Editorial

Este un obicei, în zilele noastre, să presupunem că le ştim pe toate. Văd asta şi prin editoriale. Autori care nu au nicio idee despre subiectele la care se referă enunţă, cu un ton apocaliptic, tot felul de enormităţi. Totul cu o siguranţă de...

Anul 2011 a fost anul indignării: a început cu revoltele din Tunisia şi căderea surprinzătoare a lui Ben Ali (semnal care a dezgheţat Africa de Nord şi a des-chis drumul "revoluţiilor arabe" încă în plină desfă-şurare) şi s-a terminat cu...

Domnul Tudor Ciurezu (n.r. preşedintele SIF Oltenia) promitea o mare surpriză în legătură cu BCR.

Pentru a putea discuta, în cunoştinţă de cauză, bilanţul anului politic românesc 2011, trebuie să vedem mai întîi, după modelul metodologic Farfuridi!, ce este acela un bilanţ!

Titlul nu este o glumă. Vorbesc serios. România va avea o democraţie consolidată atunci când va avea o democraţie originală. Bine - vor spune unii - dar cum rămâne cu celebra expre-sie a lui Ion Ilies-cu, de la începutul anilor '90? Va să...

Din motive pe care doar astrologii le-ar putea clarifica cîndva, luna decembrie a fost parcă predestinată să joace un rol însemnat în viaţa noastră comună, a ro-mâniilor luaţi ca o colectivitate.

Nu ştiu cine şi pe ce cale a reuşit să impună ideea că expresia "să nu te întinzi mai mult decît îţi este plapuma" ar fi un proverb şi anume unul al înţelepciunii româneşti.

Politica înseamnă competiţie. Este un clişeu, nu-i aşa? Ni se pare normal ca politicienii să fie în competiţie, iar partidele să se considere unul pe celălalt ca adversari. Însă nu tot ce este "normal" este şi adevărat.

Cei 26, căci Anglia lui David Cameron pare să fi luat decizia de a se despărţi în viitorul previzibil de UE, par să fi condamnat Europa la austeritate pentru o lungă perioadă de timp.

Ştiu, abia aşteptaţi să se termine tevatura euro ca să vă mai relaxaţi.

La cîţi pari s-au năpustit asupra bietei căruţe cu oale a Uniunii Europene, este un gest lipsit de rost să mai scrie cineva despre eşecul lamentabil al marelui su-mmit care trebuia să reinventeze Europa şi instituţiile ei fundamentale.

Vânzarea participaţiei SIF-urilor la BCR este cea mai mare tranzacţie pe care acestea o vor încheia în acest an.

Am observat anomalia atunci când am apăsat pe buton. De obicei, acesta ar fi trebuit doar să pornească şi să oprească drăcia. Acum însă aveam de-a face, cum susţinea manualul, cu o periuţă de dinţi "inteligentă". Aceasta ţine socoteala...

Se pare că ne întoarcem, mai mult sau mai puţin simbolic, spre evul mediu. Iar acesta nu mai apare atât de întunecat pe cât îl prezentau istoricii mai anii trecuţi.

Dacă nu ştiţi răspunsul la această întrebare, nu este cazul să vă îngrijoraţi prea tare.

Acum mai bine de douăzeci de ani, student fiind, umblam prin oraş cu unul dintre colegii mei de facultate, o minte remarcabilă.

Poate fi UE sau, mai exact, zona euro, salvată de o Constituţie? Se poate construi sau reforma o economie prin reguli cu caracter constituţional? Sau, pentru a contextualiza dezbaterea privind viitorul zonei euro şi al UE în termenii lui Joseph...

Ce e drept, e drept... ce mai, cu încălzirea asta globală nu-i de glumit! Iaca, ne-a apucat luna lui decembrie şi n-am văzut fulg de zăpadă, decît local, cum spun în limba lor de lemn, meteorologii. Există însă o soluţie! Avem zăpadă artificială!

Ştiu, ştiu... Unele lucruri ne par atât de limpezi, atât de bine stabilite, atât de evidente, încât ni se pare că doar cineva care şi-a pierdut uzul raţiunii ar putea să le pună sub semnul întrebării.

