Editorial

1. "Este societatea românească pradă Crizei, ca preafrumoasa Cosînzeană prizonieră în ghearele Balaurului? Iar dacă este în pericol de moarte, unde se află neînfricatul Făt-Frumos, menit să o salveze?"

Bietul animal a avut o moarte oribilă. Fotografia îl arată la pământ, cu o furcă înfiptă în gât.

Unde a dispărut burghezia de altădată? Ce s-a întâmplat cu sistemul de valori pe care aceasta îl promova

O ştire a circulat pe marile platforme info-mediatice ale lumii globalizate. Mai întîi, a apărut varianta serios-tragică: Preşedintele Iranului, Mohamoud Ah-madinejad, ar fi fost ţinta unei încercări de asasinat.

Conceptul de "ambiguitate constructivă" se referă la folosirea valenţelor semantice ale limbajului, într-o negociere, pentru a acoperi, formal, prăpastia dintre părţile aflate în dispută.

Există de-adevăratelea. Îl găsiţi într-o suburbie a Capitalei. Trăieşte într-o gospodărie modestă care aparţine soţiei sale şi unde cultivă legume şi flori.

Între filmul Oaia cu cinci picioare (Le Mouton B cinq pattes) şi realitatea românească imediată nu pare să existe vreo legătură. Şi totuşi, Henri Verneuil, realizatorul filmului îl lansa pe Fernandel într-una din cele mai spectaculoase apariţii...

După elanul anilor "90, cînd, cu cele mai bune intenţii şi cu cele mai precare rezultate, Vestul dădea lecţii de democraţie Estului Europei, preocuparea pentru ceea ce se întîmplă cu "cel mai rău dintre sistemele politice, cu excepţia...

Din păcate este doar o reclamă pe TVR Internaţional.

Ziua de 25 Iulie 2010 are toate şansele să intre în istorie. Politica şi războiul au luat în stăpînire, definitiv, puntea care leagă lumea virtuală a internetului, de cea reală.

Luaţi loc, vă rog. Aceia dintre dumneavoastră care nu lucrează în "învăţământul superior" veţi avea nevoie. Am să vă arăt nivelul la care au ajuns facultăţile noastre.

În celebra fabulă a lui Grigore Alexandrescu, "Câinele şi căţelul", dulăul "democrat" Samson îi replica lui Samurache - un biet căţelandru mult prea dispus să crea-dă că ega-litatea e realizabilă - "că nu iubesc mândria şi că...

Orbecăiala prin meandrele concrete ale tranziţiei a fost însoţită, ca un cîine de zgarda lui, de obsesia salvatoarei luminiţe de la capătul tunelului.

Din când în când, îmi satisfac o curiozitate. Iau un punct de referinţă şi mă uit ce s-a petrecut de atunci.

Pentru copiii nematurizaţi deveniţi finanţişti ai secolului trecut, cazinoul a exercitat permanent o atracţie demnă de psihanaliză.

"Contrast Management Consulting" a făcut un clasament al societăţilor tranzacţionate pe piaţa de capital românească, concluziile nefiind dintre cele mai favorabile, efectul crizei economice mondiale făcându-se simţit şi în rândul aces-tora.

O "republică imperială" este nos-talgia prelungită şi oficializată a unui imperiu ratat.

Din ce în ce mai multă lume este de acord că Produsul Intern Brut nu mai spune mare lucru despre starea şi mersul economiei.

Cacareco era un candidat neobişnuit. Anul era 1958. Locul: Sao Paulo, Brazilia.

Am văzut că la ordinea zilei este dilema cum se raportează, din punct de vedere contabil, la SIF-uri, majorarea capitalului social la BCR.

Fie direct, prin propriile declaraţii ("Curtea Constituţională ar putea să declare neconstituţională şi legea gravitaţiei"), fie indirect, prin intermediul lui Adrian Vasilescu ("legea cererii şi a ofertei este o lege obiectivă"),...

