Bomba anului

Există cu adevărat expresia, nu este o figură de stil. Are chiar şi un nume: GBU-57A/B Massive Ordnance Penetrator (MOP). Este un monstru de 13 tone. Zilele trecute, 12 dintre aceste creaturi au fost aruncate din avion asupra buncărului în care Iranul şi-a ascuns cea mai importantă parte a programului său nuclear. Americanii spun că au distrus complet instalaţia, ceea ce este foarte posibil, având în vedere puterea uriaşă a bombei.

De la începutul invaziei ruseşti în Ucraina s-a tot spus, de către mulţi comentatori, că războiul tradiţional are zilele numărate. Că armele clasice - tancuri, avioane, transportoare blindate - au zilele numărate. Că o nouă eră a războiului a început, dominată de drone.

Însă operaţiunea de distrugere a instalaţiei nucleare de la Fordow ne sugerează să fim prudenţi. Acum nici două săptămâni, Iraelul a atacat Iranul ca urmare a unor informaţii potrivit cărora regimul de la Teheran a luat decizia să fabrice bomba atomică. Inspectorii internaţionali au găsit dovezi că Teheranul a îmbogăţit uraniu la concentraţii de peste 60 la sută. Pe nicio planetă aceste concentraţii nu pot fi justificate într-un program civil. Singura explicaţie raţională este un program militar.

Problema este că după primul val de atacuri, în care Israelul a lovit cu precizie remarcabilă zeci de ţinte, "perla coroanei” programului nuclear iranian era încă neatinsă. Asta pentru că Fordow este într-un sistem de buncăre îngropate adânc, zeci de metri, sub un munte de granit. Aşa încât Israelul îşi făcea planuri pentru o intervenţie ulterioară, probabil un raid al trupelor speciale, mult mai riscantă.

Acum lucrurile s-au rezolvat - pe moment. Fordow, cel puţin, este istorie. Bomba aruncată de americani este de o putere districtivă greu de imaginat. Iar ei au aruncat 12, ceea ce sugerează că aveau o idee destul de clară cu privire la mărimea complexului nuclear pe care îl luaseră la ţintă. Multe chestiuni, desigur, rămân în suspensie. De pildă, dacă uraniul îmbogăţit la 60 la sută care probabil era la Fordow nu cumva a fost mutat în altă parte.

În prima declaraţie adresată presei, Trump s-a lăudat - previzibil. Doar forţele armate americane, a spus el, sunt în stare de aşa ceva. Aici, omul cu freza portocalie are dreptate. Aş spune mai mult decât atât. Atacul asupra instalaţiei de la Fordow arată cât de puţin au înţeles majoritatea politicienilor europeni ce înseamnă războiul modern.

Avionul B-2 din care au fost lansate bombele GBU-57 este un dinozaur din timpul Războiului Rece. A fost proiectat la sfârşitul anilor 1980 pentru a străpunge apărarea anti-aeriană sovietică. Doar Statele Unite au aşa ceva în arsenalul lor. Nici Israelul, nici Marea Britanie, nici Franţa.

Doar Rusia şi RP Chineză au bombardiere strategice. Însă aceste ţări au puţine asemenea avioane şi niciunul nu se compară cu B-2. Ceea ce ne duce la o concluzie: războiul modern presupune un arsenal strategic. Poţi să vorbeşti cât doreşti despre drone, război cibernetic sau operaţiuni "asimetrice”. Când vine vorba să dai în cap unui stat, decisiv, îţi trebuie un arsenal strategic.

Şi cu asta am ajuns pe la noi, prin Europa. Nu este suficient să tot vorbim - cum văd că este cazul - despre 3 sau 5 procente din PIB alocate Apărării. Important este şi pe ce dăm banii. Dacă aceste fonduri se vor duce, ca până acum, tot în burţile generalilor şi tot în pensiile speciale ale unor fosile din epoca Ceauşescu, atunci nu am făcut nimic. La fel, cheltuim banii degeaba dacă în final nu avem sisteme de arme care să poată domina teatrul modern de luptă. Iar asta include arme strategice.

Cu excepţiile parţiale ale Franţei şi ale Regatului Unit, absolut nicio ţară din Europa nu a realizat acest lucru. Ai senzaţia că destinele noastre, ale europenilor, sunt decise de o echipă de concurenţi de la "Bucătarul anului”. Aceşti oameni nu citesc ştirile?

Ce ne făceam, de pildă, dacă Iranul începea să lanseze şi înspre România rachete, exact ca spre Tel Aviv? Ar fi aterizat nestingherite direct în centrul Capitalei, fix în parcul Cişmigiu, dacă asta doreau fanaticii de la Teheran. Acum, slavă Domnului, avem scutul anti-rachetă de la Deveselu. Dar acesta este american. Avem şi trei baterii de rachete Patriot (fabricate tot în America). Dar ce ne făceam dacă un rusofil precum Călin Georgescu era ales Preşedinte? S-au gândit la asta cei care l-au votat? Sau ei merg pe ideea "Capul plecat, sabia nu-l taie!”?

Şi mai este ceva. Mulţi s-au grăbit, aici în Europa, să spună că nu mai au nevoie de Statele Unite. Uite că avem. Fără Statele Unite şi fără Israel continentul nostru s-ar fi confruntat într-un an sau doi cu un arsenal nuclear iranian. Ce are Iranul de împărţit cu Europa? Multe, foarte multe. În primul rând, Iranul vrea să fie puterea dominantă în Orientul Mijlociu. O zonă de interes strategic pentru Europa. Ne permitem să o lăsăm la mâna Iranului? Eu zic că nu. Acum am avut noroc cu Statele Unite şi cu bomba aceea mare. Însă data viitoare poate suntem şi noi pregătiţi. Asta chiar ar fi bomba anului.