EXCLUSIVITATE - VISUL AMERICAN ÎN SOMNUL ROMÂNIEI"Fără SUA, statele din estul Europei nu pot face faţă acţiunilor Rusiei"

IULIAN MAREŞ
Ziarul BURSA #Internaţional / 28 septembrie 2015

"Fără SUA, statele din estul Europei nu pot face faţă acţiunilor Rusiei"

Interviu cu dr. Richard Weitz, expert în politica externă şi de apărare a SUA

Dr. Richard Weitz este directorul Centrului de Analiză Politico-Militară al Institutului Hudson, think-tank din Washington D.C., înfiinţat în anul 1961. Ariile sale de expertiză sunt reforma în domeniul apărării, neproliferarea nucleară, securitatea internă şi politicile americane cu privire la Europa, fostul spaţiu sovietic, Asia de Est şi Orientul Mijlociu. În prezent, este coordonatorul Grupului de lucru pentru studii de caz din cadrul Proiectului de Reformă a Securităţii Naţionale a Statelor Unite ale Americii.

În premieră pentru mass-media din ţara noastră, dr. Richard Weitz a acordat ziarului "BURSA" un interviu, ale cărui întrebări au fost proiectate astfel încât să ofere cititorilor noştri repere utile din funcţionarea sistemului politic american şi, totodată, să sondeze percepţiile actuale de la Washington cu privire la România. Interlocutorul nostru nu este o persoană neinformată, ba dimpotrivă.

De aceea, răspunsurile sale au valoarea unei hârtii de turnesol, căci reflectă inerent şi sincer imaginea României în SUA: există câteva zone de interes pentru partea americană, din perspectiva cărora ţara noastră este vizibilă, dar există multe alte zone neluminate, de unde România se vede puţin mai aproape decât un crater de pe Lună. Dacă sunt citite "printre rânduri", aceste răspunsuri oferă şi sugestii de reducere a ecartamentului perceptiv dintre România şi SUA.

Reporter: Aveţi o cunoaştere temeinică privind prezentul şi trecutul Europei de Est. Ştiţi faptul că România, Polonia şi statele baltice sunt îngrijorate de acţiunile agresive ale Federaţiei Ruse, dat fiind trecutul similar avut cu fosta URSS, chiar cu Rusia ţaristă. Aceste state est-europene tind să se bazeze pe parteneriatul cu SUA, mai mult decât cele vest-europene, pentru a descuraja potenţialele ameninţări de sorginte rusă. Dar, până acum, est-europenii nu au reuşit să creeze un flanc politic, de exemplu pe modelul cooperării regionale militare şi politice pe care o au statele scandinave. Ar fi acesta un proiect viabil? Ar putea contribui la limitarea acţiunilor subversive pe care Rusia le întreprinde pe direcţia Europei? În opinia dumneavoastră, de ce un astfel de proiect nu a fost până acum suficient de atractiv încât să devină realitate?

Dr. Richard Weitz: Noul concept al NATO de "naţiune-cadru" (n.n. - adoptat de NATO în anul 2014, la propunerea Germaniei, conceptul presupune formarea de grupuri de state în cadrul Alianţei, sub conducerea unei "naţiuni-cadru", care să dezvolte împreună forţe şi capacităţi adecvate unui scop comun) ar putea contribui la realizarea unui astfel de proiect.

Statele nordice reprezintă un caz deosebit, prin cooperarea pe care au dezvoltat-o în ultimele decenii, dar conceptul de "naţiune-cadru" i-ar permite Poloniei, de pildă, să conducă un proiect de cooperare între mai mulţi membri ai NATO. Totuşi, statele din estul Europei, chiar şi împreună, nu pot face faţă acţiunilor Rusiei, fără implicarea unui factor de echilibrare din exterior, aşa cum este SUA.

Reporter: Vă rugăm să ne explicaţi cum sunt afectate interesele SUA de acţiunile Rusiei împotriva Ucrainei şi nu numai. Republicanii şi Democraţii au percepţii diferite asupra acestor acţiuni?

Dr. Richard Weitz: Acţiunile Rusiei în Ucraina sunt văzute ca fiind distructive şi ilegale, chiar dacă Ucraina nu face parte din NATO şi asta sugerează ideea că Rusia nu şi-ar asuma riscul unor acţiuni similare împotriva României, statelor baltice sau oricărui alt membru al Alianţei. În general, Republicanii solicită o reacţie mai puternică din partea SUA, cum ar fi livrarea de armament defensiv către Ucraina. Totuşi, nu e o chestiune asupra căreia să existe divergenţe mari între Democraţi şi Republicani, aşa cum se întâmplă în privinţa acordului nuclear cu Iranul.

