Avertisment BCE: Preţurile alimentelor nu mai pot fi ignorate de băncile centrale

Ţintirea inflaţiei este strategia de politică monetară a majorităţii băncilor centrale, inclusiv a BCE sau a Băncii Naţionale a României. Acest cadru de politică monetară presupune anunţarea publică a unei ţinte numerice pentru inflaţie şi utilizarea instrumentelor adecvate, în principal rata dobânzii, pentru atingerea ţintei pe termen mediu.

Deşi ţinta de inflaţie a băncilor centrale este definită în raportul cu dinamica anuală a indicelui total al preţurilor de consum, majoritatea comunicatelor de politică monetară amintesc de indicele de bază al preţurilor, din care sunt excluse elementele volatile, cum sunt preţurile alimentelor şi energiei.

Accentul se pune pe volatilitatea preţurilor alimentelor şi energiei mai ales atunci când băncile centrale ezită să majoreze dobânzile pentru readucerea inflaţiei totale către intervalul ţintă şi susţin că nu este nevoie de o politică monetară mai restrictivă deoarece volatilitatea este temporară.

Creşterea accelerată a preţurilor de consum din ultimii ani, atât la nivelul economiilor dezvoltate, cât şi a celor emergente, în special la nivelul segmentului alimentar şi energetic, a ridicat mai multe semne de întrebare cu privire la modul în care băncile centrale aleg să urmărească atingerea obiectivului declarat al stabilităţii preţurilor, mai ales atunci când definiţia stabilităţii include o creştere exponenţială a nivelului preţurilor, însoţită de scăderea exponenţială a puterii de cumpărare.

În acest context, economiştii de la BCE au publicat o analiză sub titlul "When groceries bite: the role of food prices for inflation in the euro area", unde arată că avansul rapid al preţurilor alimentelor a devenit extrem de relevant pentru politica monetară, deoarece conduce la creşterea semnificativă a aşteptărilor inflaţioniste.

Cu alte cuvinte, la nivelul BCE se recunoaşte că aşa-numita "inflaţie core" a devenit irelevantă pentru deciziile de politică monetară.

Analiza include o comparaţie între dinamica anuală a indicelui armonizat total al preţurilor de consum şi a indicelui preţurilor alimentelor, care arată că inflaţia la nivelul produselor alimentare este mult mai mare în ultima perioadă (vezi graficul 1).

"O treime dintre consumatorii din zona euro consideră că nu îşi va putea permite să cumpere alimentele pe care şi le-ar dori", scriu economiştii de la BCE, în condiţiile în care "preţurile alimentelor rămân la un nivel ridicat, cu o treime mai mari decât înainte de pandemie".

Adevărata dimensiune a fenomenului inflaţionist din zona euro este reflectată, însă, mult mai bine de evoluţia indicilor armonizaţi ai preţurilor, care evidenţiază persistenţa fenomenului, în ciuda temperării creşterilor anuale (vezi graficul 2).

Persistenţa este evidenţiată şi în analiza de la BCE, unde se arată că "diferenţa care s-a creat între preţurile alimentelor şi preţurile generale este mult mai mare şi mai persistentă decât în trecut".

Alte două motive semnificative pentru care preţurile alimentelor prezintă un interes deosebit pentru politica monetară pornesc de la faptul că "preţurile alimentelor afectează pe toată lumea în permanenţă şi influenţează şi anticipaţiile privind inflaţia", iar "creşterile preţurilor alimentelor afectează mai puternic gospodăriile mai sărace decât pe celelalte".

Analiza de la BCE arată că preţurile alimentelor din zona euro au crescut cu circa 33% de la sfârşitul anului 2019 până în prezent, conform datelor de la Eurostat, pe fondul unor creşteri de 37% în Germania, 27% în Franţa sau 34% în Spania. Cele mai mari creşteri s-au observat în Ţările Baltice, de peste 50%. Creşterea din ţara noastră a depăşit 58% în acelaşi interval.

Conform datelor de la Eurostat, persistenţa fenomenului inflaţionist, atât prin raportarea la evoluţia nivelul general al preţurilor, dar mai ales din punct de vedere al evoluţiei preţurilor alimentelor şi energiei, este mult mai accentuată în România (vezi graficul 3).

În aceste condiţii, amânarea creşterii dobânzilor de politică monetară de către BNR nu face decât să amplifice dezechilibrele macroeconomice, mai ales când persistenţa inflaţiei la nivelul produselor alimentare a ajuns să fie recunoscută la nivelul BCE.

Mai mult, creşterea dezechilibrelor macroeconomice va fi însoţită de creşterea mult mai mare a tensiunilor sociale, deoarece, aşa cum subliniază economiştii de la BCE, creşterea preţurilor alimentelor afectează mult mai puternic gospodăriile sărace, un fenomen amplificat de creşterea simultană a preţului energiei.

După decenii în care "preţurile volatile" au fost minimalizate de către băncile centrale, pentru a justifica menţinerea costurilor de finanţare la un nivel redus artificial, în numele stimulării "economiei reale", economiştii de la BCE recunosc acum că "preţurile alimentelor au o influenţă disproporţionată asupra percepţiei şi aşteptărilor privind inflaţia, care sunt esenţiale pentru asigurarea stabilităţii preţurilor în zona euro".

Coroborate cu persistenţa unor preţuri ridicate ale energiei, alimentate de politicile energetice ale autorităţilor europene, presiunile inflaţioniste din Europa vor creşte în perioada următoare, iar băncile centrale vor trece la minimalizarea importanţei aşteptărilor inflaţioniste.

În aceste condiţii, politica monetară va reveni la tradiţia discreţionară, în care deciziile sunt puternic influenţate de factorul politic, după o perioadă în care a fost menţinută destul de bine iluzia unei politici monetare bazate pe reguli şi a independenţei băncilor centrale.

Acum nu mai poate fi menţinută nici măcar aparenţa regulilor, deoarece ar deveni mult prea transparent falimentul marilor economii din zona euro şi a majorităţii guvernelor din Uniunea Europeană.