Episodul 1 - Angajaţii: salariile nu pot scăpa de inflaţie, dar pot pierde 11 lei în loc de 640

Un angajat nu are cum să obţină pentru banii lui pe un an un câştig mai mare decât inflaţia, de 6,61%: nicio plasare pe un an la îndemâna lui nu dă acum atât. Salariul este în pierdere, oricum, în faţa inflaţiei. Angajatul poate doar să micşoreze pierderea, poate să piardă mai puţin.

Inflaţia din septembrie nu a lovit la fel pe toţi: chiriile au urcat cu 39,46%, motorina cu 37,61%, alimentele cu 3%, potrivit INS.

BNR estimează că inflaţia va creşte până la sfârşitul anului; potrivit minutei şedinţei din 8 octombrie, publicată în presă, peste 6,1%, cât prevedea Raportul asupra inflaţiei din august.

Aceeaşi inflaţie loveşte altfel fiecare categorie de oameni şi de firme, iar serialul BURSA ”Cum te aperi de inflaţie” calculează, pentru fiecare, cât pierde şi ce poate face: salariaţii (5,76 milioane la sfârşitul anului 2025, potrivit datelor INS publicate în presă), pensionarii (4,91 milioane), cei cu credite (4,58 milioane, după Biroul de Credit, din presă), micii întreprinzători (în jur de un milion), chiriaşii (563.905 persoane la Recensământul din 2021), proprietarii care închiriază (297.011 contracte de închiriere înregistrate la ANAF în 2025, din presă) şi marile afaceri, care pot muta scumpirile în preţuri şi le transmit astfel în toată economia.

La sfârşit, comparaţia dintre categorii arată cine pierde, cine câştigă din inflaţie şi cât. Efectul inflaţiei asupra titlurilor de stat a fost tratat în analiza BURSA din 13 octombrie, Inflaţia a urcat la 6,6% şi a trecut peste dobânda Tezaur de 6,50%.

Cât pierde angajatul

Salariul mediu net a fost în august de 5.688 lei, cu 5,6% mai mult decât în august 2025, potrivit INS.

În acelaşi interval, preţurile au crescut cu 6,17%, deci angajatul cumpără cu 30 de lei pe lună mai puţin decât acum un an.

O gospodărie pune deoparte, în medie, 15,2% din venituri, arată cercetarea INS asupra bugetelor de familie.

Aplicată la salariul mediu net, proporţia înseamnă circa 10.400 lei pe an, economiile salariatului din exemplu; cifra este o medie, ridicată de gospodăriile cu venituri mari, iar multe gospodării nu pun nimic deoparte.

Dacă preţurile cresc şi în anul următor cu 6,61%, ca să cumpere peste un an ce cumpără acum cu 10.400 lei, angajatul are nevoie de 11.087 lei.

Din dobânzile la bancă, banca reţine un impozit de 10%, potrivit ANAF; dobânda la titlurile Tezaur nu se impozitează.

Ţinuţi în contul curent, cu dobânda de 0,51% pe an dată de bănci în august, potrivit BNR, banii devin, după impozit, 10.448 lei, cu 640 de lei mai puţin.

Într-un depozit în lei pe un an, cu dobânda medie de 5,04%, devin, după impozit, 10.872 lei, cu 216 lei mai puţin.

În titluri Tezaur pe un an, cu dobânda de 6,50%, devin 11.076 lei, cu 11 lei mai puţin.

Dacă inflaţia coboară sub 6,50%, Tezaur pe un an aduce un mic câştig real; dacă urcă, cum estimează BNR, pierderea creşte la toate plasările.

La salariu, angajatul pierde 360 de lei pe an, pe care economiile nu i-i pot recupera.

La economii, pierderea depinde de cât de repede are nevoie de bani.

Banii din contul curent se pot folosi oricând, dar pierd 640 de lei din 10.400.

Banii din Tezaur pierd doar 11 lei, dacă rămân până la scadenţă.

Scoşi înainte de scadenţă, banii din Tezaur se întorc fără nicio dobândă, potrivit Ministerului Finanţelor; dacă sunt scoşi spre sfârşitul anului, pierderea se apropie de 687 de lei, mai mult decât în contul curent.

Pentru fiecare leu pus deoparte, întrebarea este deci una singură: îmi trebuie în anul acesta sau nu?

Pentru angajatul care merge zilnic cu maşina, pierderea este mai mare decât arată aceste cifre, fiindcă motorina s-a scumpit cu 37,61%, iar benzina cu 28,42%.

Strategia: euro numai pentru cheltuielile în euro

Euro a costat 5,0889 lei pe 17 octombrie 2025 (BURSA) şi 5,3485 lei pe 22 octombrie 2026 (BURSA), cu 5,1% mai mult.

Cine a ţinut economiile în euro a ajuns aproape de inflaţie, dar câştigul a venit din scăderea leului, nu din dobândă.

