Noua strategie NATO: Industria de apărare devine motorul securităţii Alianţei

NATO doreşte să construiască un ecosistem industrial integrat, capabil să funcţioneze în timp de pace şi să se transforme rapid într-o economie de război atunci când situaţia strategică o impune, a reieşit ieri în urma Forumului Industriei de Apărare, desfăşurat în marja summitului ce are loc la Ankara, în Turcia. Potrivit concepţiei conturată la vârful Alianţei, sateliţii, dronele, muniţia standardizată, sistemele de apărare antiaeriană, avioanele de avertizare timpurie, materiile prime critice şi noile platforme de cooperare industrială sunt doar componentele vizibile ale unei transformări mult mai ample, prin care Alianţa încearcă să îşi asigure nu doar superioritatea tehnologică, ci şi capacitatea de a produce suficient de repede şi de coordonat pentru a face faţă unui conflict de lungă durată. În acest nou model, puterea militară va fi măsurată nu doar prin numărul de tancuri, avioane sau nave aflate în serviciu, ci şi prin capacitatea economiilor occidentale de a susţine, pe termen lung, ritmul impus de competiţia strategică dintre marile puteri.

Din această perspectivă trebuie privit pachetul de iniţiative prezentat ieri la Ankara de Secretarul General al NATO, Mark Rutte, şi de Secretarul general adjunct, Radmila Shekerinska. În doar câteva ore, Alianţa a anunţat investiţii de peste 40 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea sistemelor de combatere a dronelor în următorii cinci ani, lansarea proiectului HALO pentru realizarea unei constelaţii comune de sateliţi militari, extinderea iniţiativelor spaţiale STARLIFT şi Alliance Persistent Surveillance from Space, dezvoltarea unei muniţii NATO standard de 155 milimetri, programe comune pentru sisteme de lovire terestră cu rază lungă de acţiune, achiziţia a sute de rachete Patriot, înlocuirea actualei flote de avertizare timpurie AWACS cu aeronave Saab GlobalEye şi lansarea unor platforme prin care industria de apărare să fie conectată mai eficient la proiectele Alianţei.

Privite separat, aceste proiecte par iniţiative distincte. Analizate împreună, ele descriu însă începutul unei transformări structurale fără precedent. Pentru prima dată după decenii în care fiecare stat şi-a dezvoltat aproape exclusiv propriile programe naţionale, NATO încearcă să creeze o piaţă comună a industriei de apărare, în care statele membre să producă împreună, să achiziţioneze împreună şi să îşi completeze reciproc capacităţile industriale. Obiectivul este reducerea timpilor de producţie, standardizarea echipamentelor, diminuarea costurilor şi creşterea rezilienţei lanţurilor de aprovizionare într-o perioadă în care competiţia geopolitică cu Rusia şi China capătă dimensiuni tot mai accentuate.

Poate cea mai importantă schimbare este faptul că NATO începe să trateze industria de apărare ca pe o infrastructură strategică, nu doar ca pe un furnizor de echipamente militare. Noua abordare presupune identificarea capacităţilor de producţie disponibile în toate statele membre, conectarea acestora într-o reţea comună şi utilizarea lor în funcţie de necesităţile Alianţei. Astfel, dacă o fabrică dispune de capacitate neutilizată, iar alta este suprasolicitată, producţia ar urma să fie redistribuită mult mai rapid, reducând întârzierile care au afectat numeroase programe militare în ultimii ani. În acelaşi timp, NATO încearcă să simplifice accesul companiilor, inclusiv al întreprinderilor mici şi mijlocii, la contractele şi proiectele Alianţei, extinzând baza industrială disponibilă pentru viitoarele programe de înzestrare.

La fel de importantă este dimensiunea economică a transformării. În ultimii ani, piaţa globală a industriei de apărare a cunoscut una dintre cele mai rapide perioade de creştere din ultimele decenii, pe fondul majorării bugetelor militare în Europa, America de Nord şi regiunea Indo-Pacific. Numai statele europene membre ale NATO au anunţat programe de investiţii de sute de miliarde de euro pentru modernizarea forţelor armate, iar estimările privind cererea de muniţie, sisteme antiaeriene, drone şi senzori indică un nivel fără precedent pentru următorii zece ani. În acest context, competiţia nu se va mai purta doar între armate, ci şi între industriile capabile să livreze rapid şi constant echipamentele necesare.

Pentru România, deciziile adoptate la Ankara au o semnificaţie aparte. Ţara noastră figurează printre cele unsprezece state care vor participa la achiziţia comună a aeronavelor Saab GlobalEye, viitorul sistem aeropurtat de avertizare timpurie şi control al NATO, destinat să înlocuiască actualele aeronave Boeing E-3 AWACS aflate în serviciul Alianţei încă din anii "80. Programul este unul dintre cele mai importante lansate la forum, întrucât GlobalEye oferă capabilităţi de supraveghere simultană a spaţiului aerian, terestru şi maritim, detectarea dronelor, a rachetelor balistice şi de croazieră, precum şi transmiterea în timp real a imaginii operaţionale către structurile de comandă ale NATO. Pentru un stat aflat la Marea Neagră şi pe flancul estic al Alianţei, accesul la o asemenea capacitate are o valoare strategică evidentă.