Ideologia celor care, 50 de ani, s-au înstăpînit peste societatea româ­nească, prin monopolul asupra instituţiilor politice şi administrative, pretindea că idealul la care tinde modelul de dezvoltare şi de organizare socială impus era: "de la...

Ne-am obişnuit ca mai degrabă să avem ieşiri decât intrări pe bursă, aşa că intrarea "Prefab" Bucureşti (sau mai exact Călăraşi), este un eveniment şi a fost subliniat ca atare de către acţionarul principal, domnul Miluţ.

"Ţara arde şi baba se piaptănă", zice cu obidă şi o anume încărcătură de sexism vorba românească, cu trimitere directă la neorînduială şi lipsă de logică în alegerea priorităţilor.

Auzisem ceva, dar nu am luat în seamă, anume faptul că domnul Cuzman (n.r. Ioan Cuzman, preşedintele SIF Banat-Crişana), supărat că febleţea sa nu a mai fost aleasă în CA la Banca Transilvania, a dat banca în judecată.

Hartlepool este un oraş din nord-vestul Angliei, cam de mărimea Reşiţei.

Ca de obicei în ultimii şase ani, şi inundaţiile din vara aceasta au devenit subiect de vie dezbatere publică. Mult prea vie, ar spune unii.

Era pe cînd nu s-a văzut, azi o vedem...... şi, ca astăzi, o s-o mai vedem şi mîine, şi poimîine, şi tot aşa înainte o bună bucată de vreme, chiar dacă greii economiei mondiale se laudă că au început să vadă luminiţa de la capătul tunelului.

Nu ştiu dacă Jean-Pierre Vigroux va fi învăţat româneşte în astea două decenii de când a cunoscut România şi a trăit aici ca reprezentant al firmei de consultanţă "Coopers & Lybrand", dar este cert că ne apreciază eronat.

Curtea Constituţională s-a pronunţat în legatură cu politica de aus-teritate. Votul a confirmat algoritmul politic.

Comparând preţul acţiunilor la bursă între sfârşitul lunii mai şi al lunii iunie, a rezultat că cea mai bună evoluţie ar fi avut-o acţiunea BRK (SSIF "Broker"), cu o creştere de 11,27%, care a ajuns la 0,25 lei.

Cam aşa ceva trebuie să fi stat scris pe vederile trimise acasă, dintr-o frumoasă pădure canadiană, de participanţii la reuniunea G8. Imaginaţia epistolară rareori mai depăşeşte, astăzi, acest prag.

Fără îndoială, bursa noastră se află sub influenţa Americii. Nu a celei de Sud, ci a mijlocului celei de nord, adică a SUA.

Europa suferă de o maladie stranie, austeritatea. Dominată de "pieţe", blocată de stereotipuri , vânată de agenţiile de cotaţii financiare, minată de insuficienţa instituţiilor sale şi de lipsa de solidaritate, Europa caută o cale de a...

Într-un editorial anterior am arătat că administrarea treburilor publice este o activitate ce nu presupune, de cele mai multe ori, recursul la o ştiinţă propriu-zisă.

Ca de obicei, puterea politică de sorginte FSN-istă dă vina pe presă pentru eşecul politico-administrativ al exerciţiului puterii.

Orice autor este sensibil la reacţiile cititorilor săi.

Ideea că destinul unui secol, identitatea lui istorică se decid în primele două decade, poate să pară o speculaţie. Istoricul de profesie o să strîmbe din nas (o prostie gazetărească!), iar omul obiş-nuit o s-o ia ca pe-o trăsnaie inventată doar...

Toată lumea răcneşte împotriva măsurilor de austeritate şi împotriva Guvernului, dar, în mod uimitor, ministrul finanţelor Sebastian Vlădes-cu nu are o imagine rea, ba, adesea, este apreciat pentru profesionalism.

Multe lucruri sunt în neregulă în sistemul nostru politic şi în societate, de acord.