O poveste cu cîntec

O linişte ciudată se aşterne peste temele guvernării în România. Ca o lespede cenuşie şi grea pecetluind o ruptură ireparabilă, absolută. Parlamentul a decis prin vot zdrobitor să retragă mandatul alianţei PSD-PNL-USR-UDMR şi, ca urmare, guvernul Bolojan, în cel mult 45 de zile, ar fi trebuit să plece de la Palatul Victoria. De plecat, a plecat doar ”aripa lovită” formată din miniştrii PSD-ului. Bolojan şi ai lui sunt bine merci, tot acolo, şi guvernează. Adică iau decizii, trimit legi la Parlament, alocă fonduri, fac împrumuturi în numele României, întreprind acţiuni în planul politicii externe, al apărării, al economiei şi desigur, al vieţii de zi cu zi a cetăţenilor acestei ţări. Două luni şi jumătate mai tîrziu, adică azi, România încă nu are guvernul legitim pe care Constituţia îl solicită imperativ şi de care realitatea are aprigă nevoie. Printr-o interpretare alături cu drumul, cu logica funcţionalităţii instituţionale şi cu textul Constituţiei, Preşedintele României se face că ”munceşte” şi se joacă de-a soluţiile. Numeşte tot felul de ”ciudaţi” pentru a reface coaliţia prăbuşită de Grindeanu et Co, cu ordinul de zi pe unitate: Tot înainte ”tovarăşi” de acolo de unde s-a rupt firul! Nici un moment, Cotrocenii nu au dat vreun semn că ar avea în vedere vreo altă rezolvare. Doar că soluţia aceasta nu se poate pune în practică. Două săbii nu încap în aceeaşi teacă. Bolojan şi cei care îl susţin, mai mult sau mai puţin din umbră, au decis să ia PNL-ul pe persoană fizică şi să plece cu el oriunde or vedea cu ochii, numai cu PSD-ul pe aceeaşi cracă, NU! Cu USR-ul, DA! Şi cu UDMR-ul, dacă se răzgîndesc. Nu puţină lume crede şi spune cu voce tare ceea ce gîndeşte, anume că imobilismul instituţioanl cotrocenean şi încăpăţînarea de catîr a lui Bolojan sunt roluri din aceeaşi piesă, pusă la cale de unul şi acelaşi autor dibaci. Cu efectul foarte vizibil şi sigur: PSD-ul pe bară, scos de la guvernare, în timp ce Bolojan şi USR rămîn. La guvernare, desigur! Ca să arate că se interesează de ”popor”, Bolojan a promis chiar că dă el bani pentru contoare inteligente. Vezi doamne, de aia nu aveam noi plovere pe gît şi plăteam la gros facturile de curent umflate de şmecheriile băieţilor dăştepţi şi de salariile supra babane ale mahărilor de pe circuitul electric. Din cauză de contoare!!!

Buuuun! Acum vine întrebarea! De ce Grindeanu şi ai lui, de ce întreg aliotmanul pesedist tace atît consistent şi de puţin interesat de urmările şmecheriei care i-a pus pe toţi pe bară? Şi să nu îmi spuneţi că prostia lui Grindeanu cu Comisia Parlamentară care să soluţioneze criza, plus ciripiturile lui mediatice sunt altceva decît prostioare cu sclipici aruncate în ochi spectatorilor, doar-doar o mai crede cineva că PSD-ul şi Grindeanu au ceva de a face cu politica! În loc să ridice Parlamentul în picioare, în loc să facă presiuni politice necontenite şi severe asupra Cotrocenilor, în loc să inunde media cu soluţiile lor şi, desigur, cu sancţionarea ”liniei Bolojan”, în loc să asalteze Curtea Constituţională cu cereri urgente pentru constatarea giganticului conflict instituţional intervenit între Parlament, care a votat încetarea mandatului de guvernare Bolojan, şi Guvern, instituţia în numele căreia acelaşi Bolojan ia decizii mai departe şi alocă resurse după bunul plac, fără nici o reţinere sau sancţiune, ei bine în ciuda tuturor acestora, PSD-ul merge mai departe, uşurel, pe burtă! Aici, nu există decît două posiblităţi.

Fie Grindeanu este ţinut în lesă atît de bine de la Cotroceni, încît nu poate şi nici nu vrea să facă ceva care ar contrazice ”planurile palatului”;

Fie Grindeanu, care oricum nu înţelege nimic din ceea ce se cheamă politică şi dinamică instituţională, a fost sfătuit de un ”consilier strategic” care i-a şoptit la ureche că PSD-ul o să iasă cu atît mai bine la viitoarele alegeri, cu cît criza actuală se va prelungi, iar consecinţele ei vor putea fi puse fără dubii pe spinarea partidelor anti-PSD: Bolojan, USR şi cine o mai fi!

În primul caz, se pune neapărat întrebarea auxiliară, de ce grosul PSD rămîne inert. De ce nu îl azvîrl pe Grindeanu cît colo ca să îşi vadă de interese? Iar, aici, răspunsurile clare şi directe sunt: nu pot, nu ştiu, nici nu pot şi nici nu ştiu. PSD-ul nu a fost niciodată vreo maşinărie politică performantă. ”Elitele” lor ştiu doar să învîrtă afacerile locale şi doar cîţiva pe cele de la centru. Politica, Constituţia, conflictele instituţionale etc astea sunt farafastîcuri pe care nu le pricep şi nici nu sunt cred că ar trebui să se ocupe de ele.

În al doilea caz, întrebarea suplimentară este cînd o înţeleagă cineva din PSD, că ”marea strategie” a înrăutăţirii lucrurilor, a crizelor prelungite este cea mai sigură cale pentru ieşirea definitivă a PSD-ului de pe scena politicii din România?

Dar, cine ştie....poate că tocmai acesta este ”rolul istoric” rezervat generaţiei pesediste Grindeanu.