Reporter: La 29 iulie anul curent, Comitetul de Relaţii Externe din Senat a aprobat nominalizarea făcută de Preşedinte pentru postul de ambasador al SUA în România, respectiv domnul Hans G. Klemm, care este diplomat de carieră. Cei trei predecesori ai domniei sale, la Bucureşti, au fost nominalizări politice (n.n. - în sistemul american, aceste nominalizări sunt pe persoane selectate de Preşedinte din afara corpului diplomatic, de regulă donatori sau personalităţi care au acordat susţinere în campaniile electorale). De fapt, în al doilea mandat de preşedinte al lui George W. Bush, ambasadorii SUA în România, Polonia, Estonia şi Letonia au reprezentat toţi nominalizări politice. Succesorii acestora, propuşi de preşedintele Barack Obama şi aprobaţi de Senat, sunt, în schimb, diplomaţi de carieră. Am putea spune că, pentru posturile de ambasador, Republicanii preferă nominalizările politice, în timp ce Democraţii preferă diplomaţii de carieră? Putem presupune că situaţia actuală, în care ambasadorii SUA din statele est-europene sunt diplomaţi de carieră, are legătură cu evoluţiile recente din estul Europei?

Dr. Richard Weitz: Este dificil să generalizăm. Adesea, oamenilor care contribuie cu mulţi bani la campania unui preşedinte sau a unui partid victorios în alegeri li se oferă oportunitatea să fie ambasadori. Dar anumite nominalizări politice sunt alese din motive diferite, aşa cum a fost cazul cu fostul ambasador al SUA la Moscova, care era o persoană foarte apropiată de preşedintele Barack Obama. Nu cred că există o diferenţă majoră în practica celor două partide (n.n. - Partidul Republican şi Partidul Democrat). Preşedintele Barack Obama chiar a fost criticat pentru că a venit cu atât de multe nominalizări politice la începutul primului său mandat. O administraţie prezidenţială obişnuită urmează un ciclu în care iniţial se fac nominalizări politice, după care aceste persoane pleacă şi sunt înlocuite de diplomaţi de carieră.

Reporter: Cum este văzută România, în prezent, la Washington? Ce ar putea face să aibă mai multă vizibilitate în cooperarea politică cu SUA?

Dr. Richard Weitz: Profilul României a crescut deja, pe fondul ameninţării proiectate de Rusia asupra vecinilor voştri, ca urmare a relocării trupelor americane de la Manas, din Kîrgîzstan, către baze din România şi a faptului că, în curând, vor fi instalate rachete americane în România (n.n. - interceptorii pe care îi va avea baza de la Deveselu). La Washington, există ceva îngrijorare cu privire la corupţie şi instabilitatea politică, dar se recunoaşte faptul că lucrurile sunt în curs de îmbunătăţire, există şi satisfacţia că au scăzut tensiunile anterioare cu privire la minoritatea maghiară.

Reporter: În anul 1997, SUA şi România au semnat un parteneriat strategic, care ulterior s-a dovedit eficient pe trei paliere ale sale - politic, apărare şi intelligence. Există voci în România care deplâng faptul că palierul economic al parteneriatului a rămas cu mult sub potenţialul său, comparativ, de exemplu, cu relaţia dintre SUA şi Turcia. Aceleaşi voci afirmă că România nu a ştiut şi încă nu ştie cum să extragă beneficii economice din parteneriatul nostru strategic. Având în vedere aceste considerente, puteţi face o succintă evaluare cu privire la aşteptările pe care le are SUA din partea României? La rândul ei, ce ar trebui să facă România pentru aprofundarea relaţiilor cu SUA?

Dr. Richard Weitz: Continuaţi să oferiţi găzduire trupelor americane, eliminaţi corupţia şi alte vulnerabilităţi, menţineţi relaţii bune de cooperare cu statele vecine. Totuşi, din motive istorice şi geografice, Româ-nia va fi întotdeauna mai puţin vizibilă la Washington decât marile state europene.

Reporter: Vă rugăm să explicaţi pentru publicul din România cum "funcţionează sistemul" la Washington, cum anume think-tank-urile - aşa cum este Institutul Hudson, ce are mai mult de o jumătate de secol de existenţă -sprijină instituţii ca Departamentul de Stat, Departamentul Apărării, Congresul, chiar şi Administraţia Prezidenţială.

Dr. Richard Weitz: Think-tank- urile acoperă un gol important din "sistem". Factorii de decizie au un program aglomerat şi sunt îngropaţi de crize apărute în fiecare zi, în timp ce mediul academic produce cărţi extraordinar de bune, dar care adesea sunt prea abstracte pentru a putea fi aplicate. Aceste think-tank-uri realizează studii particularizate pe politici, care, în mod direct, pot ajuta factorii de decizie să conştientizeze ce opţiuni au la dispoziţie şi să hotărască cea mai bună cale pentru a le materializa. Numeroşi responsabili din guvern provin din mediul think-tank-urilor sau se alătură acestora după ce îşi termină mandatul public. În mod deosebit, think-tank-urile sunt de folos pentru forţele politice care nu sunt la putere, deci nu au acces la resursele administrative ale statului pentru a realiza studiile de care au nevoie.

