Autorul ar fi trebuit să aducă în discuție încă alte argumente teribile favorabile lui TRUMP . 1). Peste doi ani vor fi alegeri pentru Senat și CAMERA REPREZENTANȚILOR în SUA . GHICI cine va cîștiga ?! Tocmai asta îi înebunește pe DEMOCRAȚII neomarxiști americani ! Vor fi totuși atît de ”nebuni” ca să dea foc Americii și lumii pînă atunci ? TERIBILĂ ÎNTREBARE !! Apoi , 2) altă idee care nu favorizează în niciun caz pe BIDEN este... ”discuția” de 2 ore ( !!! ) cu Narandra MODI din INDIA . 2 ore ? Asta spune clar și răspicat aproape totul despre marele ”succes” al dialogului democratic american privind revenirea la ...CLIMĂ ! ”(SUA și INDIA produc 60 la sută din poluarea planetei ! SUA = 332 mil loc - INDIA = 1 miiard 300 vezi date ONU !) 3 ) Israel capitală la IERUSALIM ? Rămîne sau NU ?! etc etc
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 12.02.2021, 23:33)
... biden deja calca pe urmele lui trump ... algoritmii nu mint ... doar artificiile electorale ... "deep mind l-a adus pe trump la putere" ... deasemenea a "dublat orele petrecute pe youtube" ... acu incearca sa o dreaga ... si tocmai asta genereaza al doilea raboi civil ... ps: daca tot inventezi algoritmi sa inteleaga omul ... macar asculta-i!!! ...