Un depozit în euro pe un an dă acum 1,44% (BNR).

Dacă leul nu mai scade, din 10.400 lei rămân peste un an 10.535 lei, cu 552 de lei mai puţin decât îi trebuie angajatului.

Angajatul cumpără în lei, iar inflaţia înseamnă că preţurile în lei cresc.

Euro îl ajută mai ales când leul scade: atunci, la schimb, primeşte mai mulţi lei pentru aceiaşi euro.

Când leul scade, se scumpesc şi mărfurile din import, iar euro compensează în parte aceste scumpiri; scumpirile care vin din preţurile interne nu le compensează.

Dar preţurile cresc şi când leul stă pe loc: în ultimul an, leul a scăzut cu 5,1%, iar preţurile au crescut cu 6,61%.

Dacă leul nu scade, euro aduce doar dobânda de 1,44%, iar preţurile cresc cu 6,61%.

De aceea euro îi foloseşte mai ales celui care are de plătit în euro: chiria, o rată, o vacanţă.

Manevra 1: termene scurte cât timp dobânzile cresc

Băncile cer deja statului 6,73% pentru împrumuturile pe un an, mai mult decât cei 6,50% din Tezaur, aşa că dobânda Tezaur poate creşte din noiembrie (BURSA).

Banii puşi pe un an se pot muta, la scadenţă, la o dobândă mai mare; banii puşi pe zece ani rămân la dobânda de acum.

Statul nu oferă titluri cu dobânda legată de inflaţie: Tezaur şi Fidelis au toate dobânzi fixe (Ministerul Finanţelor).

Manevra 2: aceeaşi sumă de la firmă, în altă formă

Dacă toţi angajaţii ar cere măriri cât inflaţia, firmele le-ar plăti ridicând preţurile, iar inflaţia ar creşte din nou; BNR numără deja creşterea costurilor salariale printre riscurile inflaţiei, potrivit minutei şedinţei din august, publicată în presă.

Există o cale care ocoleşte acest cerc vicios: angajatul nu cere o mărire, ci propune ca o parte din salariu să-i fie dată într-o formă pe care se plătesc mai puţine taxe; firma nu plăteşte mai mult, iar angajatul primeşte mai mult.

Tichetele de masă pot avea cel mult 45 de lei pe zi, prin Legea 201/2025, plafon menţinut până în martie 2027 printr-un ordin al ministrului Muncii, publicat de presă; firma poate da şi mai puţin.

Pe ele se plătesc CASS şi impozit, dar nu contribuţia la pensie (ANAF), iar firma nu plăteşte contribuţia asiguratorie pentru muncă (ANAF).

Din 945 de lei pe lună daţi ca salariu, angajatul primeşte circa 553 lei; daţi în tichete, primeşte circa 765 lei, adică 2.550 de lei mai mult pe an, cheltuiţi numai pe hrană.

La pensia facultativă (Pilonul III), firma poate vărsa până la 400 de euro pe an pentru fiecare angajat, fără impozit şi fără contribuţii (ANAF).

Din circa 2.140 de lei daţi ca salariu, angajatului îi rămân circa 1.250 lei; vărsaţi la Pilonul III, intră în contul lui toţi cei 2.140 de lei, retraşi însă abia la pensie.

Fondurile de Pilon III au câştigat 19,6% în 2025 (BURSA); randamentele variază de la an la an şi pot fi negative în anii cu pieţe slabe.

Câştigul angajatului vine din taxele neplătite: pe aceste sume nu se plăteşte contribuţia la pensia de stat, deci pensia lui de stat va fi ceva mai mică, iar schimbarea se face numai cu acordul firmei.

Salariul rămas nu poate coborî sub salariul minim, de 4.325 de lei brut din iulie 2026, potrivit ANAF, iar Pilonul III intră, împreună cu alte avantaje, în plafonul de 33% din salariul de bază (ANAF).

Manevra 3: contul de economii şi investiţii, pregătit de acum

Legea 202/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 865 din 15 octombrie 2026 (Universul Juridic), creează conturile de economii şi investiţii, care se pot deschide de la 1 ianuarie 2027, la bănci şi la firme de investiţii.

În ele se pot ţine acţiuni, obligaţiuni şi fonduri de investiţii, iar banii se retrag la pensie sau de la 65 de ani.

Acţiunile şi fondurile de investiţii pot aduce şi pierderi: scutirea de impozit nu păstrează capitalul.

În contul CEI-S, angajatul pune bani din venitul deja impozitat şi nu mai plăteşte nimic la retragere.

În contul CEI-D poate vărsa şi firma, suma nu intră în salariu, iar la retragere se plăteşte un impozit de 10% pe toată suma retrasă, nu doar pe câştig.

Firmele îşi fac acum bugetele pe 2027, deci acum poate discuta angajatul cu firma o contribuţie la CEI-D şi poate hotărî ce parte din economii va muta acolo din ianuarie.