Reporter: România nu are o tradiţie a cooperării dintre puterea executivă sau cea legislativă şi organizaţiile non-guvernamentale specializate în politică externă şi strategie militară. Putem spune că situaţia este la fel în cele mai multe dintre statele europene cu trecut comunist. Dacă sunteţi de acord cu ideea că ar fi posibil un transfer de experienţă americană, cum s-ar putea realiza acesta? Ce ar trebui SUA să facă pentru a împărtăşi tradiţia cooperării dintre autorităţile de stat şi aceste ONG-uri? Pe de altă parte, cum ar putea statele est-europene să se folosească de respectiva experienţă, în beneficiul propriu? Un efort comun ar putea conduce la o dezvoltare instituţională de succes?

Dr. Richard Weitz: La nivel global, SUA este un caz unic. Nicio altă ţară, nici cele mari din vestul Europei, nu au o dezvoltare a think-tank-urilor similară cu a SUA. Este dificil de spus cum experienţa americană ar putea fi transferată în orice altă parte, mai ales ţinând cont de practica distinctă a SUA de a aduce în multe posturi înalte din structurile guvernamentale persoane provenite din afara acestora. Majoritatea statelor avansate au un corp diplomatic profesionist, care alimentează cu personal atât nivelul de vârf al diplomaţiei, cât şi alte instituţii publice.

Reporter: În final, vă întreb dacă planurile dumneavoastră de viitor includ o deplasare în România? Ce fel de eveniment sau subiect ar fi suficient de atractiv încât să faceţi loc, în programul încărcat pe care îl aveţi, pentru o vizită la Bucureşti?

Dr. Richard Weitz: Am fost timp de o săptămână în România, în anul 1985, în contextul unui tur mai amplu în spaţiul sovietic. Erau vremuri grele, din cauza situaţiei economice dificile şi a dictaturii. Dar sunt convins că situaţia din România este mult mai bună acum. Probabil că aş putea veni, în eventualitatea în care aş fi invitat să particip la o conferinţă sau un eveniment similar.

Reporter: Vă mulţumesc pentru interviu şi pentru disponibilitatea de a răspunde întrebărilor ziarului "BURSA"!

Universitatea din Pennsylvania şi Institutul Lauder realizează în fiecare an un top mondial al celor mai influente organizaţii ale societăţii civile. În ediţia aferentă anului 2014, România apare doar de două ori, cu Institutul Ludwig von Mises şi Institutul pentru Politici Publice, la egalitate cu state precum Slovacia şi Bulgaria, dar depăşită categoric de Polonia şi Ungaria. Indiferent de algoritmul folosit pentru întocmirea respectivului clasament, statistica în sine explică vizibilitatea redusă a României în SUA şi de ce preşedinţii noştri ajung cu greu să se întâlnească chiar şi cu vicepreşedinţii americani.

La reuniunea de anul acesta a diplomaţiei româneşti, ministrul Bogdan Aurescu a anunţat intenţia instituţiei pe care o conduce de a dezvolta cooperarea cu think-tank-urile de la Washington. Deşi iniţiativa ar fi trebuit să vină din partea societăţii civile autohtone, proiectul Ministerului Afacerilor Externe va fi un mare pas înainte, ce ar putea trezi România din somn şi, astfel, să o ducă mai aproape de îndeplinirea propriului ei vis american.

Opinia Cititorului ( 3 )

  1. Foarte dezamagitoare imaginea Romaniei In SUA si mai ales in randurile celor care, prin natura preocuparilor, cunosc totusi Romania!

    Chiar si cel intervievat care n-a mai fost in Romania de 30 de ani, recunoaste asta, desi e convis că situaţia din România este mult mai bună acum fata de cea de atunci. 

    1. Nici imaginea americii vazuta prin ochii romanilor nu mai este ce era. Pe masura ce trece timpul cu cred ca se va imbunatati chiar daca acum avem un ambasador nou care s-ar putea sa nu mai tropaie prin politica Romaneasca. Basescu a spus in Bursa de ieri ceva supe corect legat de ambasadorii SUA, Germaniei si Olandei.

    Asteptam Rusia sa ne elibereze de sclavia ce ne-au adus-o corporatiile americane.

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Videoconferinţa “Sănătate şi FARMA - Sistemul sanitar, sub valul al IV-lea”
Dtlawyers
BTPay
Apanova

Curs valutar BNR

15 Oct. 2021
Euro (EUR)Euro4.9484
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.2646
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.6171
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8523
Gram de aur (XAU)Gram de aur244.4451

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

eximbank.ro
certificateorigine.ro
gerocossen.ro
Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
invietraditia.ro
cnipmmr.ro
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Pagini Aurii
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro