Animalele de companie, „martori tăcuţi” în anchetele penale

Un studiu australian recent arată că animalele de companie, precum câinii şi pisicile, pot juca un rol neaşteptat în rezolvarea crimelor, deoarece pot transporta şi transfera ADN uman între persoane şi locuri. Descoperirea oferă anchetatorilor criminalişti o nouă perspectivă asupra modului în care pot fi interpretate probele genetice găsite la locul unei infracţiuni, informează agenţia Xinhua. Cercetarea, realizată de Universitatea Flinders din Australia în colaborare cu experţi ai poliţiei din statul Victoria, a analizat modul în care animalele domestice pot funcţiona ca intermediari în transferul indirect de ADN. Potrivit rezultatelor, câinii şi pisicile - prezente în numeroase gospodării şi în contact frecvent cu mai multe persoane - pot păstra pe blană ADN uman detectabil chiar şi după interacţiuni scurte. Acest fenomen ar putea ajuta anchetatorii să identifice legături între suspecţi şi locul unei crime. „Câinii şi pisicile sunt prezente în majoritatea gospodăriilor şi interacţionează constant cu oameni şi medii diferite”, a explicat Heidi Monkman, doctorandă la Facultatea de Ştiinţă şi Inginerie a Universităţii Flinders şi autoarea principală a cercetării.

• Transfer indirect de ADN între persoane şi locuri

Studiile au fost realizate prin interacţiuni controlate între animale şi voluntari, pentru a observa modul în care ADN-ul se transferă.Re zultatele au arătat că:

ADN-ul unei persoane poate rămâne pe animal chiar şi după un contact scurt;

ADN-ul proprietarului se poate transfera indirect pe alte persoane; urmele genetice pot ajunge în locuri în care proprietarii nu au fost niciodată. Aceste mecanisme pot ajuta la reconstruirea traseului unei persoane într-o anchetă penală, dar pot genera şi riscul interpretării eronate a probelor, dacă transferul indirect nu este luat în calcul. Potrivit cercetătorilor, conştientizarea acestui fenomen poate deveni extrem de utilă în cazurile grave, deoarece animalele pot funcţiona ca „vectori” de transfer ADN. „Explorăm potenţialul câinilor şi pisicilor de a acţiona ca martori tăcuţi şi ca vectori de contaminare şi transfer la locul crimei”, a declarat Heidi Monkman. Experţii spun că rezultatele ar putea duce la actualizarea procedurilor criminalistice, prin includerea animalelor de companie în analiza probelor genetice atunci când acestea sunt prezente la locul unei infracţiuni.

• Un instrument util, dar care necesită prudenţă

Specialiştii atrag atenţia că transferul indirect de ADN este un fenomen complex, iar interpretarea probelor trebuie făcută cu precauţie, pentru a evita concluzii eronate. Totuşi, descoperirea deschide o nouă direcţie în investigaţiile criminalistice, demonstrând că animalele domestice pot deveni surse valoroase de informaţii în stabilirea circumstanţelor unei crime.