Se pare că băncile, afectate de îndelungata criză a euro, nu mai au suficiente lichidităţi.

În ordine istorică, prima întrebare a fost: "Se poate face război cu rachete?"

PSD calcă hotărît în era excluderilor, a rupturii şi a fracţionării. Mircea Geoană este în centrul imaginii, dar, (cu regret, trebuie să-l contrazicem pe Horaţiu!):

De ceva vreme primesc mesaje electronice de la facultate. Au organizat alegeri pentru Consiliu şi pentru a trimite reprezentanţi în Senatul Universităţii. Problema e că există un regulament care cere un număr minim de voturi exprimate în favoarea...

Fără depăşirea actualului blocaj politic şi ideologic, degringolada UE riscă să se adânceas­că.

Nu ştiu de ce, dar toată lumea este supărată pe politica noastră! De la tuşele îngroşate, de sorginte hiper-naturalistă, la supra-supra realis-mul întîmplărilor cotidiene, trecînd desigur prin furcile caudine ale realis-mului capitalist, toţi...

A ajuns cuţitul la os! A venit vremea tehnocraţilor, tocmai acolo unde scena politică era mai aglomerată cu politicieni sadea! Grecia şi Italia au instalat în fruntea guvernelor reprezentanţii unei elite pe cît de necesare, pe atît de puţin...

Avem de-a face cu o adevărată inflaţie a explicaţiilor. Unul crede că Guvernul e responsabil. Pentru altul, Preşedintele. Alţii arată spre "clasa politică", în ansamblul său. Pentru unii este de vină un fost Ministru de Finanţe dintr-un...

George Bernard Shaw spunea că "democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm".

Pentru că "pieţele" au cerut-o, primii miniştri grec şi italian au fost obligaţi să-şi dea demisia!

În sfîrşit, mai marii lumii au reuşit să facă o fotografie de grup, cu zîmbete. Cam acre, cam scrîşnite, dar... totuşi, zîmbete. "Criza are soluţii şi încă mai sunt speranţe să evităm cea mai rea variantă, dintre toate variantele cele mai...

Există un loc comun în concepţia politicienilor de azi, care este cu deosebire păgubitor. Mă refer la teza conform căreia inegalităţile sociale sunt limitate şi combătute, în esenţă, prin sis-temul "protecţiei sociale".

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au încercat să preia de la predecesorii lor (Adenauer şi de Gaulle, Mitterand şi Kohl, Chirac şi Schroeder) ideea cuplului franco-german.

Copiii au primit tema practică la dirigenţie: În fiecare zi, o faptă bună! Tu ce-ai făcut ieri, Bulă?, întreabă învăţătoarea.

Pentru ca să existe, orice societate modernă are nevoie ca balanţa întreită a puterii dintre stat-comunitate şi individ să se afle într-un echilibru dinamic; într-o plajă de valori care definesc, cu plus şi minus, un optim.

Aşa sunt unii, strâmbi din firea lor, nu ai ce le face. Un împiedicat se consideră inteligent. Altul, un mitocan, are impresia că e un personaj manierat. Altcineva crede că totul i se cuvine, fără să facă nimic pentru ceilalţi. Mai sunt şi acele...

Miercuri 26 octombrie, la Bruxelles, liderii UE, întruniţi într-unul din cele mai originale summituri organizate vreodată în cadrul Consiliului european, au mai salvat încă odată lumea.

Oamenii sunt cei care creează instituţiile guvernării. Nu încape nicio îndoială! Dar, viceversa?

De regulă, lucrurile se petrec astfel. Un grup de politicieni descoperă că există o problemă gravă a Naţiunii.

Anul 2011 a bulversat lumea arabă, dar şi întreaga planetă: în 14 ianuarie, după o lună de la începutul tulburărilor de la Sidi Buzid, a căzut Ben Ali, pe 11 februarie a venit rândul lui Mubarak în Egipt, cam în acelaşi timp începând şi...

Ştirea zilei ne obligă la acest titlu! Gaddafi a căzut în mîinile forţelor care asediau ultimul bastion al rezis-tenţei sale, oraşul Sirta. A căzut, fără să aibă (ne)şansa de a supravieţui, prăbuşirii propriului mit.